De ce sărutăm mâna preotului, crucea şi icoanele. Semnificaţia gesturilor de evlavie făcute de credincioşi

Piosul gest de a-l cinsti pe Iisus Hristos FOTO Mediafax

Creştinii obişnuiesc ca, atunci când se întâlnesc cu o faţă bisericească, să-i sărute mâna. De asemenea, după ce intră în Casa Domnului, oamenii se închină, apoi ating cu evlavie icoanele şi crucile. „Adevărul“ a căutat semnificaţia acestor gesturi.

De unde vin aceste obiceiuri? Care explicaţia acestor gesturi? Despre toate acestea ne-a vorbit părintele Maxim Vlad, slujitor la Catedra Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa.

Preotul este o persoană laică, un creştin care are un har special, care împlineşte una din cele şapte taine: taina Sfintei Împărtăşanii, prin care slujitorii bisericii se hrănesc cu trupul şi sângele lui Iisus Hristos. Celelalte taine sunt: botezul, mirungerea, pocăinţa, preoţia, căsătoria şi vindecarea.

Împărtăşania, spune preotul, este rezultatul prefacerii darurilor de pâine şi vin aduse la altar de comunitate. Aceste daruri sunt sfinţite de mâna preotului. Preotul face asupra acestor daruri semnul Sfintei Cruci şi prin mâinile lui duhul sfânt preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele lui Iisus Hristos.

Cum mâinile preotului poartă trupul Domnului, s-a încetăţenit obiceiul ca expresie a evlaviei ca unii creştini să cinstească persoana preotului, o interfaţă a lui Iisus Hristos, şi să-i sărute mâinile.

„Prin mâinile lui, preotul pogoară pe Iisus Hristos din cer“, spune părintele Maxim Vlad.  

Ce spune Vechiul Testament despre cruce

Sfânta Cruce este simbolul sacrificiului mântuitorului Iisus Hristos pentru întregul neam omenesc. „Până la răstignirea lui, semnul crucii nu avea relevanţă pentru devoţiunea generală, nu era un sentiment religios. Mai mult decât atât, în Vechiul Testament semnul crucii era privit ca un blestem, pe cruce erau răstigniţi răufăcătorii.

Însă în momentul în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, acest blestem se transformă în binecuvântare, iar lemnul crucii divine devine un altar al iubirii lui Iisus Hristos către oameni“.
Din acel moment, crucea devine simbolul prin care puterile Iadului şi Moartea au fost biruite. „Crucea dobândeşte puterea de a vindeca“, spune preotul.

Biserica ordodoxă nu cinsteşte lemnul din care este confecţionată crucea, ci acest obiect are legătură cu sacrificiul lui Iisus Hristos. Tocmai de aceea, creştinii obişnuiesc să sărute crucea, în semn religios de cinstire a Domnului.

Acelaşi principiu se aplică şi în cazul icoanelor, pe care sunt reprezentate  chipul lui Iisus Hristos, Maicii Domnului, dar şi ale sfinţilor. „Biserica nu cinsteşte lemnul din care sunt ele confecţionate, ci persoanele zugrăvite pe ele. Sfinţii sunt cinstiţi, iar Iisus este adorat. Sfinnţii sunt copii ale lui Hristos, vase ale duhului sfânt“, conchide preotul.

Vă mai recomandăm:

Taina luminii din noaptea de Înviere. De ce mâncăm pască şi ouă roşii în ziua sfântă de Paşti

Ce trebuie să ştie toţi creştinii despre Săptămâna Patimilor, când „raiul este închis”. Deniile şi credinţele populare din Lunea Mare
 

Vinerea Mare, ziua răstignirii lui Iisus Hristos pentru mântuirea întregii firi omeneşti