Copiii din România comunistă care dădeau cu subsemnatul la Securitate: erau colaboratori de la vârste fragede
0În vreme ce statul comunist spunea că se preocupă de viitorul copiilor şi al tinerilor, ei erau angrenaţi în odiosul sistem represiv. Documentele Securităţii sunt edificatoare în acest sens: copiii şi tinerii erau informatori şi, deopotrivă, urmăriţi.
Securitatea nu avea nicio limită, o dovedesc documentele păstrate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Sub motivul că se urmăreşte siguranţa naţională, odiosul sistem racola copii şi tineri, nu doar adulţi, despre care se presupunea că sunt suficient de maturi să decidă dacă doresc sau nu să-şi toarne colegii, prietenii şi chiar rudele cele mai apropiate.
Mărturiile şi documentele pe această temă au fost publicate în lucrarea „Învăţând istoria prin experienţele trecutului. Cetăţeni obişnuiţi supravegheaţi de Securitate în anii 70 – 80“, în anul 2009.
Iată un fragment din modul în care a decurs recrutarea unui elev, din 25 martie 1975. „În procesul recrutării s-au discutat probleme privind educaţia şi pregătirea elevilor pentru însuşirea cunoştinţelor teoretice şi de specialitate, dar că pentru asta este necesară o disciplină corespunzătoare. Apoi, i s-a lăsat să înţeleagă faptul că mai sunt unii tineri care comit acte de indisciplină, ceea ce ar putea genera în fapte antisociale şi pentru aceasta este necesar ca organele de securitate să cunoască la timpul potrivit pentru a lua măsuri de prevenire. După care i s-a pus problema colaborării în mod secret şi organiza cu organele de securitate, la care candidatul a fost de acord, luându-i-se un angajament scris“. Elevului, care a primit numele conspirativ Braşoveanu, i s-a făcut un instructaj amănunţit asupra problemelor ce interesează organele de securitate, atât din rândul tineretului, al elevilor străini.
Scrisori adresate lui Cornel Chiriac
Tinerilor din ziua de astăzi li s-ar părea ceva inimaginabil ca ascultarea unui post de radio străin să fie interzis, însă, în urmă cu doar câteva decenii postul de radio „Europa Liberă“ nu era permis. Cu toate acestea, elevii şi studenţii visau la libertate ascultându-l pe Cornel Chiriac, cel care realiza emisiunea „Metronom“.
Pentru că nu puteau să ia legătura cu el, tinerii îi trimiteau scrisori care, evident, nu ajungeau niciodată la destinaţie, fiind interceptate de Securitate. În arhivele CNSAS se află o epistolă, adresată lui Cornel Chiriac. „Mulţi ar zice că la 16 ani eşti copil încă. Poate în altă parte, dar la noi în ţară nu e aşa, Cornele. La 16 ani eşti un adevărat bărbat, care nu ştie ce e adolescenţa. La 16 ani suntem majoritatea căliţi, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, de viaţa de aici. Când e albă, când e neagră, când e rece, dar de puţine ori a fost albă şi caldă viaţa asta, ca să ne bucurăm şi noi.
Acum însă, după vestita dată de 7.07.1971 (n.r. când au apărut tezele de partid prin care s-a instituit revoluţia culturală după modelul comunist), viaţa tinerilor din România s-a înrăutăţit şi mai mult. S-au dus bărbile şi pletele tinerilor, s-a dus muzica pop, beat sau cea progresivă, s-au dus toate. Dar câte ceva tot a mai rămas: cozile la carne“.
Gestul nevinovat al tinerilor nu a rămas nepedepsit. La 5 ianuarie 1972, s-a decis punerea în discuţie publică a membrilor Clubului Regilor Liberi în şcolile unde aceştia învăţau, iar alţii au fost avertizaţi la sediul Securităţii. Câţiva au fost recrutaţi de Poliţia Politică.
Hippie de România
Mai mulţi elevi de la Şcoala Generală nr. 4 şi de la Liceul Nr. 1 in Brăia, au înfiinţat în perioada comunistă un „Club al Regilor Liberi” cu scopul de a audia şi comenta împreună emisiunile muzicale difuzate de „Europa Liberă”.
De asemenea, au hotărât ca membrii clubului să adopte o vestimentaţie specifică (bluze galbene, pantaloni albaştri) şi să posede legitimaţii confecţionate din lemn „pe care să fie gravate în limba engleză denumirea clubului, pseudonimul membrului respectiv şi cuvântul «Hippie». Pârâţi la Securitate, tinerii au fost chemaţi spre a fi interogaţi şi apoi s-a pus în discuţie publică vina. Ei au fost stigmatizaţi şi excluşi din UTC“.
Iată cum se derula o anchetă care-i viza pe tineri. La 20 ianuarie 1972, a avut loc o adunare a colectivului Liceului nr. 1 din Brăila, la care au participat 580 de elevi şi 23 cadre didactice. „Tovarăşul (...), directorul liceului deschide şedinţa, arătând după aceea toate înfăptuirile partidului şi guvernului spre binele poporului nostru, construcţii, uzine, fabrici, viaţa culturală etc“. Aşa începea nota explicativă primită la Securitate de „rezidentul Georgescu“, probabil un profesor sau un elev, care participase la „execuţia publică a elevilor“.
După cuvântul introductiv, un tovarăş a adus la cunoştinţa tuturor celor prezenţi faptul că anumiţi elevi au „scris la Europa Liberă, un post clandestin, după care combate cu asprime abaterile acestor elevi. A venit apoi rândul profesorilor să ia cuvântul. Tovarăşul de istorie nu a fost de acord cu atitudinea elevilor, iar un alt profesor a spus că elevii care obişnuiau să asculte Europa Liberă au făcut de râs şi pe colegii lor cinstiţi faţă de patrie. Tovarăşul secretar UTC Brăila a catalogat faptele ca fiind josnice, condamnabile, şi a cerut excluderea elevilor din organizaţie.
O altă sursă, „Sandu Victor“, scria Securităţii că pe data de 20 ianuarie 1972 au avut loc două şedinţe ale UTC pe clasă şi apoi pe liceu, ambele având aceeaşi temă: punerea în discuţie a UTC-istului Silviu Puiu Apostolescu, cel care a avut ideea înfiinţării „Clubului Regilor Liberi“ şi identificat ca autor al unei scrisori adresate postului Europa Liberă. În nota dată Securităţii se arată că elevul „şi-a dat seama că a apucat pe un drum greşit şi a promis că va reveni pe drumul cel bun“.
Bancurile i-au adus un dosar
Într-un alt dosar, un tânăr a intrat în atenţia Securităţii pentru „punerea în circulaţia a unor bancuri denigratoare la adresa orânduirii sociale şi de sat din RSR, susţinerea ideii potrivit căreia tineretul din ţara noastră nu s-ar bucura de suficiente libertăţi comparativ cu cei din Occident“.
Igor Butnaru, un ziarist pensionar, spunea într-un interviu acordat reprezentanţilor CNSAS: „Securitatea a fost cea mai teribilă creaţie a regimului totalitar. Nici serviciile Gestapoului hitlerist n-au ajuns la perfecţiunile şi la rafinamentul acestui instrument“.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
