Din infernul Holocaustului: „Mama a murit după ce a fost bătută de jandarmi, iar noi am locuit într-o încăpere fără căldură, bărbaţi şi femei la un loc“

Publicat: 31.08.2016 05:04

Ultima actualizare: 06.08.2022 01:26

Obligată să părăsească Dorohoiul, locul copilăiei sale, o evreică a povestit drama prin care a trecut în timpul Holocaustului. A suferit de foame şi a scăpat ca printr-o minune de tifosul exantematic, boală care a decimat evreii. La întoarcerea acasă, nu a mai găsit nimic.

Anul acesta, când se împlinesc 75 de ani de la Pogromul de la Iaşi, Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România a demarat un proiect pentru public menit să se cunoască mai bine dimensiunile tragediei.

Istoricul ieşean Adrian Cioflâncă va prezenta biografia a sute de victime ale Pogromului de la Iaşi, cel mai mare masacru din România modernă, care a avut loc în 1941. Recent, el a făcut publică declaraţia unei evreice din Dorohoi, care a fost deportată în Transnistria. Scrisul este, pe alocuri, ilizibil, dar din rândurile ei răzbate drama unei tinere care a învăţat, mult prea devreme, ce înseamnă războiul.

Bătuţi de jandarmi pentru că au vrut să ia cu ei alimente

După câţiva ani, Aneta Cornişteanu, de 32 de ani, a povestit că a fost evacuată din Dorohoi în ziua de 11 octombrie 1941, împreună cu familia sa. „Trenul era compus din 15 vagoane de marfă. La 14 octombrie am sosit la Atachi, pe malul Nistrului, împreună cu tot bagajul. Coborârea din vagoane s-a făcut în cursul nopţii, am fost cazaţi într-o sinagogă bombardată“, povesteşte ea.

„În gara Atachi am fost bătuţi de jandarmi pentru că am vrut să luăm cu noi alimentele ce le aveam asupra noastră, iar mama a fost bătură groaznic şi după trei zile de chinuri a încetat din viaţă, după un marş forţat de 66 kilometri.

Am locuit timp de doi ani jumătate pe jos, fără mobilă, fără căldură, înghesuiţi, femei şi bărbaţi la un loc. În acea comună a bântuit tifosul exantematic, care a făcut foarte multe victime, în proporţie de circa 50%. În camera noastră, din 50 de persoane, peste 20 au murit de tifos exantematic“, continuă ea.

Averea, furată

În decembrie 1943, supravieţuitorii s-au întors acasă în Dorohoi. Dar nu a mai găsit nimic din averea părinţilor. „La plecarea din Dorohoi, am încredinţat multe lucruri casnce mecanicului de la staţie şi la înapoierea mea I-am cerut să mi le restituie, dar nu mi le-a restituit, spunându-mi să fiu muţumită că am scăpat cu viaţă. Nu m-am putut muta în casa mea, deoarece am găsit instalat un consum al CFR, casa fiind luată de CNR, iar mobila mi-a fost complet ridicată, cu toate că la plecarea în Transnistria casa mi-a fost sigilată de organele Primăriei şi ale Poliţiei Dorohoi“.

Drame îngropate

Aceasta este doar una din miile de mărturii din infernul Holocaustului. „În toamna anului 1941, cei mai mulţi dintre evreii din Bucovina de sud şi nordul Moldovei au fost deportaţi în Basarabia, apoi în Transnistria. Gândiţi-vă că, dincolo de ce s-a păstrat în arhive, mai sunt alte sute de mii de poveşti care au rămas nespuse“, spune istoricul Adrian Cioflâncă.

Concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucraineni. În Holocaust au pierit şi aproximativ 13. 000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară, precum şi 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte ţări din Europa.

În pogromul de la Iaşi bilanţul victimelor variază între 3.000 şi 14.000 de morţi. În procesul pogromului de la Iaşi au fost judecate 57 de persoane: 8 cadre de conducere din Armată, prefectul judeţului Iaşi, primarul oraşului Iaşi, 4 militari, 21 de civili, 22 de gardieni. Majoritatea au primit pedepse de muncă silnică de la 25 de ani până la pe viaţă.