Lumea din adâncuri: fascinanta viaţă subacvatică a Mării Negre, descoperită de Grigore Antipa în călătoriile sale
0
În anul 1893, Grigore Antipa, părintele oceanografiei româneşti, se îmbarca la bordul crucişătorului Elisabeta şi pleca împreună cu echipajul de la bord într-o călătorie de-a lungul coastelor Mării Negre.
Itinerariul a cuprins Sulina, Constanţa, Balcic, Bosfor, Anatolia, Sinope, Ialta, Sevastopol, Odesa, Insula Şerpilor, Constanţa, Sulina.
Când vasul se oprea, biologul în vârstă de 36 ani se căţăra în punctul de observaţie de pe vârful catargului şi de acolo scruta fundul apelor notându-şi ideile pentru un studiu amplu al Mării Negre. Acesta a fost publicat abia în 1937, cu doar 7 ani înainte de moartea lui Antipa, fiind intitulat „Marea Neagră“.
„Încă din 1893, în călătoria de studii pe care am făcut-o atunci, timp de 9 luni, la bordul crucişătorului Elisabeta, parcurgând cea mai mare parte din zona litorală a Mării Negre - Sulina, Constanţa, Balcic, Bosfor, Anatolia, Sinope, Ialta, Sevastopol, Odesa, Insula Şerpilor, Constanţa, Sulina - şi când am făcut sute de dragaje, chestiunea distribuirii vegetaţiei mi-a atras atenţia.
În fiecare punct unde oprea vaporul, când apa era liniştită, mă urcam în gabie (platforma de pe vârful catargului, folosită ca post de observaţie) de la provă şi mă observam din înălţime fundul mării până la adâncimile la care se putea vedea.
Mi-au întipărit pentru totdeauna impresia că în toată partea mai puţin adâncă a zonei litorale aveam înaintea ochilor un adevărat mozaic: suprafeţe numeroase de funduri goale - nisip, nămol pur sau amestecat cu nisip, nisip amestecat cu scoici şi chiar cu mâl“, consemna marele cercetător.
El constata că în afară de alge, o plantă marină care are răspândire enormă pe fundurile mai înalte din Marea Neagră şi cu apă mai liniştită, „formând întinse livezi şi adăpostind o faună cu totul specială“, este iarba de mare. O iarbă de altfel foarte răspândită şi în mările nordice ale Europei. Viaţa subacvatică a Mării Negre a fost, de asemenea, studiată de vizionarul om de ştiinţă. Antipa a descoperit că fundul apei este locul în care există cinci habitate, pe care le-a descris.
„Cât de înţelept e organizată această activitate, până în cele mai mici detalii. Să luăm ca exemplu viaţa pe un fund de nisip. În acest spaţiu vital, care se întinde numai cu câţiva centimetri în sus în stratul de apă pelagial care-l acoperă şi cu cel mult 30 cm în adâncimea nisipului se găsesc vreo 5 biotopuri, habitate, fiecare cu problemele şi soluţiile sale.
În primul rând avem pătura de diatomee bentonice (alge care trăiesc pe fundul apelor), marele furnizor de oxigen şi de hrană vegetală a întregului spaţiu vital.
În al doilea rând avem subţirele strat superficial de nisip, aflat în continuă mişcare, dar expus totuşi la influenţa luminii, pe ale cărui boabe trăiesc în cantităţi enorme, lipite ca nişte ventuze, o serie de specii de protozoare (animale microscopice cu cea mai simplă structură anatomică).
Protozoarele constituie hrana principală a unei microfaune interesante. Această microfaună ocupă al treilea biotop format din spaţiile interstiţiale dintre boabele de nisip.
Un al patrulea biotop este format - acolo unde nisipul e cu totul liber şi se află în continuă mişcare - din stratul de nisip, gros până la cel mult 30 cm, în care se adăpostesc toate acele specii de peşti şi crustacee care stau aici ascunse ziua şi noaptea ies la suprafaţă pentru a se nutri cu hrana pelagială (care pluteşte) de acolo, cât şi pentru a face călătorii mai îndelungate, pentru hrană sau pentru reproducere.
Al cincilea biotop este format de nisipul mai puţin consolidat, care se găseşte la o adâncime de cel mult 20 cm de la suprafaţă şi e locuit de viermi, crustacei şi mai ales scoici. De altfel, între speciile din spaţiul vital al nisipului trăieşte şi o faună de carnivore, care se hrănesc cu speciile inferioare din aceste habitate, astfel că nimic nu se pierde. La fel se întâmplă şi la fundurile de mâl“, explica Grigore Antipa.
Cercetătorul a înfiinţat două instituţii-simbol din România dedicate studierii naturii, Muzeul Naţional de Istorie Naturală a României din Bucureşti şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină de la Constanţa. Ambele poartă numele strălucitului om de ştiinţă, despre care se spunea că avea un raţionament ştiinţific perfect.
Marea lui pasiune, Marea Neagră, a fost studiată în amănunţime de Antipa. Izvoarele sale, transformările prin care a trecut şi zestrea naturală au fost constant sursă de analiză pentru biologul marin. El arăta felul în care specii rare ajung să fie întâlnite în Marea Neagră, preucm şi modul de evoluţie a Mării Negre, cândva parte ale unor mări din antichitate: „Descoperim mereu forme noi pe care le consemnăm ca rarităţi, care sunt exemplare rătăcite, ajunse în Marea Neagră întâmplător, prin Bosfor. Acum 6 ani, de exemplu, s-a găsit un exemplar mare de peşte-ciocan, aruncat la mal în apropiere de Sulina, care desigur nu face parte din fauna propriu-zisă a Mării Negre. (...)
Marea Neagră a avut o evoluţie regresivă. A făcut parte din bazinul Mării Thetys, apoi succesiv din cel al Mărilor Sarmatice, Pontice etc, până a ajuns la bazinul redus al acestei mări zisă Marea Neagră, care face parte din bazinul Mediteranei. În faza geologică din prezent, are o populaţie cu totul diferită de acea pe care o avea când făcea parte din vechile mări din trecut. Dintre acestea i-au rămas, ca reminiscenţe numai câteva specii cum ar fi sturionii, din marea îngheţată. Cu asemenea populaţie redusă, ca număr şi fel de specii, cu 65% din suprafaţa fundului ei devenit acum un fund de mare moartă din cauza hidrogenului sulfurat.
Dar nu este mai puţin adevărat că pe platoul ei continental, mai cu seamă în partea ei nord-vestică, unde acesta prezintă cea mai întinsă suprafaţă, numărul mic al speciilor este compensat de numărul mare al indivizilor şi de la talia lor“.
Grigore Antipa ajungea la concluzia pe care şi-a susţinut-o cu tărie toată viaţa, intrând în conflict cu alte minţi luminate ale României care militau pentru dezvoltarea ţării pe cale industrial-tehnologică: „Marea Neagră ne deschide calea unei pătrunderi mai adânci în tainele vieţii dintr-un mediu de trai cu totul diferit de cel al tuturor celorlalte mări. Aici, Marea Neagră este un adevărat laborator al naturii pentru experimentarea celor mai dificile probleme biologice. Trebuie găsite mijloacele cele mai practice pentru exploatarea raţională şi punerea bazelor unei vaste activităţi economice a populaţiei ţărilor riverane în jurul pescăriilor acestei mări“.
Pe aceeaşi temă:
Secretele din adâncuri: lucruri mai puţin ştiute despre Marea Neagră
Se încarcă comentariile...
