Biologul care are grijă de urşii din Munţii Vrancei: „Urşii hrăniţi de oameni devin urşi morţi, prea des“
0
Lipsa unei legislaţii clare, a experţilor şi a logisticii a dus la apariţia problemei urşilor: un pericol atât pentru oameni, cât şi pentru ei. Există însă şi persoane care încearcă să rezolve această situaţie, nu doar prin informare, ci mai concret, prin fonduri europene. Unul dintre ei este Silviu Chiriac, biolog la Agenţia de Protecţia Mediului Vrancea.
Biologul Silviu Chiriac este specialist în domeniul cercetării şi conservării carnivorelor mari la Agenţia de Protecţia Mediului Vrancea şi de peste două decenii implementează în România proiecte europene de protejare a animalelor sălbatice, mai ales a urşilor şi lupilor.
Este membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) şi a coordonat până acum mai multe proiecte LIFE pentru cercetarea şi protejarea carnivorelor mari.
El arată că ceea ce se întâmplă în prezent, tăierile excesive şi ilegale ale pădurilor, a creat această problemă în rândul urşilor, care s-au trezit dintr-o dată că nu mai au ce mânca.
Aşa s-a ajuns la situaţia în care urşii au început să coboare din păduri către zonele locuite de oameni, iar în ultimii doi ani s-au întâmplat şi evenimente nedorite.
Urşii îşi pierd frica de oameni
„La fiecare astfel de incursiune într-o zonă locuită îşi pierd încet frica de oameni, ceea ce duce la încercări mai îndrăzneţe de a reveni la mâncare şi, pe măsură ce timpul petrecut în apropierea oamenilor creşte, riscă să fie lovit de un vehicul sau să devină o problemă mai serioasă pentru siguranţa locuitorilor. Cea mai bună metodă de a scăpa de aceşti vizitatori nedoriţi este eliminarea sau securizarea surselor cu alimente. Un urs condiţionat la hrană poate deteriora proprietăţile, creşte riscul de rănire umană sau poate deveni un vizitator nedorit şi, prea des, urşii hrăniţi de oameni devin urşi morţi“, potrivit specialistului.
Silviu Chiriac este specialist în cercetarea şi conservarea carnivorelor mari FOTO: Facebook/Silviu Chiriac
Obligaţia ca administratorii fondurilor de vânătoare să hrănească animalele sălbatice a devenit şi ea, de multe ori, facultativă. La aceasta se adaugă şi gunoaiele abandonate în sate şi oraşe.
„Urşii mănâncă din deşeuri menajere, sunt atraşi de hrana pentru animale de companie şi pasări, fructe din copaci sau grădini şi hrana animalelor crescute în ferme agricole. De asemenea, fac raiduri dese la culturile de porumb şi la stupine. Odată ce urşii vor găsi surse de hrană uşor accesibile, indiferent dacă sunt într-o fermă sau într-o zona urbană sau rurală cu locuinţe, ei vor continua să revină atâta timp cât vor fi disponibile alimente“, mai spune Silviu Chiriac.
Specialistul consideră că de la pădurea tăiată, la livada plină cu mere, este un singur pas şi foamea împinge de la spate orice animal. Pe de altă parte, oamenii care hrănesc urşii la drumul mare sunt şi ei responsabili de situaţia actuală, întrucât ursul este un animal sălbatic, cu comportament imprevizibil şi în orice moment pot deveni agresivi. Prin urmare, ursul poate căpăta un comportament deviant dacă primeşte hrană.
Urmăriţi prin GPS
Silviu ştie atât de multe lucruri despre urşi tocmai că derulează în munţii Vrancei cel mai mare proiect pentru acest animal protejat prin legi internaţionale, iar aria sa de cercetare s-a extins şi în judeţele Covasna şi Harghita.
Urmăreşte urşii prin GPS, iar echipa pe care o coordonează a montat camere de supraveghere în pădure. Prin urmare, pe baza acestei monitorizări poate mobiliza echipe de intervenţie în cazul atacului ursului. „În proiectul Life Ursus încercăm să dezvoltăm noi metode alternative, bazate pe ceea ce au făcut alţii. Încercăm să găsim acele metode care, cu un efort redus, cu costuri mici, pentru că încă suntem în România, reducem cât mai mult din erorile care se fac“, spune Silviu.
Pe baza monitorizărilor făcute cu GPS a reuşit să afle lucruri extrem de interesante. Dacă până acum se credea că urşii au teritorii mici pe care se pot desfăşura, de maximum 30.000 de hectare, a descoperit cu ajutorul tehnicii cu transmitere prin satelit că urşii pot parcurge chiar şi 190.000 de hectare de pădure într-un an, ceea ce spune mult despre mobilitatea lor.
Gardurile electrice şi ciobăneşti
Legislaţia în domeniu nu e foarte clară în acest moment legat îndepărtarea urşilor de adăposturile de animale. Din acest motiv, echipa lui Silviu Chiriac implementează cu succes, de mai mulţi ani, un proiect-pilot, cu fonduri europene, privind împrejmuirea cu garduri electrice a acestor adăposturi. S-au investit aproximativ 700.000 de euro în garduri electrice, dar şi în câinii ciobăneşti, dresaţi să alunge animalele sălbatice. Gardurile electrice, formate din mai multe fire metalice alimentate la acumulatoare sau panouri solare, fără a fi necesară reţeaua de curent electric, au o înălţime de 1,2 metri, iar curentul electric produs de generatorul de impuls are 4.500 de volţi, tocmai pentru a preveni atacul ursului.
Stânile din Munţii Vrancei au fost populate cu câini ciobăneşti FOTO: Facebook/Silviu Chiriac
La atingerea firelor sub tensiune, animalele primesc un şoc electric neletal şi vor evita pe viitor contactul cu gardul, viaţa lor nefiind pusă în pericol. „Aceste sisteme aduc beneficii pentru oameni şi animale şi s-a dovedit că există o rată mai scăzută a braconajului, dar s-a redus şi adversitatea faţă de carnivorele mari. Facem în aşa fel încât fermierii să accepte că este posibilă convieţuirea între animalele domestice şi cele sălbatice. Practic, ajutăm fermierii să aibă cât mai puţine pierderi“, spune Silviu Chiriac.
Tot în această direcţie, s-a pus la dispoziţia fermierilor câini din rasa ciobănesc românesc carpatin, prin această acţiune încurajând folosirea câinilor potriviţi pentru paza la stână.
Câinii au fost daţi deja spre folosinţă gratuit către stânele din Munţii Vrancei, care au un istoric al atacurilor urşilor asupra efectivelor de oi. Câinii au fost antrenaţi pentru a se integra în sistemul de pază şi protecţie al stânelor, vor fi monitorizaţi permanent şi le va fi verificată starea de sănătate. Ei vor purta inclusiv jujeu la gât, iar condiţia pusă ciobanilor este să-i înmulţească şi să-i direcţioneze şi spre alte stâne.
Gardurile electrice alungă urşii FOTO: Facebook/Silviu Chiriac
România, fără experţi, fără logistică
În calitate de expert, Silviu Chiriac nu vede cu ochi buni politica Ministerului Mediului, legată de soarta urşilor carpatini, în sensul eliminării lor în cazul situaţiilor periculoase. El crede că Ordonanţa 81 nu va rezolva eficient conflictele între om şi urs.
„România nu este pregătită în acest moment din punct de vedere logistic şi al expertizei să aplice eficient măsurile ordonanţei. Ea presupune existenţa unor echipe de specialişti, care să înţeleagă situaţia de la faţa locului şi să aprobe cea mai bună variantă de acţiune. Mai întâi, încerci să alungi ursul din intravilan, dacă problema persistă, ursul trebuie tranchilizat şi mutat în altă parte. Dacă se întoarce şi creează probleme, pune viaţa cuiva în pericol, se ia în calcul împuşcarea sa. Dar asta presupune existenţa unor echipe foarte pricepute, a echipamentelor de capturare, relocare, tranchilizante, cuşti de transport, pe care noi încă nu le avem“, precizează Silviu Chiriac.
Silviu Chiriac a fost premiat în cadrul proiectului Ursus Life FOTO: Facebook/Silviu Chiriac
În România se apreciază că sunt peste 7.000 de exemplare de urs. Un recensământ prin metode digitale, astfel încât să se ştie numărul exact al lor, se va face în următorii ani, printr-un proiect cu fonduri europene în valoare de 11 milioane de euro.
Vă mai recomandăm:
Animalele de la stâne, apărate cu garduri electrice de sălbăticiuni. „Va duce la scăderea braconajului şi la reducerea adversităţii faţă de carnivorele mari“
Se încarcă comentariile...
