Unde ne adăpostim în caz de cutremur: sub tocul uşii sau lângă peretele de rezistenţă. Trusa de urgenţă, obligatorie
0
Specialiştii spun că, pe teritoriul României, cel puţin o dată la 40 de ani are loc un cutremur mare. De aceea, este foarte important să ştim cum să reacţionăm în acel moment, dar şi în zilele care urmează dezastrului.
Seismicitatea zonei Vrancea este una dintre cele mai interesante din lume, nu numai din punct de vedere al energiei cutremurelor care se produc aici, ci şi prin faptul că seismele mari se produc cu anumite regularităţi.
Prin urmare, Vrancea nu va fi niciodată scutită de cutremure mari – fie că acestea se petrec la intervale de 40-50 de ani, fie la 100 de ani. Pe calcule statistice se bazează şi specialiştii în seismologie, pentru că nu s-a inventat un sistem privind aflarea din timp a unui cutremur. Din acest motiv, pregătirea pentru un posibil cutremur trebuie să reprezinte o preocupare permanentă din partea autorităţilor şi nu numai, lucru care nu prea se întâmplă.
Dragoş Dănilă, specialist în seismologie la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP), a explicat pentru „Weekend Adevărul“ cum să abordăm un posibil cutremur. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ştim dacă locuim sau muncim într-o clădire rezistentă la cutremur.
„din 1977, am înţeles mai bine de ce s-au prăbuşit clădirile, ce nu a funcţionat şi ce trebuie să facem pentru a le proiecta să reziste la cutremur, mai ales la cele adânci. Dacă nu ştim cât de sigură este clădirea, trebuie să apelăm la un expert, capabil să poată analiza structura. Pasul doi este să ştii cum te comporţi la un cutremur. Este general valabil sfatul să vă adăpostiţi sub o masă sau birou rezistente şi aşteptaţi să treacă cutremurul“, spune Dragoş Dănilă.
Incontestabila certitudine a unui cutremur mare
Specialistul spune că adăpostirea sub tocul uşii nu este deloc o soluţie dacă nu ştim cum este construită clădirea, pentru că tocul uşii poate să nu fie sub o grindă, fiind mai sigură adăpostirea, ghemuit, lângă pereţii de rezistenţă.
Foarte important este şi rucsacul pentru situaţii de urgenţă, care să conţină apă suficientă, conserve pentru două-trei zile, energizante, o lanternă şi telefon pentru comunicare. De asemenea, este important este să avem în casă, cum avem şi la maşină, un extinctor, în eventualitatea în care ţevile de gaz se rup, fiind suficientă o singură scânteie pentru izbucnirea unui incendiu.
Specialistul spune că românii au cam uitat de cutremurele puternice. Ultimul seism ceva mai serios a fost pe 3 mai 1990. Chiar dacă atunci nu s-au prăbuşit clădiri, tot au fost câţiva oameni care au murit, fie din cauza panicii sau chiar în urma unor accidente, fiind loviţi de tencuiala căzută de pe case. Iar oricât am încerca, cutremurele nu pot fi prezise.
„INFP are iniţiativele lui, fie că încercăm să găsim corelaţii, să studiem comportamentul animalelor, aplicăm statistică, inteligenţă artificială mai nou, dar nimeni la nivel mondial nu poate prezice un cutremur, să poată spună exact în ce zi, oră şi cât de mare e un cutremur. Periodicitatea pentru cutremurele mari, din datele pe care le avem de 300-400 de ani, este şi ea relativă. Am avut şi 10 ani diferenţă între cutremure puternice, dar şi 100 de ani, şi ciclicitatea aceasta nu dă decât un indiciu:sigur în 100 de ani o să fie un cutremur major. Însă cât mai este până la următorul cutremur este mult mai relativ“, mai spune Dragoş Dănilă.
Specialistul subliniază că pregătirea pentru cutremure trebuie făcută şi la şcoală, cu profesori, dar şi cu reprezentanţii ISU. Important este de ştiut că resursele există, dar trebuie să vrei să le găseşti şi să le pui în aplicare.
Dragoş Dănilă spune că educaţia antiseimică trebuie făcută din şcoală FOTO: Dragoş Dănilă
Pe lângă zona Vrancei, cutremure constante mai sunt şi în alte locuri, precum Banat, Făgăraş, Cîmpulung sau Crişana-Maramureş. Acolo sunt cutremure crustale, nu atât de puternice, dar pot provoca pagube semnificative locale. Mai sunt şi cutremure de suprafaţă, foarte periculoase pentru localităţile din zona epicentrală, însă periculoase sunt cele de adâncime.
Focşaniul, în aer, în caz de cutremur
În prezent, cea mai delicată problemă în caz de dezastru cu care se confruntă oraşul reşedinţă de judeţ al Vrancei, Focşani, este cea a adăposturilor, acolo unde oamenii se pot refugia şi salva. În municipiul Focşani sunt doar nouă astfel de adăposturi antiseimice, care pot fi folosite în bune condiţii, în sensul că sunt dotate oarecum corespunzător. Din păcate, acestea pot găzdui doar în jur de 2.000 de persoane, adică un număr infim de oameni raportat la o populaţie de peste 70.000 de locuitori. Strategia locală în caz de cutremur nu se rezumă doar la adăposturi şi ea spune că „în eventualitatea unui mare cutremur există un plan de evacuare a populaţiei într-o zonă liberă, unde se vor ridica tabere de sinistraţi“, se arată în strategie.
La Spitalul de Urgenţă există un plan de apărare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă provocate de un cutremur. „Prin acest plan s-a prevăzut şi o celulă de urgenţă, care organizează, coordonează şi controlează acţiunile, măsurile de protecţie, pregătire şi intervenţie. De asemenea, avem pregătite şi materialele necesare pentru intervenţia în cazul unei situaţii de urgenţă, precum costume de protecţie, impermeabile, lanterne, truse sanitare, stingătoare şi toate cele necesare“, spune Alina Cosma, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean „Sf. Pantelimon” din Focşani.
La rândul lor, subsolurile blocurilor ar putea reprezenta o soluţie pentru a fi folosite ca adăposturi anticutremure, dar problema mare este că o bună parte din ele sunt insalubre şi pline de apă. În ultimii 30 de ani, în Focşani, 70 de clădiri de locuit multietajate au fost expertizate cu gradele seismice II şi III şi au neapărată nevoie de lucrări de consolidare. Nu s-a întâmplat decât în cazul a două imobile, care şi acestea au aparţinut Primăriei înainte de a fi vândute noilor proprietari.
Dragoş Dănilă, specialist în seismologie FOTO: Ştefan Borcea
În medie, două cutremure mari pe secol
În ultimii 300 de ani, pe teritoriul României s-au resimţit şase mari cutremure puternice, cu pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale.
Primul este cutremurul din 12 iunie 1701, de 7,5 grade Richter, resimţit aproape în întreaga ţară.
Al doilea mare cutremur, din 11 iunie 1738, a avut 7,7 grade Richter şi s-a simţit atât în Balcani, cât şi în Serbia.
A urmat cutremurul din 26 octombrie 1802, considerat cel mai mare, respectiv 7,9 grade Richter.
La 23 ianuarie 1838 a avut loc un cutremur de 7,5 grade Richter, care a durat 30 de secunde.
Următorul seism mare a avut loc pe 10 noiembrie 1940, cu efecte distrugătoare mai ales la Focşani, în Moldova şi Ucraina.
Cel din urmă, cutremurul din 4 martie 1977, a făcut şi cele mai multe victime, 1.564 de oameni.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
