Ziua în care au murit doi martiri în temniţele comuniste: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache

Ion Mihalache şi IUliu Maniu

La 5 februarie se împlinesc 68 de ani, respectiv 58 de ani de la moartea a doi martiri: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Primul a murit  la Sighet, iar cel de-al doilea la Râmnicu Sărat.

La 5 februarie 1953, într-o celulă de la Sighetu Marmaţiei murea unul dintre făuritorii Marii Uniri, Iuliu Maniu. Cel care fusese de trei ori prim-ministru al României Mari este trecut pe actul de deces „fără ocupaţie“. Iuliu Maniu a fost arestat în „înscenarea de la Tămădău“ şi nu a mai ieşit viu din închisoare. Sentinţa de condamnare a fost pronunţată la 11 noiembrie 1947. Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost singurii condamnaţi la temniţă grea pe viaţă. Iniţial, Iuliu Maniu a fost trimis la închisoarea din Galaţi, după care a fost transportat la penitenciarul din Sighet.

Din cauza condiţiilor grele din detenţie, la 8 ianuarie 1953, marele om politic a murit. Nicolae Carandino, arestat ca urmare a înscenării de la Tămădău, care l-a l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viaţă, a fost martor la agonia şi moartea sa. „Maniu a fost ridicat din celulă, în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre groapa comună şi spre gloria eternă“, a relatat el sfârşitul marelui om politic în memoriile sale. 

Ion Mihalache, care fusese ministru în mai multe guverne ţărăniste, a fost arestat la 14 iulie 1947 împreună cu alţi lideri ţărănişti în „Înscenarea de la Tămădău“, ce le-a fost pregătită de către Siguranţă împreună cu Serviciul Special de Informaţii, cu ajutor sovietic. Conducătorii ţărănişti au fost arestaţi când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău, la ordinele lui Iuliu Maniu, care dorea să informeze străinătatea, prin glasul liderilor partidului, despre situaţia grea din ţară. 

În urma simulacrului de proces, Ion Mihalache a primit sentinţa la „temniţă grea pe viaţă”. A trecut prin mai multe închisori politice şi din august 1951 a fost transferat la închisoarea Sighet. În toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul.

A refuzat pactizarea cu autorităţile comuniste şi, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. Aici a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent faţă de regulamentele abuzive din închisoare şi de fiecare dată a fost pedepsit.

În august 1962 deşi era grav bolnav, având o hemipareză stângă, Ion Mihalache a fost pedepsit cu cinci zile de izolare pentru că „ţipa” în celulă. Starea de sănătate i s-a agravat în timpul încarcerării la Râmnicu Sărat. La începutul anilor ’60 era diagnosticat cu „spasm cerebral” şi „agravarea herniei inghinale”. Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat. 

Vă mai recomandăm:

Destinul tragic al generaţiei Marii Uniri. Cum au aranjat comuniştii procesul lui Iuliu Maniu: „Să convingeţi credincioşii să ceară executarea lui“

De ce n-au mai venit americanii în 1947. „Lumea trebuie să-şi dea seama în România că ajutorul american este în funcţie de intensitatea rezistenţei“

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare