Craiova: Nicuşor Adrian Ciucu, hoinarul care cântă pentru femei

A făcut reflexoterapie pentru a-şi salva părinţii bolnavi, iar acum, după ce ei au plecat într-o altă lume, încântă inimile celor care îi ascultă muzica.

„Sunt un hoinar“, îşi descrie Nicuşor Adrian Ciucu cei 40 de ani trăiţi. Pentru el, muzica este o artă pe care o respiră. A încercat de toate în viaţă: de la meserii precum cascador, dentist şi reflexoterapeut, la muzică. „Cânt de dragul femeilor. Le admir şi-mi place să le cânt“, spune artistul. Pasiunea pentru chitară a fost puternică încă din copilărie. A cochetat o vreme cu vioara, pe când avea 13-14 ani.

Îl intimida profesoara

Spune că a renunţat pentru că îl intimida profesora de muzică: „Era atât de frumoasă, încât îmi amorţea mâna pe arcuş când ne vorbea“. De când a rămas fără cei dragi, îşi alină durerea luând chitara în spate şi hoinărind prin ţară. Are prieteni în fiecare oraş. „Ajung la ei, le cânt şi plec spre alte locuri prieteneşti“, mai spune Adrian. Mărturiseşte că a trecut prin greutăţi extreme, dar credinţa şi muzica l-au ajutat să depăşească acele momente.

A făcut reflexoterapie ca să-şi salveze părinţii bolnavi, mama asistent medical şi tatăl economist. „Mama a stat la pat bolnavă şapte ani, timp în care mă ocupam de tot în casă. Spălam, făceam mâncare şi aveam grijă de gospodărie. Dacă nu aveam chitara, nu ştiu cum aş fi trecut peste acele momente“, îşi aminteşte bărbatul.

Lumea muzicii de calitate e în criză

„Cel mai important în viaţă e să înveţi să treci peste greutăţi. Altfel, vei fi răpus!“, consideră calafeteanul. A cunoscut o mulţime de oameni de-a lungul timpului, cu diverse caractere. Spune că e mândru că a avut şansa să-i cunoască pe Ştefan Iordache, Sobi Cseh şi mulţi alţii. „Sunt colaborator al Casei de Cultură din Calafat. Totul a începută însă, cu mult timp în urmă. Prima tabără Folk de la Calafat a fost începutul. Şi, de atunci, m-am hotărât să cânt nu numai pentru mine, ci să transmit mai departe ce am învăţat“, mai adaugă Adrian Ciucu.

Din 2004 pregăteşte un cor de copii din Calafat pentru diverse concursuri de muzică. Cel mai recent eveniment de gen la care au participat elevii săi a avut loc la Sala Mare a Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti. Adrian spune că e dezamăgit de ce se întâmplă în lumea muzicii. Crede că oamenii au pierdut noţiunea de calitate. „Trăim nişte vremuri de te doare capu. Pentru ca oamenii să fie interesaţi de muzica de calitate trebuie să fie ceva ieşit din comun. Acum, nu modul de a cânta e aplaudat, ci goliciunea interpretului, să-ţi ia ochii“, încheie Ciucu.

Născut: 23 mai 1969, Calafat.
Studii: Colegiul Universitar Iuliu Haţeganu, Cluj Napoca; Şcoala de reflexoterapie.
Familie: necăsătorit.

Ce-i place
Îmi plac filozofia şi psihologia. Îmi place să hoinăresc. Îmi place viaţa. Îmi place Eminescu“.
Ce nu-i place
Nu-mi plac proştii, oamenii răi şi nici râca dintre ei. Nu-mi place realitatea pe care o respirăm.

Ce ai schimba în viaţa ta?
N.A.C.: Nimic. Dumnezeu are grijă de toate. Am întâlnit şi ţărani deştepţi, şi miniştrii proşti. Înţelepciunea e o comoară greu de găsit, dar şi mai greu de păstrat.
Pentru ce cânţi?
N.A.C.: Cânt pentru femei. Ele sunt cele care simt muzica aşa cum este ea. Divină. Cânt pentru ca oamenii să-şi deschidă sufletele, prizoniere ale vremurilor actuale.