De ce se cred dobrogenii mai cu moţ decât restul românilor: au un vechi secret care le sporeşte mândria. „Se adaptează imediat unui nou scop, dacă li se iveşte“
0
Faptul că aparţin unui loc unic sub soare a dat dobrogenilor conştiinţa unei identităţi aparte. Caracteristicile geografice, istorice, spirituale şi etnice fac din pitoreasca Dobrogea cel mai atractiv şi interesant loc al patriei, unde varietatea este principalul atu.
Marea, portul, litoralul, Delta Dunării, cetăţile antice, lăcaşurile de cult, specific şi tradiţii ale celor 18 naţii care trăiesc aici şi, mai presus de toate, ideea de vacanţă fac din Dobrogea destinaţia supremă pentru timpul în care te simţi liber şi fericit.
Venind în contact cu tot felul de naţii, cu care au învăţat să împartă traiul şi locul, dobrogenii au exersat limbajul universal al armoniei şi înţelegerii. Deprinzând natural toate nuanţele acestui „esperanto“, oamenii Dobrogei au transformat regiunea într-un model al multiculturalităţii şi toleranţei care este greu de găsit altundeva în lume.
„Dobrogenii au învăţat să fie adaptabili, indiferent de naţia din care provin. Şi asta contribuie la sporirea mândriei lor. Ei sunt foarte conştienţi de statutul pe care-l au în faţa celorlalţi români. Uneori asta se transformă într-o autosuficienţă, atotcunoaştere şi un egocentrism care-i îndeamnă să caute mereu modalitatea de a-şi face lor pe plac. Dacă se iveşte ceva mai interesant, dobrogenii vor căuta să se adapteze noului scop“, arată psihologul Irina Molnuş, fondator al organizaţiei CREATIVE Plus Constanţa.
Specialistul promovează educarea prin metode non-formale, ajutând oamenii să se cunoască mai bine pe ei înşişi. Din experienţa sa, dobrogenii au o fire care te surprinde. Conştienţi de locul căruia îi aparţin, ei s-ar putea să te întâmpine cu atitudinea celui în avantaj. „Dacă reuşeşti să treci de prima impresie pe care ţi-o poate lăsa un dobrogean (aceea că este distant, sceptic, vanitos), vei constata cât este de dornic să ajute, să dea. Acceptarea se face mai greu, dar mobilizarea va reuşi şi vei afla curând de ce se cred dobrogenii mai cu moţ: pentru că au atâtea de oferit“, explică Irina Molnuş.
Dobrogeancă din părinţi maramureşeni şi bucovineni
Ea însăşi are o experienţă personală care vorbeşte de la sine despre mixtul unui dobrogean. Cu părinţi proveniţi din Maramureş şi Bucovina, Irina a ştiut întotdeauna că este altfel decât restul localnicilor. Părinţii ei au venit în Dobrogea prin repartiţie, la terminarea studiilor. Au rămas aici şi niciodată n-au pus problema întoarcerii în locurile lor natale. Constanţa cosmopolită devenise a lor, iar ei deveniseră ai Constanţei.
Irina Molnuş - psiholog Sursă foto batik.ro
„Am simţit mereu că-s diferită, chiar şi fizic, de oamenii locului. Dar când plec în alte părţi, mă surprind cât sunt de dobrogeancă, mai mult decât aş fi crezut. Am puterea de a mă adapta uşor, fără să renunţ la mândria mea de a fi de la malul mării. Eu am urmat facultatea la Sibiu şi când mă prezentam că sunt din Constanţa, reacţia era dintre cele mai bune. Nu am văzut niciodată vreo grimasă de la interlocutorii mei, din contră, toţi erau încântaţi de provenienţa mea. Lumea se gândeşte cu drag la aceste locuri, le asociază cu vacanţa - acel spaţiu al bucuriei şi al destinderii“, consideră psihologul din Constanţa.
Asemănători moldovenilor
Dacă ar fi să asemene dobrogenii unei alte categorii de români, din alte regiuni ale ţării, Irina Molnuş găseşte moldovenii ca fiind cei mai apropiaţi ca temperament. „Cred că dobrogenii sunt destul de asemănători moldovenilor, veniţi masiv la muncă pe şantierele din Dobrogea. Şi ei sunt petrecăreţi, gălăgioşi, artişti, dramatici, nostalgici. Nu au acel aer nobil, princiar al bucureştenilor veritabili, care se disting imediat printre ceilalţi români“, afirmă psihologul.
Paradoxal, dobrogenii şi-au păstrat identitatea în ciuda atâtor valuri de populaţii care s-au aşezat în colţul de sud-est al României. Limba pe care o vorbesc este curată, fără pic de accent, deşi a împrumutat neologisme în special orientale care-i sporesc savoarea. Religia lor a rămas creştină, ortodoxă, deşi au existat vremuri îndelungate când majoritatea lăcaşurilor de cult erau musulmane. Cheia supravieţuirii lor, indiferent de naţia din care provin, este deci una singură: adaptabilitatea.
O remarcă extraordinară vine din partea unui terapeut româno-francez, Jean-Baptiste Odobeştianu, promotor al educaţiei prin muzică. Venit în weekend la Constanţa, ca invitat al Creativ Plus, Jean-Baptiste a definit în doar câteva cuvinte spiritul inefabil al Dobrogei: „Aici, aerul se aude“.
Vă mai recomandăm
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei
Cel mai frumos sat din Dobrogea. 2 Mai, locul unde răsare marea
Se încarcă comentariile...
