Elena Udrea, candidatul-surogat care dă cu dreapta în stânga. Cum s-a născut cea mai controversată creaţie politică a lui Traian Băsescu
0
Rar a mai existat pe scena publică românească o figură mai comentată, mai disecată, mai controversată decât Elena Udrea. A irumpt direct în prima linie de partid, având ca unic gir susţinerea celui mai important om în stat. A stârnit scandal încă de la ieşirea ei în lume. Cine era blonda pe care preşedintele o scotea seara la restaurant?
Evident, favorita sa. Iar ea a îmbrăţişat această etichetare, ştiind că fără Traian Băsescu, Elena Udrea nu ar fi existat în spaţiul public. O singură blondă a mai avut parte de aşa o lansare fulminantă, deşi în alt registru: Bianca Drăguşanu, păpuşa Barbie propulsată de Cătălin Botezatu. De când a apărut, nici una, nici alta nu a mai lăsat loc altor vedete în interesul publicului.
Negăsind explicaţii pentru ascensiunea ei fulgerătoare, lumea politică şi opinia publică au pus devenirea Elenei Udrea pe seama eternului feminin. Blonda, îmbrăcată atât de provocator încât ridica sprâncene, se integra perfect în bancurile cu marinari şi slăbiciunile lor. Adusă la Cotroceni pe post de sfătuitor, Udrea a dovedit că nu are cultura necesară unui personaj demn de luat în seamă. Episodul „preşedintele Norvegiei“, pus la cale în emisiunea lui Robert Turcescu, a arătat cât mai are de învăţat Elena Udrea pentru a confirma statutul ocupat. Dar asta n-a împiedicat-o să rămână în atenţia publică. Singurul moment în care a fost retrasă din ochii populaţiei a fost la referendumul din 2012. Atunci a trebuit ascunsă de staff-ul de campanie al lui Traian Băsescu, conştient că simpla ei apariţie ar înteţi furia oamenilor sărăciţi de regimul auster.
În rest, mesagerul „domnuluipreşedintetraianbăsescu“ apare când are mandat şi îşi rosteşte ca mitraliera comunicarea extrem de importantă pentru ţară. În urma mesajului livrat se rumegă zile şi nopţi la talk-show-uri, încercând să se înţeleagă unde mai bate de data asta preşedintele-ju(de)cător. În urmele lăsate de tocurile ei cui, ghicitoarele politice citesc încotro se îndreaptă Zeus de la Cotroceni.
Pe Elena Udrea n-o mai înghite de mult nici măcar categoria de surate-politiciene, crescute la umbra unor stejari de dreapta mai tineri sau mai bătrâni. Oamenii de bază ai preşedintelui şi-au luat lumea în cap nemaisuportând tratamentul preferenţial de care se bucură blonda, în detrimentul lor personal şi chiar al instituţiei prezidenţiale sau politice. Pygmalionul Băsescu a reuşit să creeze un alter-ego feminin care atrage şi distrage atenţia în acelaşi timp, asupra căruia se revarsă tot valul de antipatie, care altfel s-ar fi îndreptat spre el.
În fine, cea mai nouă ambiţie a Elenei Gabriela de la Buzău, aceea de a fi preşedinte, este din start sortită eşecului. Românii, popor care a crezut doar în femeia-politician Mona Muscă, văd într-o apariţie ostentativ de sexy doar o blondă „bună“, nu un politician bun pentru afaceri de stat. Rolul asumat de Udrea i-a limitat orizontul politic, pentru că electoratul adoră s-o urască, din cauza imaginii ei agresive construite pe lux exorbitant. De aceea, cine s-o creadă când plânge de mila românului de rând, din rândul căruia s-a zbătut să scape cu orice preţ?
Într-un fel, Elena Udrea este nava cu care lupul de mare Traian Băsescu visează să cutreiere în continuare apele tulburi ale politicii. Suportă ca nimeni alta valurile care o bat, ignoră toate semnalele de coliziune şi este vehicul pentru orice marfă este nevoie. Dar oricât de triumfătoare şi-ar croi drumul printre stânci şi strâmtori, orice navă are o soartă tristă, în cele în urmă. Până să fie trimisă la casat, atunci când nava va lua apă la bord, chiar şi comandantul o va abandona, dacă nu vrea să se ducă, odată cu ea, la fund.
La judecata democraţilor dezamăgiţi
„Elena Udrea este cea mai controversată creaţie politică a preşedintelui Traian Băsescu, dar şi cel mai mare eşec al său. Dacă, în general, se poate spune că cei mai mulţi (nu toţi) dintre oamenii pe care a pus Băsescu mâna, şi care au devenit fie parlamentari, fie miniştri, fie primari, fie preşedinţi de consilii judeţene, au confirmat şi nu i-au adus vreun prejudiciu de imagine, efectul Elenei Udrea asupra preşedintelui a fost unul de bumerang“, consideră analistul Mihai Petre, fost democrat retras de pe scena politică.
Nici el nu înţelege miza totală pusă de Băsescu pe Elena Udrea. „Ciudat este că preşedintele Băsescu, un adevărat animal politic de rasă, fie nu a înţeles acest lucru, fie nu a dorit să-l înţeleagă, fie l-a ignorat (din motive numai de el ştiute) şi a continuat să mizeze pe un personaj respins, pe alocuri detestat, de români, ba chiar să considere acest personaj drept singurul continuator al proiectelor sale prezidenţiale, ceea ce aruncă în derizoriu toate aceste proiecte).
Este la fel de inexplicabil de ce Traian Băsescu a acceptat ca Elena Udrea să fie purtătorul său de cuvânt neoficial, de multe ori generator de scandal, de ce a tolerat prezenţa acesteia aproape ca un membru al familiei sale. Pentru că această apropiere nefirească a Elenei Udrea de preşedinte (de cele mai multe ori căutată şi provocată de ea) a dat naştere unei adevărate legende despre legătura nepotrivită între cei doi, care mai mult o afectează pe ea decât pe el“, arată Petre.
Într-un bilanţ al parteneriatului Udrea-Băsescu, foştii democraţi regretă preţul plătit de partid şi de liderul său în lupta electorală. „Elena Udrea l-a costat puncte electorale serioase pe Traian Băsescu în perioada 2005-2009 (printre altele, amintim celebrul scandal al bileţelului roz), iar comportamentul său guvernamental - de fapt, simpla sa prezenţă în guvern - a fost unul dintre principalii factori care au condus la mişcările de stradă şi la căderea guvernului condus de Emil Boc în anul 2012. Practic, a fost un veritabil «călcâi al lui Băsescu», dar şi al PDL“, recunoaşte Mihai Petre.
Cine este Elena Udrea?
Despre sentimentul de nemulţumire care a stăpânit democraţii odată cu impunerea Elenei Udrea, cine poate vorbi mai bine decât un fost membru al partidului? Judecând la rece, Petre face trecerea în revistă a parcursului celei care a dezbinat dreapta.
„Pentru opinia publică, dar şi pentru Partidul Democrat, Udrea a apărut în anul 2004 din neantul neantului, având o ascensiune fulminantă, nefirească. Fără a avea experienţă politică sau administrativă la nivel înalt (calitatea de membru al PNL şi cea de consilier general nu se pun, mai ales că nu a îndeplinit funcţia de consilier general decât pentru câteva luni, după alegerile locale din anul 2004), Elena Udrea ajunge peste noapte într-o funcţie-cheie, extrem de importantă, pe care cu siguranţă o meritau mulţi dintre truditorii Partidului Democrat care vărsaseră «sânge» în campania electorală din anul 2004, sau tehnocraţi mult mai calificaţi decât persoana care avea să devină cunoscută în spaţiul public drept «blonda de la Cotroceni».
Până la numirea sa în calitate de şef al cancelariei prezidenţiale, Elena Udrea era doar soţia omului de afaceri Dorin Cocoş (care făcea la rândul său parte din celebrul triumvirat afacerist transpartinic Bittner-Petrache-Cocoş) şi profesa ca avocat în cadrul propriului său cabinet de avocatură (de care nu auzise nimeni, dar care reprezenta RAPPS în diverse procese; trebuie punctat că acest lucru se întâmpla în timpul guvernării lui Adrian Năstase)“, subliniază Petre.
Alegerea Elenei
Analistul nu poate trece peste „preşedintele Norvegiei“, incidentul din CV-ul televizat al Elenei Udrea. „Lipsa de consistenţă şi de pregătire se văd rapid când gafează nepermis pentru o persoană care ocupa funcţia de şef al Cancelariei Prezidenţiale. Numai că, în timp, marea sa problemă se va dovedi nu lipsa de cunoştinţe (Elena Udrea va acumula foarte uşor şi foarte repede), ci imaginea frivolă pe care şi-a creat-o singură în spaţiul public. Decolteurile exagerate, fustele extrem de scurte şi tocurile cui (fotografiile de la nunta cu Dorin Cocoş sunt mai mult decât grăitoare), în general vestimentaţia, pantofii, poşetele scumpe şi pictorialele prea îndrăzneţe din diverse reviste, i-au creat imaginea de «bimbo» de Dâmboviţa“, spune Mihai Petre.
Pentru un un observator al scenei politice, este greu de înţeles alegerea Elenei. „Este inexplicabil de ce Elena Udrea a ales să promoveze o imagine nu de femeie frumoasă, ci de femeie vulgară, când îi era la îndemână să promoveze chiar imaginea unei femei frumoase, serioase şi aşezate, un adevărat model pentru femeile din politică. Cu bună ştiinţă sau nu, Udrea şi-a proiectat şi întreţinut o imagine de politician-tabloid, de can-can. Când a înţeles că această imagine îi face mai mult rău decât bine, a făcut tot posibilul să pozeze în cât mai multe ipostaze serioase, dar era mult prea târziu.
N-a putut să convingă pe nimeni că dă cu mopul în fiecare zi în casă şi nu accidental într-o sală de clasă, că împleteşte pulovere periodic şi nu doar la televizor, că mănâncă salam cu soia nu doar în campaniile electorale, că merge zilnic cu bicicleta şi nu într-o maşină de lux, că poate participa cu succes la Vocea României nu doar pentru a atrage atenţia, ci pentru că are o pasiune curată pentru cântat, că poate fi un fermier de succes şi nu că se bagă în seamă doar pentru a genera în spaţiul public, cu orice preţ, o legătură indisolubilă cu preşedintele Traian Băsescu (vezi pământurile de la Nana), ştiind că de la preşedinte îi vin procentele.
Efortul său de a arăta că are şi alte calităţi decât decolteurile generoase, fustele scurte, pantofii şi genţile scumpe, trebuie apreciat. Doar că rolul nu o prinde. În plus, ciocolata oferită unor copii amărăţi, prin geamul crăpat al unei maşini de lux, contrabalansează toate încercările sale de umanizare“, arată Mihai Petre.
Campania electorală nu a fost menită să ofere o altă imagine a Elenei Udrea. Dacă iniţial a încercat altceva, candidata a revenit urgent la stilul său. Sloganul ales este mai mult decât sugestiv: „Bună pentru România“. „Inclusiv în această campanie electorală, Udrea a început cu ceva ce nu este (lansarea în salopetă), pentru a reveni la imaginea care a consacrat-o (şi în care, se pare, că se simte cel mai bine), materialele sale fiind parcă extrase din presa tabloidă. Sloganul «Bună pentru România», dublat de imaginea în fustă scurtă, te duce cu gândul mai mult către o zonă de indecenţă. Nici nu mai contează ce scrie în programul său, prezentarea îl aruncă în derizoriu“, comentează analistul.
Zodia Elenei: Lupeasca, Ceauşeasca, Udrea
Totuşi, Elena Udrea n-a ajuns aici doar pe baza calităţilor fizice scoase la înaintare. „Culmea, Udrea nu este o femeie frumoasă şi atât. Are o inteligenţă nativă, un spirit autodidact, este un om care învaţă şi acumulează foarte repede, are o capacitate considerabilă de efort, este extrem de abilă, are negocierea în sânge, ştie foarte bine să deschidă şi să întreţină canale de comunicare cu adversarii politici, este înzestrată cu o memorie foarte bună, ştie ce înseamnă loialitatea, are fler şi verb în confruntări.
Pe fond, Elena Udrea a evoluat enorm de la faza cu preşedintele Norvegiei şi până astăzi, când candidează pentru cea mai înaltă funcţie în stat - chiar dacă a ajuns să candideze după un joc deloc onest căruia i-a căzut victimă mult mai calificatul Cristian Diaconescu şi care a făcut să apară fisuri şi în relaţia Elenei Udrea cu fiica preşedintelui, Elena Băsescu. Însă această evoluţie nu prea i-a folosit, pentru că Elena Udrea nu are limite, iar rapacitatea sa îi canibalizează inclusiv evoluţia.
Mulţi o compară cu Elena Lupescu sau Elena Ceauşescu. Comparaţia este disproporţionată, Udrea nu are anvergura celor două femei de tristă amintire din istoria României. Din nefericire, cu o anvergură mult mai redusă, şi ea tot de tristă amintire va rămâne. Sau, cel mult, va rămâne o pată de culoare în politica românească. Pentru curăţirea scenei politice româneşti, candidatura Elenei Udrea nu trebuia să existe. La fel şi ca a multor altora. Iar reţinerea lui Dorin Cocoş o şifonează pe Elena Udrea. Chiar dacă au divorţat, este greu să explice că vreme de 10 ani ea nu a ştiut nimic despre îndeletnicirile soţului său.
Însă problema de azi a Elenei Udrea nu este Dorin Cocoş, ci Traian Băsescu. Şeful statului şi cel mai important susţinător al doamnei Udrea tocmai ce «i-a dat cu firma-n cap» rugând opinia publică să nu-l treacă «în categoria naivilor care cred că Elena Udrea poate câştiga alegerile prezidenţiale»“, atrage atenţia analistul politic Mihai Petre.
Despre Elena Udrea, ca lider al dreptei
„Am mari îndoieli că înţelege faptul că imaginea ei este precum o piatră de moară atârnată de gâtul şefului statului. Elena Udrea nu s-a ascuns în timpul referendumului din 2012, ci a fost ascunsă. Faptul că la doi ani distanţă, ea candidează pentru cea mai înaltă funcţie în stat arată că nu a înţeles nimic din felul cum o privesc românii şi, mai grav, pentru ea nici nu contează acest lucru.
Erijarea Elenei Udrea în lider al dreptei este o blasfemie. Nu te poţi erija în liderul a nimic după ce ai trecut prin trei partide politice, PNL, PDL şi PMP. Dacă Elena Udrea ar fi liderul dreptei, n-ar mai există dreaptă în România. Chiar dacă preşedintele Traian Băsescu face toate eforturile de a translata capitalul său politic Elenei Udrea, se vede cu ochiul liber că acest lucru nu se întâmplă. Pentru că băsiştii raţionali nu numai că nu votează cu Udrea, ci se simt şi desconsideraţi de această predare de ştafetă. Şi se vede că basistii raţionali sunt mult mai mulţi decât aşa-zişii talibani.
Din păcate pentru ea, în realitate, omul politic Elena Udrea nu există. Există doar Traian Băsescu şi procentele lui. Dacă nu ar exista preşedintele şi o parte a procentelor sale (foarte puţini băşişti votează cu Udrea), Elena Udrea s-ar situa în marja de eroare a sondajelor sau sub ea. Succesul său politic este inexistent. Este doar succesul lui Traian Băsescu.
Până şi mandatul său de parlamentar este o mare păcăleală. Având în vedere contribuţia electorală a primarilor din colegiu, la care s-au adăugat şi procentele preşedintelui, Elena Udrea trebuia să câştige colegiul cu 50%+1, nu să intre în Parlament de pe locul doi.
Însă aşa cum Traian Băsescu nu a înţeles nocivitatea Elenei Udrea în dinamica imaginii sale (o fi înţeles, dar nu l-a interesat), aşa nici Elena Udrea nu înţelege că percepţia ultra majoritară a românilor despre ea este una negativă. Cum nu a înţeles că grupurile din jurul său (inclusiv cele din PDL) dacă se apleacă în faţa ei, de fapt, se apleacă în faţa lui Traian Băsescu“, precizează Mihai Petre.
Recomandări pe aceeaşi temă:
Profilul politico-psihologic al lui Victor Ponta: un melanj de dibăcie politică şi ipocrizie umană
Comportamentul politic din această campanie electorală a lui Victor Ponta este catalogat de specialiştii consultaţi de “Adevărul” ca fiind unul rezervat, acesta pitindu-se sub procentul pe care aparatul PSD este dispus să i-l aducă la alegerile prezidenţiale.
Un specialist în ştiinţele comunicării, un psiholog şi un specialist în marketing au analizat pentru ”Adevărul” felul în care Klaus Iohannis, candidatul ACL pentru alegeri prezidenţiale 2014, s-a comportat în campania pentru turul întâi de scrutin.
O ”prezenţă discretă” în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale 2014, cu un discurs decent şi constant. Este descrierea generală făcută de sociologul Eugen Crihan, profesor la Universitatea Oradea, candidatului la Preşedinţia României Kelemen Hunor (UDMR).
Alegeri prezidenţiale 2014. Călin Popescu Tăriceanu: „Candidatul inodor şi incolor, ca apa sfinţită“
Cei care îl cunosc pe Călin Popescu Tăriceanu încă de la debutul său în viaţa politică postdecembristă, dar şi un număr suficient de mare dintre tinerii interesaţi de mersul vieţii politice de la noi, i-ar putea face acestuia un portret şi fizic, şi moral, destul de aproape de cum este el în realitate.
Se încarcă comentariile...
