FOTO Cum a luat fiinţă Crucea Roşie la Focşani
0
Anul acesta se împlinesc 150 de ani de Cruce Rosie Naţională iar anul viitor 100 de ani de Cruce Rosie la Focşani.
Europenilor le-a trebuit mult timp pentru a dovedi că iubirea faţă de semenii năpăstuiţi nu este doar o legendă. O astfel de atitudine nobilă a prins un contur decisiv abia în anul 1859, când negustorul elveţian Henry Dunant, trecând pe lângă Solferino, un mic sătuc din nordul Italiei, a văzut mii de morţi şi răniţi pe câmpul de luptă, seceraţi în înfruntarea dintre armata franco-italiană şi cea austriacă.
Impresionat de suferinţă acestor oameni, abandonaţi fără regrete sub razele arzătoare ale soarelui, Henry Dunant a organizat pe loc un serviciu de acordare a primului ajutor, apelând la femeile din satele apropiate.
Imaginea acelui câmp de luptă a reprezentat punctul de plecare în crearea, în anul 1863, a Comitetului din Geneva pentru ajutorarea militarilor răniţi, care a adoptat 10 rezoluţii, considerate actul de naştere al Crucii Roşii.
România a devenit Parte semnatară la prima Convenţie de la Geneva din 1864 şi a ratificat-o în 1874.
Doi ani mai târziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinţă Societatea Crucea Roşie din România şi şi-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colţea din Bucureşti, având ca prim preşedinte pe prinţul Dimitrie Ghica.
În oraşul nostru, iniţiative pline de omenie au început să se facă simţite încă din timpul războiului de Independenţă, când femeile inimoase ale urbei noastre au căutat din răsputeri să-i determine pe focşăneni să contribuie cu fonduri şi alte materiale pentru ca efortul dus pe front de armată romană, săracă în înzestrarea ei, să fie ceva mai uşor de suportat.
Numele acelor organizaţii de femei nu aveau în schimb nici o similitudine cu denumirea tot mai cunoscută a Societăţii de Crucea Roşie Română.
„Smaranda Apostoleanu şi alte femei de toată laudă au sesizat că eforturile duse pe acest plan al ajutorării necăjiţilor, într-un mod dezorganizat şi disipat nu poate conduce la rezultate mulţumitoare pe acest tărâm al sprijinirii semenilor pe timp de pace şi război şi au înfiinţat cu acceptul Ministerului Culturii Societatea Doamnelor în 1886 cu un scop iniţial de emancipare a tinerelor lipsite de mijloace materiale pentru a le pregăti pentru o meserie şi pentru o bună înţelegere a vieţii de familie. Această Societate a Doamnelor a căpătat personalitate juridică sau cum era denumită la acea vreme –personalitate morală, abia în 1906 când probabil s-a statuat şi faptul că există o Societate a Doamnelor la nivel naţional şi filiale judeţene, printre care şi cea care aparţinea judeţului nostru Putna atunci, acum Vrancea”, spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
Un moment care a dat un imbold Crucii Roşii Focşani a fost începutul anului 1915, când la Bucureşti Societatea Doamnelor a fuzionat cu Societatea de Cruce Rosie. La Focşani fuziunea a semnificat, pe lângă o mai eficientă colectare a fondurilor şi o abordare mai bună a acţiunilor, o îmbinare a celor două titulaturi, noua filială judeţeană numindu-se Societatea Doamnelor de Cruce Roşie Focşani.
Activitatea membrilor, în special a membrelor, s-a desfăşurat în oraşul nostru în perioada primului război, într-o localitate ocupată în întregime din decembrie 1916 în spitalul destinat acestei societăţi şi improvizat în localul Şcolii nr 2, azi anexa Colegiului Alexandru Ioan Cuza de pe Bulevardul cu acelaşi nume.
„Printre doamnele ce au condus destinele acestei societăţi a Doamnelor de Cruce Roşie Focşani putem aminti pe Gabriela Mincu, nepoata marelui arhitect p, scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu, Victoria Bibescu, fiica iniţiatoarei primei Societăţi locale a Doamnelor. Organizaţie cu un scop admirabil, societatea de Cruce Roşie a reprezentat şi semnifică în continuare un reazem pentru mulţi nefericiţi, jucând pe scena bunătăţii un rol la fel de valoros ca şi biserica, poate şi mai mare, ale cărei principii le-a preluat şi le-a desăvârşit", mai precizează Florin Dîrdală.
Mai puteţi citi:
FOTO Smaranda Apostoleanu, femeia care i-a dat imbold lui Gheorghe Apostoleanu în politica mare
Smaranda Apostoleanu a fost fondatoarea primei societăţi de Cruce Roşie la acea vreme, sediul societăţii aflându-se chiar în casa familiei, de pe strada Cuza Vodă, acolo unde există şi astăzi fostul local al spitalului de reumatologie.
În timpul Primului Război Mondial, este soră de caritate la Crucea Roşie în Gara Focşani, experienţă pe care o tratează în „Balaurul”, un roman de război, balaurul fiind numele dat trenului cu mii de răniţi aduşi de pe front.
Se încarcă comentariile...
