FOTO Trăiesc în Veterani ca-n Vestul Sălbatic. Vezi cum arată un cartier al Craiovei fără asfalt, ilumiant public şi canalizare

Nu au drumuri, iluminat public, şcoli, magazine sau dispensar, dar au statut de orăşeni, cel puţin în hârtii. Oamenii care locuiesc în cartierul de la marginea Craiovei se plâng de faptul că, deşi plătesc taxe şi impozite, municipalitatea a uitat să facă investiţii şi pe străzile lor.

Cărările pline de buruieni şi praf de-o palmă duc spre case, zeci de case împrăştiate pe un teren viran, la câteva sute de metri de blocurile ANL de la Parc. Pe hârtie, autorităţile îi spun cartierul Veterani. Negru pe alb, cartierul există încă de la începutul anilor ’90, cu străzi delimitate, numere cadastrale pentru fiecare tarla, şcoli, rădiniţe, biserică. Pe pământurile din hârtiile municipalităţii s-au aşezat veteranii de război şi revoluţionarii care au primit suprafeţele în mod gratuit în baza legilor în vigoare la vremea aceea. De când au fost puşi în posesie, oamenii s-au apucat să îşi ridice case, tot sperând că edilii, oricare ar fi ei, se vor îndura să arunce şi în direcţia lor o maşină de balast. Au încetat de multă vreme să mai viseze la asfalt, la magazine sau la şcoli şi grădiniţe.

Click pe poze pentru FOTOGALERIE!

„Primăria a dat pământul ăsta, a vrut să fie cartier aici şi a uitat de noi. Eu am pământul ăsta de la tata care a fost veteran. Mi-a zis că vrea să trăiască, să vadă şi el străzi pe aici. Au trecut 20 de ani de atunci şi acum spun eu că vreau să trăiesc să văd drumurile astea făcute. Poate nici eu nu o să apuc!“, spune, cu amărăciune, nea Viorel. Craioveanul a vrut să lase traiul la bloc pentru o viaţă liniştită la curte şi s-a hotărât, în urmă cu câţiva ani, să ridice o casă împreună cu cumnatul său. Amândoi şiau vândut apartamentele ca să îşi poată termina casa, dar s-au trezit în mijlocul unui coşmar. Nu mai ţin socoteala banilor cheltuiţi „Să vedeţi cum e când plouă. Cu maşina nu poţi să ieşi de aici, iar când ninge, maşinile le lăsăm la şcoală, la pocăiţi, că nu se poate intra. Să nu ne fi dat autorizaţie dacă nu voiau să ne facem case aici! Le-a plăcut să ne ia banii şi de autorizaţie, şi de impozite şi taxe, dar de dat, nu ne-au dat nimic!“, ne-a spus nea Viorel, care nu a vrut să îşi dezvăluie numele de familie, de teama „represaliilor“.

De când şi-a pus nevasta şi lucrurile în maşină şi s-a mutat la casă, la o aruncătură de băţ de blocurile ANL, a scos mulţi bani din buzunar. Nu le mai ţine socoteala: ar fi stâlpii de iluminat pe care i-a plătit, dar care nu mai sunt în proprietatea lui, apa şi-a tras-o singur, la fosa septică lucrează, că de canalizare din partea primăriei nu poate fi vorba. Colac peste pupăză, pe strada Vânători de Munte, unde locuieşte nea Viorel, nu vin nici măcar facturile. „Mai e o stradă în Craiova, care se numeşte Vânători şi ăştia de la Poştă le încurcă tot timpul, aşa că am făcut cerere să îmi vină tot la vechea adresă, la apartament“, ne mai spune bărbatul. Supărat este şi cumnatul lui nea Viorel. Sute de sesizări „Pe hârtie avem de toate: şi străzi, şi biserică în centru, şi şcoală, de toate. Mereu spun că nu sunt bani, că e criză. Am făcut toţi de pe aici sute de sesizări. Păi, aşa, o să treacă 50 de ani şi tot nu o să se facă nimic pentru că nu sunt bani“, ne-a spus craioveanul.

Bărbaţii au povestit că, uneori, cartierul seamănă cu vestul sălbatic: străzile nu sunt delimitate corect, nici terenurile. „Aia pe care o vedeţi acolo nu e o stradă, acolo e terenul unor oameni, strada e mai încolo, pe lângă gard. Anul ăsta or să vină proprietarii şi strada pe care o vedeţi acum nu o să mai fie drum. Aşa s-a întâmplat şi anul trecut, când a venit vecinul din partea cealaltă şi a închis strada că şi-a făcut casă şi ne-a zis că acolo e terenul lui“, a spus nea Viorel. Bărbatul a mai spus că, din punctul său de vedere, e o chestiune clară de rea-voinţă, atâta vreme cât viaţa le-ar putea fi îmbunătăţită cu investiţii minime. „Ce e frapant e că la 400 de metri de noi sunt blocurile ANL, unde sunt de toate: şi asfalt, şi gaze, şi iluminat public. Nu vrem asfalt, doar să ne bage o maşină de pietriş, să putem ieşi de aici. Pentru primărie ar fi nimic, dar nu vor“, a mai spus acesta. Câţiva metri mai încolo de casa bărbatului regăsim o minune într-ale urbanismului.

Casa de la numărul 89 se învecinează, adică e fix gard în gard, cu locuinţa de la numărul 43. „Habar nu am cum au pus numerele astea. Am două certificate de nomenclatură stradală şi nu bat între ele,  ecinul are trei şi nu bat nici ale lui. Când te duci la primărie, sunt funcţionarii în birou şi se joacă la calculator. Nici nu te bagă în seamă. I-am spus unuia: «Eşti plătit din banii mei!» De unde... nu îi interesează!“, ne-a spus craioveanul, care nu a vrut să-şi dezvăluie numele. Ne-a spus însă că a renunţat să mai facă sesizări la primărie pentru că ar fi în zadar. „Nu sunt în stare să facă în oraş, darămite la noi, pe câmp! Mai avem să ne postăm toţi de pe aici în faţa primăriei, că altfel n-o să vedem nimic“, ne-a spus craioveanul. Bărbatul locuieşte de cinci ani în cartier şi a învăţat să se descurce.

„Iarna ne lăsăm maşinile la şcoală, acolo e parcarea noastră, că nu putem intra cu ele aici. E zăpada de un metru. Le lăsăm acolo şi aşteptăm să vină oamenii cu tractoarele, la deszăpezire şi merge la mica înţelegere: mai o ţuică, mai un vin. Aşa desfundăm drumurile de pe aici. Ba uneori te trezeşti că dă zăpada fix la tine în poartă şi atunci dă-i iar la lopată. Nu am dat în viaţa mea atât la lopată cât am dat aici în anii ăştia“, a mai spus bărbatul.