Cine este vizionarul care a gândit structura litoralului românesc. „Ansamblul Mamaia a însemnat sfârșitul amprentei arhitecturii sovietice“
0Litoralul românesc, așa cum a fost până în urmă cu două-trei decenii, a avut la bază viziunea arhitectului Cezar Lăzărescu. Între timp, stațiunile au fost invadate de construcții hidoase, ridicate fără niciun plan arhitectural, iar spațiile verzi aproape că au dispărut cu totul în unele zone.
Arhitectul Cezar Lăzărescu (1923 – 1986) a conceput realizat un număr important de planuri și detalii de sistematizare în toată țara, însă amprenta sa rămâne pentru totdeauna asupra litoralului românesc.
Cezar Lăzărescu a fost numit de Gheorghe Gheorghiu-Dej responsabil al planului de dezvoltare al litoralului românesc. El a împărțit litoralul în două zone: una în jurul lacului Techirghiol (Eforie Nord, Eforie Sud (Vasile Roaită) și Techirghiol) pentru tratament balnear și a doua, Mamaia, destinată odihnei și recreațiunii.
Echipa pe care a condus-o, formată din tineri arhitecți, a lăsat moștenire majoritatea construcțiilor de pe litoral: restaurantul „Perla Mării”, taberele de copii din Eforie între nord și sud, barul-cazino „Melody”, „Vila Marina” la Mamaia și altele). Arhitectul Cezar Lăzărescu a proiectat 11 lucrări de urbanism şi 67 lucrări de arhitectură.
„Consider că principalul merit în profesiune a fost de a reuși, cu mult curaj, o mutație în expresia arhitecturii postbelice. În a doua jumătate a anilor cincizeci, a apărut un program nou, din modificarea regimului salariaților. Casele de odihnă, de care era nevoie urgent în anul în care au apărut concediile plătite, au scăpat controlului birocratic, care veghea la aplicarea stilului „realist socialist”, la tot ce se construia, și astfel au apărut la Eforie Nord și Mangalia construcții cu o imagine mult mai luminoasă, lejeră și deschisă decât castelele închistate, mândria regimului sovietic. Pasul spre o arhitectură modernă, importată în Europa după modelul american, sacrilegiu în lumea comunistă, a adus nu numai un spirit tânăr și un vânt de libertate, ci si o mare diferență în economia construcției ca investiție și întreținere. A urmat ansamblul Mamaia, o manifestare arhitecturală care aplica viziuni și concepte de la Le Corbusier, Mies van der Rohe la Neutra și care a însemnat sfârșitul amprizei arhitecturii sovietice. Scrierile despre acea perioadă nu reușesc să reflecte lupta și curajul arhitecților care implica mult angajament și diplomație pentru a reuși să vadă proiectele ieșind din pământ. Un număr de lucrări, foarte puțin mediatizate, și anume vilele speciale de la Eforie, Mamaia, Floreasca, Timiș, Snagov, Neptun, reprezintă o combinație elegantă și discretă de expresie a arhitecturii actuale în lume, cu subtile elemente de decorație românească“, spunea arh. Răzvan Lăzărescu, fiul său, stabilit la Paris.
Între timp, stațiunile au fost invadate de construcții hidoase, ridicate fără niciun plan arhitectural, iar spațiile verzi aproape că au dispărut cu totul în unele zone.
În paralel cu dezvoltarea litoralului românesc, Lăzărescu și echipa sa au fost solicitați pentru construirea de vile speciale pentru demnitari străini în vizită în România și pentru demnitari ai guvernului, în Eforie Nord și Mamaia pentru început, apoi la București și în restul țării.
Cezar Lăzărescu a fost primul proiectant al Casei Poporului, însă ulterior a fost înlocuit de către arhitecta Anca Petrescu pentru construcția edificiului.
Pentru activitatea sa, Lăzărescu a fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
Se încarcă comentariile...
