Psihologul care vindecă gratis persoanele cu dizabilităţi

Iuliana Fulaş (46 de ani) este singurul psiholog din Constanţa care oferă servicii de consiliere psihologică şi psihoterapie persoanelor cu anumite dizabilităţi sau oamenilor cu boli foarte grave. În fiecare joi, timp de câteva ore, ea le ascultă problemele.

O dată pe săptămână, psihologul merge la Clubul persoanelor cu dizabilităţi din cartierul Tomis 3 din Constanţa şi face psihoterapie şi consiliere psihologică cu persoanele care s-au născut cu anumite probleme de sănătate sau care şi-au dobândit handicapul ulterior. Cel mai tânăr are 24 de ani, iar cel mai în vârstă 60 de ani.

Iuliana Fulaş este psiholog clinician, psihoterapeut integrativ de 12 ani. „Am ajutat oamenii dintotdeauna şi de aceea mi-am ales această meserie. Am un cabinet privat, dar mi-am dorit să ajut si mai mult. În umă cu mulţi ani, am întâlnit un preot, care m-a rugat să colaborăm şi să ajutăm 30 de persoane cu handicap neuro locomotor. Mi-a spus atunci: «Trebuie să ajungi să-i iubeşti», şi am ajuns să-i iubesc în scurt timp. De atunci nu m-am mai oprit", mărturiseşte psihologul.

„Sunt primul lor psiholog“

S-a înhămat la această muncă în 2013. „Pentru unii, sunt primul lor psiholog. Pe lângă şedinţele de psihoterapie, de terapie prin pictură, în 2014, pentru prima dată, i-am încurajat să facă şi sport. Mergeam împreună la o sală de sport pentru antrenamente. Îi ajutam să se integreze. Îmi amintesc cât de fericiţi erau", explică Iuliana Fulaş.

Serviciile de consiliere psihologică şi psihoterapie sunt pentru persoanele cu dizabilităţi şi membrii familiilor. Munca cu persoanele cu dizabilităţi implică multă răbdare. Oamenii se bucură foarte mult când cineva îi ascultă, îi înţelege, le pasă de ei, îi indrumă şi îi iubeşte.

Dacă la început se comunica greu cu ei, ulterior ei şi-au deschis sufletul. „La început, când am intrat în sală, am simţit o energie negativă şi cu greu se putea comunica cu ei, dar lucrurile s-au schimbat. Acum, mă ţin de mână şi mă emoţionează foarte mult atunci când le curg lacrimile pe obraji. Oamenii ajung să îmi mărturisească toate problemele pe care le au. Am avut un caz al unui domn imobilizat în cărucior, care a rămas singur după ce soţia sa a decedat. Omul m-a rugat să îi găsesc o femeie care să îl ajute. Nu mi-a fost greu să fac un anunţ pe Facebook şi aşa am reuşit să îl ajut“, spune psihologul.
 

Acum, îi consiliază, îi învaţă cum să facă faţă problemelor, cum să iasă din faza de negare a bolii. „Ei au parte de multe gratuităţi, dar nu şi de ajutorul unui psiholog“, spune ea.

Atac de panică rezolvat cu tehnici de respiraţie

Din grupul ei de terapie sunt oameni cu sindromul Down, epilepsie, encefalopatie, tetrapareza spastica, cu retard mental etc. A intrat în lumea lor şi le explică cum îşi pot depăşi handicapul. „Toţi sunt în depresie. Îi invăţ să-şi accepte situaţia, să se bucure, îi ajut să descopere că viaţa este frumoasă şi dintr-un scaun cu rotile şi că, în ciuda handicapului lor, pot face multe lucruri frumoase.
 

„Săptămâna trecută, spre exemplu, un tânăr de 30 de ani, cu sindrom Down, a făcut un atac de panică. Mi-a spus că îi bate inima tare şi că îi tremură picioarele. L-am învăţat cum să respire, sa se liniştească şi am reuşit pe loc. Sunt tehnici terapeutice pe care le pot face şi acasă cu părinţii. Pe mama acestui tânăr nu a învăţat-o nimeni cum trebuie să-şi ajute copilul într-o astfel de situaţie“.

Terapie de cuplu

Încrederea tinerilor în psiholog a ajuns atât de departe, încât persoanele cu handicap i-au cerut sfatul în legătură cu viaţa lor de cuplu: „Aveam o pacientă foarte geloasă, ceea ce înseamna un blocaj emoţional. Şi aşa am ajuns să fac terapie de cuplu, să le explic cum să treacă peste problemele pe care ei le consideră a fi grave şi cum să îşi ducă mai departe povestea de dragoste“, mărturiseşte specialistul. Pe lângă psihoterapie, psihologul derulează şi alte activităţi cu ei şi desenează şi pictează împreună.

Mama unui tinere: „Nu puteam să-i izolăm pe copii în casă“

Adriana, pe malul mării 

La şedinţele de terapie este adusă şi Adriana, de 24 de ani, o tânără diagnosticată la naştere cu tetrapareză spastică, encefalopatie cronică şi alte câteva astfel de boli, care i-au adus un certificat de handicap gradul I. Mama sa, Daniela, a rămas să îşi crească singură copila, de când aceasta era mică. Nu a abandonat niciodată lupta. A dus-o să urmeze toate terapiile care se fac în România şi prin sistemul de învăţământ la domiciliu a urmat zece clase.

„Ideea noastră, a părinţilor, este aceea de a folosi timpul cât mai eficient cu aceşti copii. După şcoală, trebuie să umplem timpul acestor copii, nu putem să îi izolăm în casă. Am cunoscut-o pe doamna psiholog la 3 decembrie 2016, de Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi. Am aflat de proiectul dânsei şi ne-am alăturat imediat. Mie şi altor mame ne place foarte mult abordarea psihologului: faptul că discută personal cu ei şi copiilor le face foarte bine, pentru că sunt trataţi separat“.

Experiment la mall

Ea spune că, de regulă, copiii îşi imită părinţii şi orice problemă pe care o au cei mari este transferată, inconştient, copilului. „Colaborarea cu terapeutul este binevenită. După o perioadă, apare plafonarea şi psihologul nu mai scoate nimic de la el“, spune mama Adrianei. Ea este de părere că tinerilor cu dizabilităţi trebuie să le fie menţinută curiozitatea permanent, pentru că în felul acesta ei se simt oameni.

Ştie numeroase cazuri de părinţi pensionari care se întreabă cum se vor descurca copiii lor cu dizabilităţi după ce ai nu vor mai fi. „M-am gândit să facem un experiment: să îi ducem pe copii în faţa unui mall, să le dăm 10 lei şi să vedem ce îşi vor cumpăra cu aceşti bani. În felul acesta îi putem învăţa valoarea banului“, crede femeia, care în prezent ia cursuri de psihopedagogie specială. 

Vă mai recomandăm:

Terapie cu câini pentru copiii cu probleme, la Constanţa. Sunny este preferatul celor mici

FOTO Terapie pentru copiii bolnavi de autism la bazinul de înot al lui Răzvan Florea