Cele mai mari greşeli în privinţa sănătăţii: luăm pastile cu pumnul şi ne diagnosticăm pe internet. „Suntem un popor fascinat de medicamente“
0Românii se pricep la fotbal şi la politică, spune vorba din popor. Dacă am completa, am spune că ne pricepem şi la medicină, domeniu de care suntem pasionaţi nu doar datorită serialului „Dr. House“.
Dr. Elena Ionescu, medic specialist în medicina de familie, a făcut pentru „Adevărul“ o radiografie a pacientului de rând, cu un stil haotic de viaţă şi tentat să meargă la doctor mai des decât este necesar. La polul opus sunt românii care nu dau pe la doctor cu anii, pentru că ştiu ei mai bine ce au de făcut.
„Suntem un popor fascinat de medicament, atât la nivel de recomandare, cât şi la nivel de consum. Tot ca medicament ne administrăm mâncarea, de cel puţin trei ori pe zi. Este evident că dacă până seara consumăm un covrig şi o băutură carbogazoasă şi apoi la miez de noapte mâncăm friptură cu cartofi prăjiţi, în curând vom ajunge să suferim de boli digestive, pentru care există medicamentul vindecător, câteodată. Stilul de viaţă şi mai ales stilul alimentar contează enorm în sănătatea noastră. O viaţă cumpătată este o viaţă fericită!“, arată medicul de familie.
Capcana antibioticului
Departe de a fi bucuros de cazurile dese de îmbolnăvire care-i aduce pacienţii la cabinet, doctorul ar fi mulţumit mai degrabă dacă aceştia l-ar consulta la semnele de îngrijorare, nu doar când este prea târziu, iar răul a fost deja făcut de cele mai multe ori cu propria mână. „Veniţi la medic la tot ce vi se pare în neregulă, dar fără a deveni nişte ipohondri sau nişte vajnici căutători de boli care «seamănă» cu ce avem noi. Nu căutaţi informaţii pe internet pentru că pot fi înşelătoare, nu vă puneţi singuri diagnostic pentru că aproape sigur este greşit. Autodiagnosticarea face de cele mai multe ori rău pentru că este prietenă cu automedicaţia care o succede“, atrage atenţia dr. Ionescu.
La primul semn de îngrijorare, mai ales mamele, administrează direct un antibiotic. Chiar dacă afecţiunea este minoră, „precauţii“ apelează antibiotic, pentru a fi siguri de rezultat. Numai că aici, antibioticul este o armă cu două tăişuri şi bolnavul sfârşeşte prin a îşi agrava starea. De cele mai multe ori se ajunge la situaţia în care nici antibioticul nu îşi mai face efectul, astfel că medicamentaţia devine din ce în ce mai puternică, crescând o dată cu rezistenţa la antibiotic.
„Antibioticul administrat intempestiv şi «după ureche» duce la urmări cel puţin neplăcute. Poate apărea rezistenţa la antibiotice, candidozele, disbacteriozele intestinale etc. Dăm un exemplu din stomatologie. De cele mai multe ori nevralgia dentară nu se asociază cu abcesul dentar, dar românul merge la farmacie şi cumpără ampicilină. Ia 2 -3 comprimate, la intervale orare necorespunzătoare, constată că durerea nu cedează şi apoi se prezintă la medicul stomatolog, care firesc îi recomandă antiinflamatorii locale sau orale, plus tratament de specialitate. Sigur că este foarte bine să fim informaţi, în condiţiile în care educaţia medicală în România este descurajantă, dar Doctorul Forum-Net nu reprezintă o soluţie“, avertizează dr. Elena Ionescu.
Despre ipohondrie
Dacă am face un top al greşelilor noastre ca pacienţi, mulţi am fi campioni. Fiecare dintre noi se poate regăsi în ceea ce relatează medicul de familie. O greşeală foarte frecventă este automedicaţia sau medicaţia pe care o facem la sugestia unei vecine pricepute. Intervine totodată acea suficienţă de sine aplicată în materie medicală: specialistul ne recomandă un tratament, iar noi considerăm că ştim mai bine ce ne face bine.
„Pacienţii tind să meargă pe principiul «asta îmi face rău sigur, am citit prospectul, vreau altceva». Apoi este lipsa de răbdare în tratarea unei boli. O boală cronică se instalează în timp şi de regulă medicaţia nu vindecă, ci doar ameliorează simptomatologia. Nu trebuie să ne aşteptam ca imediat dupa ce luăm «pastiluţa» să fim ca noi-nouţi“, spune dr. Ionescu.
Există categoria periculoasă a pacienţilor ipohondri care cred şi ajung să se convingă singuri că suferă de toate bolile din lume. Uneori, însă, aceştia cad în propria plasă ţesută de ei. „Odată ce îl etichetezi ca ipohondru nu mai tinzi să crezi nimic din ceea ce-ţi comunică pacientul, astfel că iei toate afirmaţiile lui ca fiind fabulaţii sau dureri închipuite. Ipohondria este însă un «diagnostic de excludere» şi până la proba contrarie, noi trebuie să investigăm orice simptom sau semn clinic relatat de pacient. Pentru că se poate întâmpla ca pe acest fond anxios al pacientului să apară o boală reală, care ameninţă viaţa“, mărturiseşte medicul.
Analizele de rutină, obligatorii de făcut în fiecare an
Ca să ne asigurăm de starea noastră de sănătate, trebuie să ne prezentăm la medic o dată pe an, cel puţin. Asta dacă suntem tineri şi nu avem simptomele clinice ale vreunei boli. Acel consult anual presupune un examen clinic sumar, plus analize de rutină. Dacă însă suntem pacienţi cu boli cronice, diagnosticaţi şi sub tratament, ne ducem la doctor atunci când ne recomandă medicul curant sau medicul de familie. Nu neglijaţi acele analize de rutină, căci de multe ori pot revela afecţiuni ascunse, acele boli tăcute care lucrează fără să dea semne de îngrijorare decât când e prea târziu.
„Bolile cu simptomatologie clinică silenţioasă sunt destul de frecvente. De regulă, ele sunt diagnosticate întâmplător, paraclinic. De aici reiese importanţa investigaţiilor paraclinice anuale, de rutină. Putem depista astfel o anemie feriprivă, provocată de lipsa de fier, determinată de o menstră mai abundentă. Sunt binevenite programele de screening pentru diverse patologii neoplazice. Mamografia, testul Babeş-Papanicolau, colonoscopia sunt investigaţii de natură a lămuri starea unui pacient“, explică specialistul.
Odihna, remediul esenţial
Gradul de severitate al unei afecţiuni poate fi demonstrat numai în urma unei analize complexe. De obicei, boala este doar o piesă dintr-un puzzle care se compune din atitudinea bolnavului, informarea sa corectă, răspunsul la recomandările medicului. „Pacientul care sesizează apariţia unor semne sau simptome alege uneori să le ignore pe principiul «am mai avut aşa ceva şi mi-a trecut». El temporizează prezentarea la medic şi dacă starea nu i se îmbunătăţeşte decide să recurgă la automedicaţie. Dar numai medicul poate stabili cât de gravă este afecţiunea de care suferi şi asta se determină prin investigaţii clinice şi paraclinice. Trebuie ţinut cont de tarele organismului respectiv (dacă are afecţiuni respiratorii, neoplazice etc), care este afectat de boala acută. Sigur că un pacient cu un istoric încărcat va fi mai afectat de o gripă, de care alţii ar scăpa relativ uşor“, spune medicul.
Odihna are în toate aceste cazuri un rol esenţial. Un organism odihnit este un organism puternic. „Organismul nostru va lupta mult mai eficient cu agentul patogen care-l atacă, daca noi îi permitem corpului să lupte odihnindu-se, nu neapărat prin repaus la pat, cât prin izolare la domiciliu în cazul afecţiunilor respiratorii de sezon, de exemplu. Nu facem bine adăugând organismului alte sarcini care presupun consum energetic - alergătura, stresul de la serviciu. Este demnă de reţinut recomandarea italienilor, care au ca remedii ale răcelilor «lana, latte, letto». Într-o traducere medicală, asta ar însemna căldură, hidratare, odihnă“, ne învaţă medicul de familie.
Vremea apusă în care a trăit bunicul
Dr. Ionescu vorbeşte despre altă meteahnă a românilor. Deşi au vicii care le degradează sănătatea, pe ei îi preocupă colesterolul mărit. Dar de vicii nu se lasă.
„«Doamna doctor, am colesterolul mare. Ce mă fac?». Asta aud frecvent. Glumind, putem spune că românul suferă de colesterol mare. Nu contează că el fumează ţigară de la ţigară, că are deja leziuni bronşice posttabacice, problema este colesterolul. «Dar de ce să nu fumez? Bunicul meu a fumat şi a băut toată viaţa şi a murit de bătrâneţe la 90 de ani!».
Dar nu ştim sigur nici ce a băut, cel mai probabil vin de butuc din viţă nestropită şi nu vin îmbogăţit cu bisulfiţi, şi nici cât, şi sigur la nicotina aceea nu erau asociate noxele din zilele noastre, plus stresul cotidian. Pe vremea aceea nu existau investigaţii medicale moderne şi sigur bunicul avea cel puţin o bronşită tabacică.
Atât fumatul, cât şi dislipidemia sunt factori de risc principali în bolile cardiace, care sunt pe primul loc în cauzele mortalităţii din ţara noastră. În concluzie, în zilele noastre numai cine «nu se caută» este sănătos tun“, declară medicul de familie Elena Ionescu.
Dr. Elena Ionescu, medic de familie din Constanţa
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
