Cum au ajuns cultivatorii celor mai buni pepeni din România să lupte pentru supravieţuire: „Orgoliile oamenilor trag Dăbuleniul în jos“

Preţul pepenelui verde este în continuă scădere

Din „patria lubeniţei“, localitatea doljeană Dăbuleni, pleacă zilnic spre pieţe în această perioadă aproape 200 de tone de pepeni. Pe de altă parte, mare parte din marfa strânsă de localnici din câmp rămâne pe loc, iar producătorii se plâng că zeci de tone de pepeni ajung, la final de sezon, hrană pentru animale.

Când ajungi în Dăbuleni, subiectul lubeniţei se dezbate peste tot. Mai ales în locul pieţei improvizate la ieşirea din localitate. Acolo, producătorii îşi aşteaptă toată ziua clienţii.

„Nu avem desfacere. Producem şi degeaba. Producem marfă de calitate, natural, pepenele nostru este incomparabil la gust cu ce vine din afara ţării. Şi cu toate acestea, nu avem cui vinde. Nu suntem organizaţi, nu ne îndrumă nimeni. În fiecare an, spunem că renunţăm, dar ne răzgândim pentru că nu avem altă alternativă“, se confesează Ion Şoimu, unul dintre producători.

Familia care s-a mutat în câmp

Soţii Casapu sunt oameni gospodari din Dăbuleni. De câţiva ani, imediat după Paşte, se mută în câmp pentru a avea grijă de pepenii pe care-i cultivă. Lângă pepenerie, şi-au făcut o adevărată gospodărie. Au tras apă, şi-au adus butelia, aragazul, un pat, masă şi chiar maşina de cusut. Din gospodărie nu lipsesc nici păsările.

„Avem şi un şezlong, umbrelă, dar nu le-am deschis până acum pentru că nu avem timp să ne relaxăm. Muncim cât e ziua de mare, improvizăm, încercăm să găsim soluţii ca să putem rezista. Nu este deloc uşor, dar altceva nu putem face“, îşi descrie viaţa Marian Casapu.

Soţii Casapu în locuinţa improvizată în câmp FOTO Ana Popescu

După recoltare, bărbatul merge să vânda marfa în piaţă. Soţia râmâne pe câmp, găteşte şi are grijă de gospodărie. „Este foarte greu. Eu am un carneţel în care ţin evidenţa investiţiilor, a tuturor cheltuielilor care apar. Vă spun sincer, când tragem linie, ne dăm seama că am cam muncit degeaba o vară întreagă“, spune şi Ioana Casapu.

Cooperativa cu 63 de membri fondatori

În ultimii ani, s-a încercat de multe ori înfiinţarea unei asociaţii care să reprezinte interesele localnicilor. De fiecare dată, însă, proiectele au eşuat. În 2018, localnicii încearcă din nou să se organizeze.

„Avem deja actele depuse pentru înfiinţarea unei cooperative. Se va numi Cooperativa Agricolă Patria Lubeniţei Dăbuleni. Suntem 63 de membri fondatori, iar consiliul de administraţie este format din 9 membri. Asteptăm să avem toate actele necesare pentru a ne putea desfăşura activitatea. Vrem să accesăm fonduri europene, să ne putem face un depozit, să putem avea o bază de sortare, să putem calibra marfa aşa cum cer marile magazine“, a declarat Emilian Bănică, unul dintre membri fondatori.

Inginerul Vasile Toma, doctor în horticultură şi fost şef la Staţiunea de Cercetare din Dăbuleni, spune că, până acum, orgoliile oamenilor au ţinut Dăbuleniul pe loc.

„Orgoliile sunt de vină. Oamenii trebuie să înţeleagă până la urmă că doar împreună pot reuşi. Toate încercările au eşuat pentru că localnicii n-au fost în stare să ajungă la un numitor comun. Eu consider că ar trebui să se formeze un nucleu de 10-15 producători, nu mai mult, aceştia să aibă neapărat suprafeţe mari şi să fie dispuşi să investească. Soluţia nu este doar să se înfiinţeze cooperativa, trebuie găsiţi oamenii care vor să bage bani într-un depozit de desfacere dotat cu tot ceea ce este necesar. Sunt convins că nu este uşor, dar dacă se va reuşi înfiinţarea unei cooperative serioase toţi comercianţii se vor strânge în jurul ei“, a declarat inginerul Vasile Toma.