Băiatul care îşi doreşte să se ridice singur în picioare. „Am şanse să merg fără ajutor dacă ajung la recuperare“
0
Un băiat de 20 ani, care luptă din răsputeri pentru a sta drept, singur, în picioare, are o şansă mare de a se însănătoşi dacă reuşeşte să ajungă în Turcia, la recuperare fizică. Alexandru Rotariu din Agigea a trecut prin nenumărate intervenţii chirurgicale care să poată repara răul făcut la naştere de personalul medical de la Maternitate.
Alexandru Rotariu (20 ani) din Agigea a fost operat pentru ultima oară în 2018, în Turcia.
„Operaţia a fost făcută în 2018 în Turcia şi a decurs foarte bine, la diagnosticul pe care îl am eu de parapareză spastică şi sindrom cerebelos, gradul 1 de handicap. Operaţia a fost făcută pentru prima dată acolo şi a fost reuşită.
Recuperarea în România a decurs bine. Acum merg singur în picioare, ajutându-mă doar de cadrul fix.
Dar nu este de-ajuns, trebuie să ajung în Turcia la recuperări, pentru că acolo clinicile sunt mult mai dotate. În Turcia, recuperarea se poate face mult mai repede, acolo totul este robotizat. Dacă strâng banii, am şanse să merg singur în picioare, fără ajutor.
Pentru plecarea în Turcia la recuperare, avem nevoie de suma de 9.000 euro, conform facturii proforme de la clinica din Turcia“, spune Alexandru.
Donatorii îl pot sprijini pe băiatul de 20 ani să meargă drept, în picioare, după o viaţă de chin, contribuind cu orice sumă în conturile mamei sale:
- Cont în lei - R076BACX0000000481030000 (Rotariu Liliana Daniela, mama lui Alexandru)
- Cont în euro - RO49BACX0000000481030001 (Rotariu Liliana Daniela, mama lui Alexandru)
Donaţiile se pot face şi aici.
Viaţa l-a închis într-un trup infirm, dar Alexandru este dovada vie că un psihic sănătos te poate ridica din scaunul cu rotile şi te poate face mai puternic decât restul. Are însoţitor permanent, pe mama lui, pentru că se deplasează cu greutate, dar el este prezent mereu la acţiunile şcolii.
Emoţiile îi dau de furcă atunci când vorbeşte, dar ochii lui vioi şi senini spun tot ce are în suflet. Peste toate acestea, zâmbetul lui de pe chip arată ce fel de copil este Alexandru Rotariu: uimitor.
FOTO DREAPTA Alexandru cu mama sa şi voluntarii Crucea Roşie, care l-au ajutat să strângă o parte din bani
Când s-a născut la 20 august 1999, Alexandru, singurul copil al soţilor Rotariu din Agigea, promitea să fie un copil vesel şi neastâmpărat.
Naşterea a decurs normal, băieţelul avea 3,6 kilograme, dar sechelele unei manevre brutale s-au văzut în scurt timp. Tras de cap fără precauţiile necesare, copilul a suferit o afecţiune gravă care nu l-a lăsat să se dezvolte armonios.
La 2 ani şi 8 luni, medicii i-au pus diagnosticul de parapareză spatică şi sindrom cerebelos.
De atunci, părinţii lui Alexandru se străduiesc să-şi crească fiul fără ca el să simtă că este altfel, în rău - ci doar altfel.
„Eu tratez lucrurile cu optimism, cred în mine că pot face anumite lucruri. Ştiu că nu voi merge niciodată normal, precum ceilalţi copii, dar pot face alte lucruri, mai bine. Gândesc pozitiv, sunt un luptător“ - rezumă Alexandru filosofia sa de viaţă.
Cea care i-a insuflat mentalitatea încrezătoare este mama. „Am crescut într-o familie simplă, cu credinţă în Dumnezeu. Viaţa şi greutăţile nu m-au doborât, ci mi-au întărit psihicul, de aceea eu mă gândesc tot timpul cum să fie bine. Caut căile prin care să merg înainte, să trec peste toate. Am echilibru şi în soţul meu, amândoi suntem Balanţe“, spune Liliana Daniela Rotariu.
Profesorii lui Alexandru îl încurajează constant, iar Primăria Agigea i-a pus la dispoziţie o maşină pentru a merge la şcoală, la Eforie, şi apoi să se întoarcă. „Profesorii îmi spun că sunt un copil minunat. Doamna de Română mă felicită pentru că scriu poezii, doamna de Geografie mă implică în tot felul de concursuri. Toţi profesorii sunt buni dacă îi respecţi. Am avut noroc că am întâlnit oameni faini cu care m-am înţeles foarte bine. Boala m-a maturizat de mic, dar oamenii m-au ajutat să ţintesc sus şi să-mi doresc mereu să fiu activ“, mărturiseşte Alexandru.
Alexandru cu mama sa şi voluntarii Crucea Roşie, care l-au ajutat să strângă o parte din bani
Alexandru a trecut deja prin trei operaţii la tendoane, ultima fiind făcută cu ajutorul unei fundaţii, „Salvează o inimă“, care l-a ajutat organizând o strângere de fonduri.
Nu va juca niciodată fotbal, deşi şi-ar fi dorit foarte mult să alerge după minge, să dribleze, să dea şuturi către poartă. Dar de anul trecut a descoperit că poate meşteşugi cuvintele în poezii. „Probabil voi rămâne în faţa calculatorului, şi după operaţie, dar merită să sper în viitor. Ştiu că mintea mă va ajuta să fiu bine, chiar dacă nu pot fi cum sunt ceilalţi copii“, este hotărât Alexandru.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
