Cum şi-au pierdut avocaţii independenţa în regimul comunism. Practica judiciară sovietică, obligatorie în pledoarii

Avicaţii au trăit vremuri grele în regimul de tristă amintire

După instaurarea regimului comunist la putere, documentele relevă o serie de informaţii cu privire la procesul de epurare al avocaţilor, care a avut loc în două perioade.

În prima perioadă au fost îndepărtaţi avocaţii deosebit de valoroşi, pe considerentul că nu aveau ca principală sursă de existenţă veniturile din avocatură, ori în acea perioadă majoritatea aveau terenuri, imobile închiriate şi realizau venituri şi din alte surse decât avocatura.

A doua perioadă a venit după 1948, atunci când s-a făcut o reaşezare a avocaturii pe baze noi, socialiste şi când s-a încercat aplicarea principiilor sovietice de organizare a profesiei avocat, de subordonare a corpului profesional Ministerului Justiţiei cu implicarea organelor de partid în activitatea avocaţilor.

Perioada cuprinsă între anii 1954-1989 poate fi caracterizată ca fiind cea mai tristă din istoria barourilor de avocaţi.

Corpul avocaţilor trece în subordonarea directă a Ministerului Justiţiei, devenind o direcţie în cadrul acestui minister, avocatura ca profesie pierzându-si complet independenţa. Conducerea colegiului era numită într-o primă fază de către Ministerul Justiţiei, preşedintele colegiului era persoană salariată, numărul consilierilor era foarte redus, iar organele de conducere ale profesiei trebuiau confirmate de către organul local de partid.

Avocatura, auxiliară justiţiei

În această perioadă se depuneau eforturi susţinute de către Ministerul Justiţiei pentru ca avocatura să devină auxiliara justiţiei. Pentru realizarea acestui obiectiv, Ministerul Justiţiei a elaborat numeroase planuri de măsuri. În cadrul pregătirii profesionale se urmărea formarea unei conştiinţe noi a avocatului, se încerca obligarea avocaţilor să aprofundeze învăţătura marxist-leninistă, avocaţii erau obligaţi ca în pledoarie să invoce practică judiciară sovietică.

Este introdusă o evidenţă specială a cauzelor în care figurau cetăţenii străini, desfăşurarea procesului trebuind raportată conducerii Ministerului Justiţiei.

Cetăţenilor străini li se repartizau de către Conducerea Colegiului cei mai bine pregătiţi avocaţi care trebuiau să informeze conducerea despre cele întâmplate la fiecare termen de judecată. Ca o curiozitate, majoritatea cetăţenilor străini care aveau procese pe rol erau sovietici, iar obiectul acestor procese îl constituiau stabilirea pensiilor alimentare.

Această evidenţă a cetăţenilor străini s-a menţinut până în anul 1989, cu precizarea că cetăţenii străini achitau onorariul în valută prin schimb valutar, urmărindu-se atent încasarea acestor onorarii.

“Este perioada în care avocaţii erau obligaţi să presteze munca patriotică la şantierele de irigaţii din cadrul judeţului, iar mai apoi la CAP-uri, unde-şi aduceau contribuţia la strângerea recoltelor. Un rol nefast în dezvoltarea profesiei l-a avut serviciul de cadre al Baroului care prin informaţiile colectate şi depuse la dosarele avocaţilor, de multe ori acestea fiind nereale, a creat grave neajunsuri acestora. După anul 1968 se permite o mai mare independenţă corpului profesional, se încearcă a se acorda atenţie sporită adunărilor generale, conducerea Colegiului era aleasă de către adunarea generală, dar organul de conducere trebuia confirmat de către organele locale de partid. Pentru pregătirea profesională a avocaţilor se organizau de către Colegiu cursuri în cadrul grupelor profesionale, avocaţii erau îndemnaţi să urmeze cursurile Universităţii de marxism-leninism, conducerea colegiului trebuia să urmeze cursuri de pregătire organizate de către Ministerul Justiţiei în cadrul Academiei Ştefan Gheorghiu", spune istoricul Florin Dîrdală.

Unii din membrii Baroului solicitau consiliului aprobări pentru înscrierea la doctorat, aprobări care se dădeau de către conducerea Colegiului, cu avizul organului judeţean de partid şi al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei.