Mărturia în premieră a unui român emigrat înainte de 1989 care a participat la Revoluţia din Decembrie: „Caramitru m-a îndemnat să vorbesc la TVR“
0
Un român care a participat la Revoluţia din Decembrie 1989, venit din diaspora, la eliberarea Televiziunii Române, a decis să descrie, după 30 ani, cele petrecute atunci. El a arătat şi fotografii în premieră, din grupul de revoluţionari.
Luigi Gageos de la jmEvents povesteşte cum a trăit Revoluţia din Decembrie ’89, ca român venit din diaspora. El a participat la eliberarea Televiziunii Române în ziua de 22 Decembrie 1989, după fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu.
Gageos mărturiseşte că singura motivaţie a participării a fost dorinţa de a mă întoarce acasă, într-o Românie normală. El precizează că nu are diplomă de revoluţionar sau alte beneficii.
GALERIE FOTO DE LA REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989
„La începutul anilor ’80 reuşeam, după 3 ani de demersuri legale dublate de persecuţii inimaginabile ale regimului comunist, să emigrăm din România. Acest drept îl câştigasem la începutul anului 1981 cu mari sacrificii şi pierderi din partea întregii familii şi a fiecărui membru în parte. Cei care sunt familiarizaţi ştiu că pentru a realiza acest lucru, însemna în afara demersurilor legale numite “actele mici”, “actele mari”, să fii deposedat de proprietăţi, marginalizat profesional şi întreagă familie, părinţi, bunici, copii supuşi la persecuţii greu de imaginat.
Acum 30 de ani trăiam împreună cu familia mea într-o Europa liberă, în principal în Italia, dar şi o altă parte a familiei în Grecia. Personal, la acea vreme eram solist al Operei din Split - Croaţia.
Cu totul întâmplător, pe 12 decembrie 1989, înainte de închiderea graniţelor României comuniste, reveneam în ţara pentru a-mi vedea prietenii cu prilejul sărbătorilor de Crăciun. Aşadar, cu paşaportul pe care l-am păstrat, am plătit 30 USD viză şi am ajuns la Bucureşti.
În 22 decembrie, dis-de-dimineaţă, la ora 07:00 m-am aflat la Universitate, unde cordoanele armatei trăgeau când focuri de avertisment în aer, când la nivelul populaţiei din stradă, ceea ce ne obliga să ne aruncăm la pământ. Nu ştiam dacă sunt numai gloanţe de manevră sau de război.
Apoi, în jurul orei 09:00, ne-am mutat în faţa magazinului Eva pentru a încerca să intrăm spre Comitetul Central (CC). Strada era blocată chiar în dreptul magazinului Eva de trupele USLA. De acolo, înaintea “sinuciderii” gen. Milea şi plecarea familiei Ceauşescu, s-a creat o coloană de manifestanţi (vezi prima poză) care mergea spre televiziune.
În drum, sentimentul general era cel de teamă - vezi autobuzele USLA de la Piaţa Victoriei sau alte persoane înarmate pe tot traseul până la Piaţa Charles de Gaulle, dar eram decişi să ajungem în faţa unicului instrument de comunicare de atunci, Televiziunea Română.
În zona Charles de Gaulle ni s-a alăturat un grup în care era Ion (Pino) Caramitru cu care am intrat umăr la umăr pe poarta televiziunii. Ne întrebam atunci, pentru că erau militari cu armament în poziţie de tragere dacă vor începe să tragă. Mă gândeam că dacă vor trage în noi mi-aş dori să ţintească bine pentru că preferam să fiu mort decât rănit / schilodit.
Ajunşi în faţa clădirii turn a TVR, primul reflex a fost să încercam să ne adresăm celor care ne urmaseră. Ion Caramitru m-a îndemnat să vorbesc, dar i-am spus că el e cel cunoscut şi cuvintele lui vor avea alt impact. Aşa că, în poză în care se vede ţinut deasupra noastră, este acel moment care a rămas memorabil în desfăşurarea lucrurilor - discursul lui Caramitru în faţa televiziunii naţionale.
Mai alătur două fotografii cu oameni simpli care se aflau pe străzi în momentul în care Ceauşescu încă nu fugise şi flyerele răspândite de securitate din elicoptere.
Nu ştiu dacă am fost singurul român din Europa liberă (diaspora) care a participat în Bucureşti la evenimentele din 22 decembrie 1989, dar în mod sigur dintre puţinii. Motivaţia mea era aceea că îmi doream să mă întorc acasă într-o Românie liberă, lucru pe care l-am şi făcut ulterior.
Până acum nu am făcut publică participarea mea la evenimentele din decembrie ‘89. Nu am încercat să am vreun beneficiu-nici de imagine/comunicare şi nici cel pe care îl oferea legea nr 42, a revoluţionarilor, deci nu sunt un revoluţionar cu diplomă. Singurii care au văzut pozele şi au ascultat câte ceva din cele întâmplate sunt prietenii şi familia.
Morală: ies public după 30 de ani pentru că e evident că după atât timp acest demers este unul de moralitate“, transmite Luigi Gageos într-un comunicat de presă.
Ion Caramitru, alături de Luigi Gageos la TVR în 22 Decembrie 1989 Sursa Luigi Gageos / Autor Dragoş Cristescu
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
