Fost diplomat: „ Când spun Bucovina, mă gândesc la dascălii din școlile românești care predau limba română după programe chirilice“
0Constănțeanul Dorin Popescu, fost diplomat al statului român la Cernăuți (2007-2011), a făcut o mărturisire de credință despre nordul Bucovinei.
De ziua Bucovinei, el vorbește la superlativ despre ceea ce a însemnat pentru el acest ținut din nord, acolo unde și-a cunoscut soția, pe Dorina, care provine dintr-o familie cu adânci rădăcini româneşti în nordul Bucovinei, și unde i s-au născut cei doi copii, Ștefan și Alexandru. „În casa noastră vor trăi mereu poveștile nordului Bucovinei, văzute și trăite acolo, într-o geografie simbolică, de la Crasna la Oprișeni, de la Hliboca la Voloca, de la Fântâna Albă la Sinăuți, de la Storojineț la Igești, de la Bahrinești la Boian, de la Ostrița la Mămăliga etc.“
„Când spun Bucovina mă gândesc la farmecul și suferința istoriei noastre, în care încap deopotrivă catedrale, muzici superioare, îngeri căzuți pictați pe icoane, costume populare, ouă încondeiate și liniile drepte ale pășunilor pe dealuri“. Tot Bucovina îi amintește de „dascălii din școlile românești care predau, în nord, limba română după catalog și programe chirilice; însă și la nevoile de limbă maternă ale ucrainenilor din sud, egale nevoilor de limbă maternă ale românilor din nord“.
Bucovina, ca o icoană
El spune că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără norocul de a fi poposit cândva, la Cernăuți. „De aceea, primul meu gând, astăzi, se îndreaptă către martirii Bucovinei, către trecutul ei tumultuos și magic, către eroii ei din subterane, din gropi comune, din închisori, din Siberii.
Iar gândul se mută repede către urmașii acestora, românii din comunitatea istorică autohtonă românească din nordul Bucovinei, păstrători de tradiții, iubitori de cântec și carte, de la care am învățat multe în anii mei de Cernăuți. Pentru ei, icoanele noastre din Bucovina plâng – plâng suferințele românilor din nord.
Însă tot ei, românii din nordul Bucovinei, țin icoanele neamului nostru vii. De asta scriu despre ei, cu gândul la toți Ștefanii din viața poporului meu, cu gândul și la Ștefan al meu, de acasă, cu gândul și la Ștefan cel Mare, al Putnei – pentru că văd în ei o stăruință de supraviețuire, în vatra Bucovinei, a vechilor noastre icoane“.
Acum, este împăcat. Bucovina este ca o pictură.
„De Ziua Bucovinei, astăzi, sunt senin și împăcat – Bucovina este pictură; pentru că semeția dealurilor, casele boierești, ouăle de Paște și pasca, putnele bucovinene, portul popular, cântecul tragic al cucului vor rămâne mereu semne întemeietoare ale poporului meu.
Bucovina este icoană, la care mă închin mereu când mi-e dor. Iar această icoană va rămâne mereu vie câtă vreme vor crede în ea frații mei, românii bucovineni, dintr-un nord ce ne ridică, imperial, istoria spre cer. La mulți ani, Bucovina!“, încheie Dorin Popescu, preşedintele Asociaţiei de geopolitică „Casa Mării Negre Constanţa“, pentru Agenția Media BucPress din Cernăuți.
În urmă cu 104 de ani, în data de 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a adoptat la Cernăuţi, cu unanimitate de voturi, moţiunea privind „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.
Se încarcă comentariile...
