Chinurile prin care a trecut România până am dat afară trupele sovietice de ocupaţie. Evoluţia total atipică a ţării în interiorul lagărului socialist
0În vreme ce majoritatea istoricilor dau ca dată certă de retragere a trupelor sovietice din ţară anul 1958, sunt şi voci care spun că România a rămas, încă mulţi ani, sub jugul de la Răsărit.
România a cunoscut o evoluţie atipică în lagărul socialist. După o perioadă de aliniere la politica Moscovei, regimul de la Bucureşti a reuşit să forţeze retragerea trupelor sovietice din România în 1958. Acest act s-a realizat în urma unor manevre politice începute de Gheorghe Gheorghiu-Dej încă din mai 1955.
Însă, după retragerea Armatei Roşii din România, regimul de la Bucureşti a continuat să aducă elogii Uniunii Sovietice şi au continuat măsurile represive împotriva „duşmanilor“. Arestările au continuat, s-au organizat şedinţe publice de demascare, exact ca în anii '50. Ele, spune istoricul Ioan Scurtu, în lucrarea „Premisele schimbărilor revoluţionare din anul 1989“ publicată în „Studii şi articole de istorie LXXV“, 2009, erau menite să adoarmă vigilenţa Kremlinului, care trebuia să ştie că România rămânea o verigă puternică a lagărului socialist.
Pe de altă parte, România relua legăturile cu lumea Occidentală. Delegaţii economice au vizitat SUA, Franţa, Italia, RF Germania. La începutul anilor '60, pe piaţa românească au apărut unele produse occidentale.
Din anul 1960 a început un amplu proces de desovietizare a societăţii româneşti. Au fost desfiinţate, pe rând, Institutul Maxim Gorki, care a devenit Institutul de limbi străine, Librăria Cartea Rusă, Muzeul Româno-Rus, unde s-a amenajat Muzeul Literaturii Române.
S-au elaborat noi manuale şcolare, în care au fost reintroduse personalităţile de marcă ale istoriei, literaturii şi ştiinţei româneşti. Statul a investit în învăţământ, ştiinţă şi cultură, s-au construit mii de şcoli, institute de cercetare, facultăţi, spitale.
Regimul a devenit mai relaxat. Din anul 1960 s-a trecut la eliberarea deţinuţilor politic, prin mai multe decrete de amnistie. În august 1964 au fost puşi în libertate ultimii 10.000 de deţinuţi politic.
Care erau motivele pentru care Gheorghe Gheorghiu-Dej dădea dovadă de iertare la capitolul „graţieri politice“? „Dej era deja stăpân pe situaţie, Securitatea controla totul, iar cei de după gratii erau bătrâni şi bolnavi. La fel de adevărat este faptul că regimul dorea să arate că este mai deschis, dar aceste graţieri au făcut parte şi dintr-un program de depărtare faţă de sovetici, care trebuie coroborate cu declaraţia de independenţă din aprilie 1964“, explică istoricul Valentin Ciorbea.
Personalitatea cea mai răsunătoare care a fost graţiată cu această ocazie a fost contraamiralul Horia Macellariu. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, el a fost acuzat de crimă de înaltă trădare şi a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă în 1948, sentinţă care a fost redusă apoi la 25 de ani de temniţă şi degradare militară. Eroul din cel de-Al Doilea Război Mondial, fostul comandant al Forţei Navale Maritime Române, cel care a coordonat în 1944 una din cele mai mari operaţii de retragere a unor armate pe calea mării, din cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, participând la operaţiune de evacuare navală a 130.000 de militari români şi germani din zona Odessa şi Sevastopol, a fost deţinut în penitenciarul Aiud, unde s-a aflat în regim de totală izolare, fără aer, lumină sau soare, dar şi în închisoarea de la Râmnicu Sărat. A fost eliberat în 1964, cu ocazia graţierii colective, altfel ar fi devenit un om liber abia în 1974. Contraamiralul Horia Macellariu a murit în anul 1989.
Cum a ajuns România în stăpânirea trupelor sovietice
Trupele ruseşti au ocupat România în urma Armistiţiului încheiat la la 12 septembrie 1944 la Moscova între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii). Pe de o parte, actul a scurtat războiul cu câteva luni, salvând de la moarte sute de mii de soldaţi, însă, pe de altă parte, a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, situaţie care a durat până în anul 1958, timp în care sovieticii au asigurat instaurarea comunismului, spun istoricii.
Alţi specialişti vin cu o altă ipoteză. Sursele româneşti indică faptul că generalul locotenent de tancuri Vasilii Sergheevici Arhipov, comandantul acelei armate în anul 1958, îşi avea dispuse marile unităţi în Banat şi Muntenia, în Poarta Focşanilor şi în zona Constanţei, în timp ce cartierul său general (U.M. 11705) se găsea la Bucureşti.
Forţele militare sovietice din Banat erau încartiruite în garnizoanele Timişoara, Arad, Radna şi Lipova, în timp ce armata română avea instalată în zona Timişoara Divizia 35 Infanterie din cadrul Corpului 38 Armată. Amplasarea unităţilor sovietice sugerează faptul că acestea aveau ca misiune acoperirea frontierei de stat a României în zonă şi blocarea Porţii Mureşului în cazul purtării unui război defensiv, respectiv ducerea la ordin a unor acţiuni ofensive de mică amploare spre vest şi/sau sud-vest (Iugoslavia).
În Muntenia, câteva unităţi militare sovietice se aflau amplasate la Bascov (judeţul Argeş), Ploieşti şi Crângul lui Bot (judeţul Prahova). Poziţionarea unei unităţi de tancuri sau mecanizate la Bascov putea fi considerată avantajoasă deoarece se afla în partea centrală a regiunii, iar căile de comunicaţie îi permiteau o deplasare rapidă în caz de urgenţă spre orice zonă aflată la sud de Carpaţi.
La rândul său, o mare unitate sovietică (probabil o divizie) acoperea, în estul ţării, Poarta Focşanilor, cu forţele principale dispuse la Focşani, Râmnicu-Sărat, Brăila şi Galaţi, iar în zona de litoral se găseau unităţi compacte ale Armatei Roşii la Constanţa, Mamaia-Sat, Mangalia, Basarabi şi Medgidia.
Pe teritoriul României se aflau dislocate şi câteva regimente sovietice de aviaţie, care au acţionat de pe aerodromurile Otopeni, Boboc, Alexeni, Cocargeaua, Ianca, M. Kogălniceanu şi care au avut la dispoziţie, pentru situaţiile de urgenţă, aerodromurile de rezervă de la Sihlea, Viziru, Ciorani şi Dor-Mărunt. Totodată, pentru recuperarea medicală a militarilor sovietici aflaţi pe teritoriul românesc, autorităţile de la Bucureşti au pus la dispoziţia Armatei Roşii sanatoriul de la Băile Govora. În plus, se poate presupune că, în zona petroliferă din jurul oraşului Ploieşti, Armata mecanizată independentă avea instalate numeroase baterii de artilerie antiaeriană, iar la Constanţa se afla cel puţin un comandament maritim din cadrul Flotei Roşii a Mării Negre, scrie căpitan Petre Opriş în analiza „Plecarea armatei sovietice din România – între mit şi realitate“, în „Anuarul Muzeului Marinei Române 2002”, tom V, Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A., Constanţa, 2003.
Specialistul consideră că trupele Armatei Roşii au plecat din România în mod oficial în vara anului 1958, dar au lăsat pe loc muniţii, carburanţi, lubrefianţi, materiale de punte şi alte feluri de obiecte de rezervă atât pentru Forţele Armate Unite ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV), cât şi pentru Flota URSS din Marea Neagră. Totodată, în capitala României şi-au desfăşurat activitatea până la desfiinţarea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia consilieri militari sovietici, care au primit în scop propagandistic, din 1957, denumirea de specialişti militari.
CONVENŢIE DE ARMISTITIU
Între Guvernul Român, pe de o parte, şi Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statele Unite ale Americii, pe de altă parte
Guvernul şi Înaltul Comandament al României, recunoscând faptul înfrângerii României în războiul împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii şi celorlalte Naţiuni Unite, acceptă condiţiunile Armistiţiului prezentate de către Guvernele susmenţionatelor Trei Puteri Aliate, lucrând în interesele tuturor Naţiunilor Unite.
Pe baza celor de mai sus, reprezentanţii Guvernului şi Înaltului Comandament Român, Ministru de Stat şi Ministru de Justitie L. Pătrăşcanu, Ministru Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutant al Majestăţii Sale Regelui României, General D. Dămăceanu, Principele B. Ştirbey şi d-l G. Popp, având depline puteri, pe de o parte, — şi reprezentantul Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), Mareşal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin împuternicit pentru aceasta de către Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii, lucrând în interesul tuturor Naţiunilor Unite, pe de altă parte, au semnat următoarele condiţiuni:
1. Cu începere de la 24 August 1944, ora 4 a.m., România a încetat cu totul operaţiunile militare împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pe toate teatrele de război, a ieşit din războiul împotriva Naţiunilor Unite, a rupt relaţiunile cu Germania şi sateliţii săi, a intrat în război şi va duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei şi Ungariei, cu scopul de a restaura independenţa şi suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciile tehnice auxiliare.
Operaţiunile militare din partea forţelor armate române, cuprinzând forţele navale şi aeriene, împotriva Germaniei şi Ungariei, vor fi purtate sub conducerea generală a Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
2. Guvernul şi Înaltul Comandament al României se obligă să ia măsurile pentru dezarmarea şi internarea forţelor armate ale Germaniei şi Ungariei, aflate pe teritoriul României, ca şi pentru internarea cetăţenilor celor două State menţionate, care îşi au reşedinta acolo (vezi anexa la art. 2).
3. Guvernul şi Înaltul Comandament al României vor asigura forţelor sovietice, şi ale celorlalţi Aliaţi, înlesniri pentru libera lor mişcare pe teritoriul României, în orice direcţie, dacă este cerut de către situaţia militară, Guvernul şi Înaltul Comandament al României acordând orice concurs posibil pentru o astfel de mişcare, prin mijloacele lor proprii de comunicaţie şi pe cheltuiala lor, pe pământ, pe apă şi în aer (vezi anexa la art. 3).
4. Se restabileşte frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi România, stabilită prin acordul sovieto-român din 28 iunie 1940.
5. Guvernul Român şi Înaltul Comandament al României vor preda imediat Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru înapoierea în ţara lor, pe toţi prizonierii de război sovietici şi aliaţi, aflaţi în mâinile lor, precum şi pe toţi cetăţenii internaţi şi pe cei aduşi cu sila în România.
Din momentul semnării condiţiunilor de armistiţiu (pace) şi până la repatriere, Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să asigure, pe socoteala sa, tuturor prizonierilor de război, sovietici şi aliaţi, precum şi cetăţenilor internaţi sau aduşi cu sila, persoanelor strămutate şi refugiaţilor, hrana potrivită, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală, conform cu cerinţele sanitare, cum şi mijloacele de transport pentru reîntoarcerea acestor persoane în ţara lor proprie.
6. Guvernul Român va elibera imediat, fără distincţie de cetăţenie sau naţionalitate, pe toate persoanele arestate din cauza activităţii lor în favoarea Naţiunilor Unite, sau pentru simpatiile lor pentru cauza Naţiunilor Unite, sau din cauza originei lor rasiale, şi va desfiinţa orice legislaţie discriminatorie şi restricţiunile impuse din această cauză.
7. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să remită ca trofee în mâinile Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) orice material de război al Germaniei şi al sateliţilor ei, aflat pe teritoriul român, inclusiv vasele flotei germane şi ale sateliţilor ei, aflate în apele româneşti.
8. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să nu permită exportul sau exproprierea a oricărei forme de propritate (inclusiv obiecte de valoare şi bani) aparţinând Germaniei, Ungariei sau naţionalităţilor lor, sau persoanelor cu reşedinţa în teritoriile lor, sau în teritoriile ocupate de ele, — fără autorizaţia Înaltului Comandament Aliat (Sovietic). Guvernul şi Înaltul Comandament Român vor păstra aceste bunuri în condiţiile ce urmează a se stabili de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
9. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să remită Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru folosinţa acestuia, pe întreaga perioadă de război, împotriva Germaniei şi Ungariei, şi în interesul general al Aliaţilor, toate vasele care aparţin sau au aparţinut Naţiunilor Unite aflate în porturile româneşti, indiferent la dispoziţia cui s-ar afla; ulterior aceste vase urmează să fie restituite proprietarilor lor.
Guvernul Român poartă întreaga răspundere materială pentru orice stricăciune sau distrugere a bunurilor susmenţionate, până în momentul predării lor Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
10. Guvernul Român trebuie să facă, în mod regulat, în monedă românească, plăţile cerute de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), pentru îndeplinirea funcţiilor sale, şi în caz de necesitate va asigura folosinţa, pe teritoriul românesc, a întreprinderilor industriale şi de transport a mijloacelor de comunicaţie, staţiunilor generatoare de energie, întreprinderilor şi instalaţiilor de utilitate publică, depozitelor de combustibili, petrol, alimente şi alte materiale sau servicii, în acord cu instrucţiunile date de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
Vasele de comerţ româneşti, care se găsesc atât în apele româneşti, cât şi în cele străine, vor fi supuse controlului operativ al Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru folosirea lor, în interesul general al aliaţilor (vezi anexa la art. 10).
11. Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice prin operaţiunile militare şi prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic vor fi despăgubite de către România faţă de Uniunea Sovietică, însă, luând în considerare că România nu numai că s-a retras din război, dar a şi declarat război şi în fapt duce război contra Germaniei şi Ungariei, Părţile sunt de acord ca compensaţiile pentru pierderile menţionate să nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, şi anume în suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime şi fluviale, diverse maşini etc.)
România va plăti despăgubiri pentru pierderile pricinuite în România proprietăţilor celorlalte State Aliate şi naţionalităţilor lor, pe timpul războiului, despăgubiri a căror sumă va fi fixată la o dată ulterioară (vezi anexa la art. 11).
12. Guvernul român se obligă ca în termenele indicate de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) să restituie Uniunii Sovietice, în desăvârşită bună stare, toate valorile materiale luate de pe teritoriile ei, în timpul războiului, aparţinând Statului, organizaţiilor publice şi cooperative, întreprinderilor, instituţiilor sau cetăţenilor particulari, precum şi utilajul fabricilor şi uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente istorice, valori de muzeu şi orice alte bunuri.
13. Guvernul Român se obligă să restabilească toate drepturile legale şi interesele Naţiunilor Unite şi ale naţionalilor lor, pe teritoriul român, aşa cum existau înainte de război, şi să le restituie proprietatea în desăvârşită bună stare.
14. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război.
15. Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât şi orice alte organizaţii care duc propagandă ostilă Naţiunilor Unite şi în special Uniunii Sovietice, nepermiţând în viitor existenţa unor organizaţii de acest fel.
16. Tipărirea, importul şi răspândirea în România a publicaţiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcţionarea staţiunilor de T.F.F., poştă, telegraf şi telefon vor fi efectuate în acord cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic). (Vezi anexa la art. 16).
17. Administraţia civilă românească este restabilită pe întregul teritoriu al României, până la o distanţă de linia frontului, de minimum 50 - 100 km (depinzând de condiţiile terenului), organele administrative româneşti obligându-se sa aducă la îndeplinire, în interesul restabilirii păcii şi securităţii, instrucţiunile şi ordinele Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), lucrând în numele Puterilor Aliate (vezi anexa la art. 18).
19. Guvernele Aliate socotesc hotărârea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nulă şi neavenită şi sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României sub condiţia confirmării prin Tratatul de Pace, şi Guvernul Sovietic este de acord ca forţele sovietice să ia parte în acest scop, în operaţiuni militare, conjugate cu România, contra Germaniei şi Ungariei.
20. Prezentele condiţiuni intră în vigoare în momentul semnării lor.
Făcut la Moscova, în patru exemplare, fiecare în limbile română, rusă şi engleză, textele rus şi englez fiind autentice.
12 Septembrie 1944.
Din însărcinarea Guvernului şi Înaltului Comandament al României,
(ss) LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU
(ss) G-RAL ADJ. DĂMĂCEANU
(ss) B. ŞTIRBEY
(ss) G. POPP
Din însărcinarea Guvernelor Statelor Unite ale Americii, Uniunii Republicii Socialiste Sovietice şi Regatului Unit,
(ss) R. YA. MALINOWSKI
ANEXA
La Convenţia de Armistiţiu între Guvernul Român, pe de o parte, şi Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statele Unite ale Americii, pe de altă parte
A. Anexă la art. 2
Măsurile prevăzute la art. 2 al Convenţiei referitoare la internarea cetăţenilor germani şi unguri, actualmente aflându-se în teritoriul român, nu se aplică cetăţenilor de origine evreiască ai acestor ţări.
B. Anexă la art. 3
Prin cooperarea Guvernului Român şi Înaltului Comandament Român, menţionată în art. 3 al acestei Convenţiuni, se înţelege punerea la dispoziţia Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru deplina folosinţă cum va socoti de cuviinţă, pe durata armistiţiului, a tuturor construcţiilor şi instalaţiunilor româneşti, militare, aeriene şi navale, porturi, cheiuri, cazărmi, magazii, câmpuri de aviaţie, mijloace de comunicaţie, staţiuni meteorologice, care ar putea fi cerute pentru nevoi militare în desăvârşită bună stare şi cu personalul necesar pentru întreţinerea lor.
C. Anexă la art. 10
Guvernul Român va retrage şi răscumpăra în limitele de timp şi potrivit condiţiunilor pe care Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) le va specifica, toate monetele deţinute în teritoriul românesc şi emise de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) şi va înmâna moneta astfel retrasă fără plată Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
D. Anexă la art. 11
Baza pentru aranjamentul plăţilor de compensaţii prevăzute în art. 11 al prezentei Convenţii va fi dolarul american la paritatea sa aur din ziua semnării acestei convenţii, adică 35 de dolari pentru o uncie de aur.
E. Anexă la art. 16
Guvernul Român se obligă ca transmiterile fără fir, corespondenţa telegrafică şi poştală, corespondenţa cifrată şi prin curier, precum şi comunicările telefonice cu ţările străine ale Ambasadelor, Legaţiunilor şi Consulatelor aflătoare în România să fie dirijate potrivit modului stabilit de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
F. Anexă la art. 18
Controlul cu privire la exacta execuţie a clauzelor de armistiţiu este încredinţat Comisiunii Aliate de control, care va fi stabilită în conformitate cu art. 18 al Convenţiei de Armistiţiu.
Guvernul Român şi organele sale vor îndeplini toate instrucţiunile Comisiunii Aliate de constor care decurg din Convenţia de Armistiţiu.
Comisiunea Aliată de control va instaura organe sau secţiuni împuternicindu-le respectiv cu executarea de diferite funcţiuni.
În plus, Comisiunea Aliată de control va putea să aibă funcţionari în diferite părţi ale României.
Comisiunea Aliată de control va avea sediul său în Bucureşti.
Moscova, 12 Septembrie 1944.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
