Biblia versus Coranul. Ce au în comun şi ce le separă pe cele mai filosofice dintre cărţile lumii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Despre asemănările şi deosebirile celor două mari religii, creştinism şi islam, s-ar putea scrie tomuri. Însă liderii spirituali din România vorbesc despre ceea ce apropie credincioşii de Dumnezeu şi despre ceea ce trebuie să despartă religia de fanatism. Principalele puncte comune şi diferenţele dintre aceste credinţe sunt relatate succint de părintele Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“.

La Constanţa funcţionează singurul organism din România care reuneşte cele trei mari religii: ortodoxă, catolică şi musulmană. Forumul celor Trei Religii a fost înfiinţat în 2004, la Constanţa, tocmai cu scopul de a combate fundamentalismul. La întruniri sunt invitaţi şi lideri ai cultului mozaic, pentru a întări mesajul transmis, fără echivoc: „Există un singur Dumnezeu, care vrea să fie pace“.

Arhiepiscopul Teodosie Petrescu: „Legea Talionului a fost desfiinţată“

Liderul ortodox al forumului este arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Petrescu. Ierarhul a declarat pentru „Adevărul“: „Din punct de vedere creştin, mă refer la spiritul creştin ortodox, nu există nicio fundamentare pentru crimă, întrucât Legea din Vechiul Testament «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte», a Talionului, a fost desfiinţată de Mântuitorul care, în mod expres, spune: «Voi să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, să faceţi bine celor ce vă urăsc şi să vă rugaţi pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc». Acest eveniment, care s-a produs în Franţa, a avut şi o premisă. Franţa este o ţară mai puţin religioasă unde, de fapt, o grupare atee a caricaturizat Islamul, dar şi Creştinismul“.

image

Arhiepiscopul Teodosie vorbeşte despre provocările pe teme religioase, care duc la tragedii şi face apel la înţelepciune. „Creştinismul nu răspunde la astfel de provocări, nici Islamul nu răspunde, în general, dar există grupări extremiste care au găsit o interpretare că răzbunarea ar fi necesară, dreaptă, sfântă şi au răspuns cu această agresivitate. Nu putem niciodată să îmbrăţişăm agresivitatea sau crima ca răspuns la ironie, la batjocură sau la hulă. Noi răspundem cu rugăciune şi cu dragoste, ştiind că Dumnezeu este cel ce va răsplăti tuturor, dar ar fi ideal ca cei ce nu cred să nu devină cei care-i agresează pe cei ce cred.

Dacă Dumnezeu ne-a lăsat pe toţi să trăim în această comuniune de pe diferite poziţii religioase sau nereligioase, se cuvine să rămânem în această relaţie paşnică şi armonioasă, să nu agresăm şi să nu provocăm pe nimeni“, sfătuieşte ierarhul de la Constanţa.

Monseniorul Ieronim Iacob: „Să evităm ofensa!“

Monseniorul Ieronim Iacob, vicarul episcopal de Dobrogea, este liderul catolic al Forumului celor Trei Religii. O spune cu toată delicateţea, dar cu toată fermitatea, că nu religia este greşită, ci oamenii care se abat de la drumul drept invocând religia.

„Religia ţine de om. În urma păcatului, omul devine vulnerabil. Oamenii păcătoşi au deviat religia, stăpâniţi de instincte şi interese. Aşa se ajunge ca practicarea religiei să fie direcţionată greşit. Faptele oamenilor sunt cele care nu sunt demne. Şi este universal valabil. Religia este doar un pretext pentru a satisface interese“, arată prelatul.

Preotul catolic îşi apără credinţa, pe care o consideră ca exprimând cel mai bine spiritul iubirii. Dar nu vrea să judece nici alte credinţe, pentru că respectă credinţa fiecăruia. „Creştinismul este o religie a iubirii. Porunca principală a Mântuitorului este să îţi iubeşti aproapele. Nu vorbim despre o religie dacă are carenţe sau este bună. Ţine doar de oameni dacă religia nu este împlinită. Acţionând cu ură şi cu violenţă nu facem cinste Dumnezeului unic. Desfigurăm chipul Creatorului dacă ne comportăm nedemn. Faptele abominabile sunt total diferite de preceptele religioase. Oamenii nu respectă mesajul religiei. Greşeala este că sub umbrela mare a religiei se fac aceste greşeli“, arată monseniorul.

Ce avem de făcut, şi unii, şi alţii, indiferent de credinţa pe care o avem? „Trebuie să manifestăm compasiune, solidaritate, iertare, înţelegere. Omul poartă în suflet, în minte, Chipul Tatălui, figură izvorâtă din iubire. Noi suntem creaturile aceluiaşi Dumnezeu. Suntem, toţi, fiii unui Dumnezeu unic. Trebuie să avem mare grijă să nu ofensăm pe ceilalţi cu alte crezuri. Creştinii spun că în religia lor stă adevărul. Dar şi celelalte au dozele lor de Adevăr. Trebuie să fim respectuoşi unii cu ceilalţi, prin cuvinte, prin gesturi, prin atitudini. Să evităm ofensa!“, cere prelatul.

Dacă totuşi se întâmplă ca opinia altora să ne aducă întristare, monseniorul Ieronim are un sfat. „Scopul religiei este de a apropia omul de Dumnezeu, dar şi de a apropia oamenii unii de alţii. Oamenii care vor continua să se duşmănească nu pot pretinde că îl slujesc pe Dumnezeu. Dacă nu ne place ceva, creştinul se roagă şi cu exemplul lui caută să schimbe lumea. El trăieşte în adevăr şi iubire. Viaţa autentică se trăieşte în iubire“, ne învaţă preotul catolic.  

Muftiul Iusuf Murat: „Mă rog bunului Allah să ne protejeze ţara!“

Musulmanii sunt reprezentaţi în Forumul celor Trei Religii de muftiul Iusuf Muurat. Liderul spiritual islamic neagă orice legătură între adevărata credinţă islamică şi actele unor terorişti. „Toate evenimentele tragice, care se desfăşoară cu o cruzime desăvârşită, nu au nicio legătură cu religia islamică, iar cei care le provoacă nu pot fi recunoscuţi drept fraţi de religie islamică. Nu acestea sunt preceptele religioase pe care noi le practicăm, în concordanţă cu învăţăturile Coranului şi cuvântul Profetului Muhammed“, arată muftiul.

Şeful comunităţii aminteşte că islamul interzice ferm uciderea oricărui suflet. „Religia noastră, mai presus de orice, este împotriva oricărei vărsări de sânge şi condamnă ferm asemenea atentate, la natura fiinţei umane“, spune acesta.

Muftiul Yusuf Muurat

Atrăgând atenţia asupra răspândirii unor idei şi interpretări greşite ale Coranului, făcute după ureche, care pot duce la declanşarea unui trăgaci în mintea ignoranţilor. „Educaţia este foarte importantă, mai ales la comunitatea musulmană, unde există mulţi nevoiaşi. Statul român trebuie să ne sprijine în continuare şi să asigure finanţare pentru minorităţile naţionale, în special pentru comunitatea musulmană. Mă rog în continuare bunului Allah să ne protejeze ţara, România şi poporul nostru tolerant. Amin!“, este cuvântul muftiului Iusuf Murat.

Rabinul Rafael Shaffer: „Întâi de toate să fim în pace cu noi înşine“

Rabinul Rafael Shaffer este liderul spiritual al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Partener al Forumului celor Trei Religii, cultul mozaic propăvăduieşte respectul pentru celelalte credinţe. „Putem fi mai buni unii cu ceilalţi acceptînd faptul că celălalt este altfel decât mine. Aşa cum vreau eu ca el să mă respecte, am şi eu datoria să îl respect. Aşa vom evita să venim în conflict“, afirmă rabinul Shaffer.

Chiar dacă suntem diferiţi, există o artă a înţelegerii, pe care rabinul o numeşte „măiestrie“. „Nu există pe tot globul doi oameni identici. Cea mai mare măiestrie este cea de a trăi în pace şi înţelegere cu cel care este altfel decât mine. Unii credincioşi îşi practică ritualurile confesionale, alţii mai puţin, alţii chiar deloc. Câteodată întâlnim chiar oameni care pretind a fi atei. Adevărul este, însă, că oricine aruncă o sămânţă în pământ şi aşteaptă ca ea să încolţească - faptele îi dovedesc credinţa“, explică învăţătorul.

Fiecare cult are o Carte Sfântă. Cum trebuie procedat: respectat litera legii şi aplicat spiritul acesteia? „Nu avem voie să încălcăm litera, dar ea trebuie înţeleasă corect. Cărţile sfinte folosesc deseori metafore. Cel care vede doar sensul superficial al cuvintelor pierde deseori esenţa“, avertizează rabinul.

Rafael Shaffer mai transmite un mesaj valabil pentru orice credincios: „Întâi de toate trebuie să învăţăm să fim în pace cu noi înşine, apoi cu cei apropiaţi, apoi cu cei din jur şi apoi cu cei mai îndepărtaţi. Numai astfel vom reuşi să instaurăm o pace mondială durabilă spre binele tuturor“.  



 

coran moschee reuters

Părintele Eugen Tănăsescu: „Coranul, inspirat după Biblie“

Preotul Eugen Tănăsescu face o analiză a principalelor repere din cele două religii: creştină şi musulmană. Părintele ortodox de la Constanţa, blogger „Adevărul“, trece în revistă asemănările şi deosebirile dintre cele două mari credinţe ale lumii. 

ASEMĂNĂRI

„Islamul este, în mare parte, inspirat din iudaism (ceva mai mult) şi creştinism (mai puţin).

De aceea, ambele sunt fundamentate pe scrieri sfinte: Biblia şi Coranul, împărţite oarecum asemănător. Biblia conţine mai mulţi autori, pe capitole şi versete, iar Coranul vine din cer, având doar un autor divin, fiind împărţit în capitole şi versete.

Divinitatea este monoteistă, dar denumită diferit: Dumnezeu sau Allah, care are câteva atribute comune: Creator, Iertător, Milostiv, Restaurator, Atotţiitor.

Se vorbeşte despre profeţi (Adam, Noe, Avraam, Moise) şi despre Fecioara Maria.
Mai există învăţătura despre îngeri, care au misiunea de a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. În islam căpetenia îngerilor este Gabriel, care aduce Coranul, însă în creştinism aghelologia este mult mai bogată, existând nouă cete îngereşti şi mai mulţi Arhangheli cunoscuţi (Mihail, Gavriil, Rafail, Uriel).

Pomenirea celor morţi din creştinism se regăseşte şi în islam, existând practica înhumării în morminte. De asemenea, există şi credinţa despre Antihrist, Judecata şi viaţa viitoare, chiar dacă raiul islamic este mult mai senzual şi materialist.

Ambele religii au un sistem de legi morale bazat pe porunci, fapte bune şi fapte rele, precum şi pe o luptă spirituală a omului pentru desăvârşire.

Credinciosul este chemat la mărturisirea credinţei prin simboluri ale credinţei (12 articole in creştinism, 6 in islam) şi la trăirea credinţei prin practici religioase (post, rugăciune, milostenii, donaţii). Există şi perioade de post de mai multe zile.

Există şi un cult public ce se desfăşoară în locaşuri speciale (biserici sau moschei) şi zile de sărbătoare săptămânală (Duminica la creştini, Vinerea la musulmani), dar şi sărbători legate de persoana Întemeietorului (naşterea, moartea), precum şi diverse sărbători anuale.

Există un cult al sfinţilor, ca şi un cult al relicvelor sfinte - de pildă, islamul venerează o spadă, o pereche de încălţări şi câteva fire din barba lui Mahomed, iar creştinii cinstesc trupurile şi osemintele sfinţilor.

Creştinismul a cunoscut schisme şi secte, asemenea şi islamul.“ 

Potrivit specialiştilor, credinţa în divinitate are strânsă legătură cu lobul frontal

DEOSEBIRI

„Principala deosebire este dată de natura Întemeietorului religiei.

Creştinismul crede că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, a doua Persoană a Sfintei Treimi,  Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare Întemeietorul este însuşi Dumnezeu.

Islamul este întemeiat de Profetul Mahomed, despre care se crede că este ultimul şi cel mai mare dintre Profeţii lui Allah, în timp ce pe Iisus îl socoteşte doar un profet oarecare.

Mahomed a fost căsătorit de mai multe ori. Prima dată a avut o singură soţie, Khadija, cu care a avut şapte copii, iar finalul vieţii îl va găsi căsătorit cu 9 soţii. Iisus n-a fost căsătorit niciodată.

Mahomed n-a avut succesori desemnaţi direct. Iisus a ales 12 Apostoli pe care i-a trimis la misiune.
Iisus a pătimit şi a fost omorât pentru păcatele lumii, apoi a Înviat şi s-a Înălţat la Ceruri, ca un Dumnezeu. Mahomed a murit ca un om, în braţele soţiei sale preferate, Aişa, şi n-a înviat.

Altă diferenţă majoră este relaţia dintre cult şi autorităţi.  Creştinismul nu pretinde a avea şi calitatea de autoritate lumească (excepţie face Vaticanul, care este şi stat politic) şi nici nu susţine teocraţia, în schimb susţine dialogul dintre Stat şi culte, precum şi o reflectare a marilor principii creştine în legile civile.

Islamul are însă o viziune profund teocratică, unde liderii religioşi sunt şi conducători politici iar legile civile ar trebui să reflecte în totalitate şi în cel mai mic detaliu legile islamului, motiv pentru care şi la ora actuală există diferite confruntări în sânul islamului pe această temă, nu doar în plan teologic, ci şi în plan politic şi militar.

O altă deosebire majoră este ierarhia bisericească. Creştinismul are o ierarhie bazată pe noţiunea de cler, cu trepte ierarhice (episcop, preot, diacon). Islamul nu vorbeşte despre preoţie, rolul de lider spiritual fiind atribuit liderilor politici importanţi sau liderilor comunităţilor de credincioşi.  Există însă un personal care deserveşte moscheile şi există şi un conducător de cult, care reprezintă juridic şi spiritual comunitatea, numit «muftiu». În trecut, întreaga putere spirituală şi politică era în mâna unui «calif» (locţiitor al lui Allah), situaţie care astăzi are o oarecare similitudine în situaţia papei de la Vatican (numit vicarul lui Hristos).

Există şi deosebiri de cult.

Creştinii au altarul la răsărit, cultul Sfintei Cruci şi al icoanelor.

Musulmanii se roagă către oraşul Mecca, unde există Kabba, ce conţine o piatră sfântă a îngerului Gabriel, loc obligatoriu de pelerinaj, venerează steagul verde al lui Mahomed, dar nu au cultul icoanelor.

În plus, cronologia islamică diferă de cea creştină, anul având 354 de zile, cu luni de 29 şi 30 de zile. Creştinismul măsoară anii de la Hristos, islamul practică o dublă cronologie, măsurând anii de la Hristos şi de la Hijra (exodul primilor musulmani de la Mecca la Medina).
Islamul practică tradiţional anumite sacrificii ritualice de animale, dar creştinismul practică doar Jertfa Mielului lui Dumnezeu.

În fine, o altă deosebire este dată de viziunea asupra religiei în raport cu lumea.

În creştinism, Dumnezeu se face şi om, prin Iisus.  În islam nu există nici o punte de legătură între Allah şi om, Mahomed fiind doar ultimul trimis al său.

Creştinismul respinge poligamia şi sclavia, islamul le acceptă.  Divorţul este greu acceptat în creştinism, în islam se acceptă foarte uşor.

Deşi ambele religii au avut căderi în extrema violenţei, ele nu s-au întâmplat la aceeaşi scară.
Creştinismul are câteva scăpări violente în anumite epoci (două Cruciade violente, Inchiziţia, extremismul unor secte de tip protestant), Islamul are însă o lungă istorie a luptelor pentru supremaţie, începând după decesul Profetului şi până în prezent (califate, emirate, imperii, dinastii, state arabe sau islamice etc.).

De asemenea, islamul are două mari viziuni asupra jihad-ului (interior şi exterior), care generează importante controverse ideologice şi chiar lupte armate, atât între musulmani, cât şi între musulmani şi restul lumii, ajungându-se până la terorism“.


Citate despre lupta creştinului / a musulmanului

Biblia:
„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.“ (Efeseni 6, 12) „În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.“ (Evrei 12, 4)

Coran:
„Şi cel care se luptă,  nu se luptă decât pentru sine, căci Allah este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume.“ (29, 6) „Iar aceia care au crezut şi au purces în pribegie şi au luptat pe calea lui Allah, ca şi aceia care au dat adăpost şi au dat ajutor, aceia sunt cu adevărat credincioşi şi ei vor avea parte de iertare şi de răsplată îmbelşugată,“ (8, 74)



Versete înţelese greşit de extremiştii religioşi

Biblia: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.“ (Matei 10, 34)

Hristos se referea la dezbinarea care se va face între oameni, pentru creştinism, unii crezând Lui şi alţii nu, cum va spune mai departe: „Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.“ (Luca 12, 53)
Cuvântul sabie este explicitat mai bine de Sf. Pavel, când zice: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii“ (Evrei 4, 12)

Coranul, referindu-se la războinicii din istorie şi la conflictele din acele timpuri străvechi: „Atunci când îi întâlniţi [în luptă] pe aceia care nu cred, loviţi gâturile lor, iar când îi slăbiţi pe ei, legaţi-i straşnic în lanţuri! Apoi, fie îndurare, fie răscumpărare, până ce războiul se sfârşeşte. Astfel, iar de ar voi Allah, El s-ar răzbuna pe ei. Însă El vă încearcă pe unii prin alţii. Iar acelora care sunt ucişi pe calea lui Allah El nu le va lăsa faptele lor să fie în deşert. El îi va călăuzi şi va îndrepta starea lor Şi îi va face pe ei să intre în Raiul pe care El li l-a făcut cunoscut.“ (47,  4-6)

În realitate, aici se testează puterea credinţei celui ce urmează lui Allah. Cel ispitit trebuie să slăbească puterile păcatului, legându-l în lanţurile propriilor virtuţi. «Gâtul» este un simbol pentru legătura dintre păcat şi faptă,  aşa cum gâtul omului leagă gândul omului de acţiunea sa fizică (capul gândeşte, trupul înfăptuieşte). Fără «gât», ispita nu mai poate provoca fapta cea păcătoasă. Moral vorbind, «gâtul» este ispita, care leagă păcatul de fapta cea păcătoasă. Totodată, se prezintă şi răsplata jertfirii propriei vieţi pentru credinţă, adică suferinţa martirajului pentru islam.


Iisus prezent în Coran

„Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor(97); în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!“ (2, 136)

„O, voi cei care credeţi! Fiţi ajutoare pe calea lui Allah, aşa cum a fost când a zis Isus, fiul Mariei, către apostoli: "Cine sunt ajutoarele mele în chemarea la Allah?" Şi i-au răspuns apostolii: "Noi suntem ajutoarele lui Allah!" Atunci o parte dintre fiii lui Israel au crezut, în vreme ce o altă parte nu au crezut. Şi Noi le-am dat ajutor acelora care au crezut, împotriva duşmanului lor, şi au devenit ei biruitori.“ (61, 14)

Vă mai recomandăm

EXCLUSIV Istoricul de talie mondială Kemal Karpat, fost consultant la Casa Albă: „Islamului îi lipseşte un Vatican“

„Sunt musulman şi sunt mândru că trăiesc în România“. Moment de reculegere ţinut în memoria victimelor atentatului terorist din Franţa

Poruncile lui Mahomed înţelese de un român convertit la Islam. „Am descoperit că orice musulman are obligaţia religioasă de a-l iubi pe Iisus“

Un român convertit la Islam a ridicat o moschee peste drum de casă. „Este pentru toţi musulmanii“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite