Povestea fascinantă a aviatorului român care a câştigat 55 de victorii aeriene: „Nu înţeleg ca un inamic să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiască“
0
Căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost un nume de legendă în istoria aviaţiei române. A adunat 55 de victorii aeriene şi a murit la datorie, fiind înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât reprezentanţi ai aviaţiei române, cât şi germane.
Recent, s-au împlinit 105 ani de la naşterea lui Alexandru Şerbănescu, un nume de legendă în pagina de istorie a aviaţiei române. El s-a născut la data de 17 mai 1912 în comuna Coloneşti, judeţul Olt.
Despre faptele eroice ale aviatorului Alexandru Şerbănescu ne povesteşte Eleonora Arbănaş, preşedintele Fundaţiei Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu.
La 13 februarie 1944, cpt. av. Alexandru Şerbănescu este numit oficial la comanda Grupului 9 Vânătoare, un grup care şi-a câştigat o faimă de neegalat, dar a avut şi pierderi mari din cauza dotării tehnice tot mai slabe şi numărului din ce în ce mai mic de aviatori.
Cu tot timpul nefavorabil din luna februarie 1944, personalul navigant din Grupul 9 Vânătoare a desfăşurat mai multe misiuni de acoperire, de vânătoare liberă şi misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. În urma a 12 lupte aeriene susţinute, piloţii grupului au obţinut 11 victorii aeriene, dar l-au pierdut pe adjutantul Vladimir Botnar.
Într-o misiune de vânătoare liberă, Şerbănescu obţine o victorie. Era deja la a 36-a victorie pe frontul de est. O patrulă comandată de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a plecat într-o misiune de recunoaştere, la 13 martie 1944. Îl avea coechipier pe adjutantul (r) av. Tiberiu Vinca. Vânătorii noştri au întâlnit o formaţie de bombardiere germane He.111 şi s-au apropiat de ea pentru identificare. Ajungând foarte aproape de bimotoarele germane, echipajul unui bombadrier a deschis focul şi l-a doborât în flăcări pe subofiţerul pilot Tiberiu Vinca, învăţător în viaţa civilă, originar din Huneadoara. Era un as cu 13 victorii aeriene şi îndeplinise 248 de misiuni. În acea zi nefastă, piloţii din Grupul 9 Vânătoare l-au văzut pentru prima dată pe comandantul grupului cum plângea ca un copil pentru moartea năpraznică a tânărului aviator pe care îl apreciase enorm. Îi fusese coechipier în numeroase misiuni grele şi periculoase.
La sfârşitul lunii martie 1944, trupele sovietice erau deja în Basarabia, Comandamentul Corpului Aerian Român şi unităţile subordonate se aflau pe aerodrumul de la Odessa, urmând să se deplaseze în ţară.
La începutul lunii aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci, iar transportarea personalului în ţară se efectuează cu două avioane Ju-52.
Începând cu 4 aprilie 1944, aerodromul Tecuci a devenit cel mai important din zona Moldovei. Aici a activat Grupul 9 Vânătoare, Grupul 8 Asalt şi bimotoarele Ju-88 ale Grupului 5 Bombardament greu. Personalul navigant al Grupul 9 Vânătoare, în perioda aprilie – august a utilizat şi terenurile de la Gherăieşti-Bacău, Galaţi Focşani, Buzău. Ofensiva sovietică exercita presiune din nord-est, iar din sud, bombardierele americane, care au început seria atacurilor aeriene asupra teritoriului naţional. Forţele terestre şi aeriene române erau prinse într-un cleşte ucigător şi se împuţinau cu fiecare zi de luptă.
Misiunile Grupului 9 Vânătoare au început chiar din ziua de 5 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost bombardat de aviaţia americană. Pe 6 aprilie 1944, piloţii unităţii au îndeplinit în acea zi patru misiuni de luptă. O misiune cu 14 avioane care au executat acoperirea la alarmă a aerodromului de la Tecuci; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia avioanelor de asalt; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Grupului 3 Bombardament şi o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Grupului 5 Bombardament.
În zona Galaţi s-a dat o luptă aeriană între Me.109G din Grupul 9 Vt. şi 30 de avioane Lightning P.38 şi Mustang-Nord American. Un avion Mustang a fost doborât, două avioane Me.109 G au aterizat forţat. În zona nord vest de Iaşi o luptă aeriană între 4 Me.109 G din Grupul 9 Vt. şi 20 Aircobra ruseşti, fără rezultat.
O misiune de vânătoare liberă, în zona Hârlău-Tg.Frumos, la care căpitanul Şerbănescu n-a putut să mai intervină în luptă din cauza unei întâmplări neaşteptate: o barză i-a lovit profundorul care s-a îndoit. În această situaţie, Me-ul 109 G nr.1 nu mai era echilibrat, încât comandantul grupului a trebuit să se întoarcă la aerodromul Tecuci. Misiunea s-a încheiat cu două victorii aeriene obţinute de lt. av. Ion Dobran şi ofiţerul de echipaj.
La sfârşitul lunii aprilie 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean au atacat cu forţe copleşitoare de infanterie, artilerie şi blindate, sectorul de la nordul Iaşiului, pătrunzând până la Rediul- Aldeni, Aroneanu, Şorogari, Vulturul şi Rediul Tătăraului. Personalul navigant al Grupului 9 Vânătoare şi-a intensificat activitatea executând cinci-şase misiuni pe zi, asigurând şi protecţia avioanelor de bombardament. Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie, Generaloberst Otto Deßloch promite 6 avioane Bf 109 noi, promisiune pe care şi-o ţine la final de mai când Şerbănescu este sărbătorit şi felicitat pentru a 40-a victorie.
Pe 28 aprilie 1944 aviatorii din Grupul 9 Vt. au susţinut opt lupte aeriene în zona Iaşului, confruntându-se cu formaţii mari de 20-30 de avioane Yak-7, Lagg-5 şi Aircobra.
Aviaţia americană venind de la Poltava (Ucraina) a bombardat Galaţiul, centrul oraşului fiind distrus complet, aerodromul cu hangarele Flotilei 3 Aviaţie de Vânătoare fiind distruse, înregistrându-se morţi şi răniţi. Unităţile noastre de apărare antiaeriană au fost la datorie ; aviaţia de vânătoare a trimis la interceptare Grupurile 1, 6 şi 7 Vt.,precum şi o escadrilă aflată în pregătire la Pipera, totalizând 70 de avioane, germanii au ridicat şi ei în aer 50 de avioane. De la Tecuci a decolat şi Grupul 9 Vt. , cpt.(r) av.Constantin Cantacuzino a ciuruit un Mustang, care s-a prăbuşit în flăcări ; două Me. 109 G pilotate de lt. av.Ion Dobran şi adjt.av. Constantin Miron au aterizat forţat cu avioanele avariate de gloanţele inamice. Aviatorii români luau contact dur cu aviaţia americană dincolo de cea rusească, dar piloţii Grpului 9 Vînătoare au luptat cu toţii până la epuizare.
La 22 mai, vânătorii au trebuit să zboare pentru asigurarea spaţiului celor de bombardament în zona Paşcani, să execute alte zboruri printre care şi cele de întoarcere a celor de bombardament. După ce le-au scos din liniile frontului, atât pe cele de tip “Ju-88” cât şi pe cele “SM-79”, cpt.av. Şerbănescu, şeful formaţiei de vânători aflaţi în aer, a ordonat ca toţi aceştia să se întoarcă în sector, unde cpt. av. Popoescu – Ciocănel angajase deja lupte cu mai multe avioane Yak şi Airacobra la nord de Tg.Frumos. A fost o luptă crâncenă pentru grup. Căpitanul Şerbănescu a doborât totuşi două avioane Airacobra.
Dar în vreme de război: şase avioane
Căpitanul Şerbănescu este aniversat de tot grupul şi felicitat de germani pentru cele 40 de victorii obţinute până atunci. Cu acea ocazie, grupul primeşte cu titlu gratuit cele 6 avioane Bf 109 G noi promise de Generaloberst Otto Deßloc, iar Grupul 9 este botezat „Deßloch-Şerbănescu”. Aviatorul Mălăcescu a desenat emblema grupului, iar aceasta a fost aplicată pe avioanele din dotare.
La câteva zile după aniversare, căpitanului Şerbănescu Alexandru a primit o scrisoare de felicitare de la generalului comandant al Grupului de Armate Sud Ucraina: “Primiţi felicitările cele mai calde din partea mea, a tuturor grenadierilor şi tanchiştilor mei, cu ocazia realizării celei de a 40 – a victorie aeriană, ajungând în fruntea camarazilor noştri din victorioasa aviaţie română”.
În raidul din 11 iunie 1944 , Şerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, aceasta era a 45-a sa victorie omologată. Numărul bombardierelor şi avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, iar germanii au cerut grupurilor 7 şi 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formaţii cât mai mari, zbor în stea.
În 31 iulie 1944 o formaţie de bombardament cuprindea peste 360 de bombardiere. Căpitanul Şerbănescu a reuşit să doboare un Mustang şi încă unul în lupta aeriană din 4 august 1944. Pe lângă viictoriile probabile “sub cuvânt de onoare”, cea din 4 august avea să fie ultima sa victorie omologată.
Piloţii Grupului 9 Vânătoare erau din ce în ce mai puţini.
În 8 august dimineaţa aviaţia americană a atacat oraşul Buzău şi aerodromurile din vecinătatea acestuia. De la Gr. 9 Vt au fost răniţi ofiţerul de echipaj Milu Ioan şi adj. av. Encioiu Dumitru. Cpt. av. Bâzu Cantacuzino a înregistrat o dublă victorie, doborând în flăcări două avioane P-38 Lightning. În 10 august are loc un raid de bombardament cu peste 450 de bombardiere şi escorta lor. Grupul lui Şerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane. Îl pierde pe adj. av. Ioan Panaite, care era cotat cu 8 victorii.
Grupul număra doar 13 piloţi
Comandanţii grupurilor de vânătoare sunt convocaţi la Bucureşti în 17 august, unde generalul comandant Vasiliu Ghe. în prezenţa generalului german le reproşează comandaţilor „ineficienţa mult lăudaţilor piloţi”, acuzaţie nemeritată care îl afectează profund căpitanul Şerbănescu. Şansele sunt reduse în luptă şi vânătorilor li se sugerează să nu angajeze lupta. Practic, li se recomandă să evite lupta, recomandare pe care Şerbănescu ca ofiţer de carieră nu o poate accepta: „Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiească. (…) Nu se va putea spune că în România nu a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia” a spus căpitanul Alexandru Şerbănescu
În 17 august a avut loc o altă incursiune puternică a avioanelor americane cu scopul de a ataca din nou Ploieştiul cu rafinăriile lui. Atacurile devastatoare au fost reluate în noaptea de 17/18 august când a fost lovit iarăşi Ploieştiul. În 18 august 1944, o puternică formaţie de avioane americane, însoţită de avioane de vânătoare, a fost pornită să nimicească ce mai rămăsese din rafinăriile de la Ploieşti şi Câmpina.
Căpitanul Alexandru Şerbănescu, dominat de fierbintele lui patriotism şi mândria sa de vânător încercat, a decolat la alarmă cu toţi cei 12 piloţi ce-i mai avea.
Cele aproximativ 900 de avioane au intrat în spaţiul aerian constituite în şapte mari formaţii fâcând un adevărat prăpad la Ploieşti unde nu au fost menajate nici cartierele de locuinţe din jurul rafinăriilor. Copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a aviaţiei americane, Căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost doborât la Ruşavăţ - Buzău.
Căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât reprezentanţi ai aviaţiei române cât şi germane.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
