Video Anchetă socială în familia copilului care a vrut să se omoare aruncându-se de la etajul şcolii, în văzul colegilor
0
Protecţia Copilului face o anchetă socială în familia copilului care s-a aruncat de la etajul şcolii, vrând să se sinucidă. Băiatul a supravieţuit căderii de la mare înălţime, pe asfaltul din curte, şi este conştient.
Autorităţile desfăşoară o anchetă socială în familia băiatului de 12 ani de la Liceul George Călinescu din Constanţa. Copilul a venit mai devreme la şcoală, în dimineaţa de marţi, 21 ianuarie, a mers la etajul doi şi a deschis o fereastră aruncându-se de la înălţime, în curtea şcolii.
„Elevul de la Liceul Teoretic George Călinescu Constanţa este în stare stabilă, fiind conştient şi colaborant“, a anunţat inspectorul şcolar general Sorin Mihai.
GALERIE FOTO DE LA LICEUL GEORGE CĂLINESCU
A doua zi de la accident, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa a făcut câteva precizări:
„La ora actuală se desfăşoară anchete pe toate nivelele de competenţă, DGASPC Constanţa continuând colaborarea cu organele de cercetare, Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa şi conducerea unităţii de învăţământ respective.
Ca instituţie care are drept scop respectarea şi apărarea drepturilor copilului, DGASPC Constanţa apreciază că este necesară o gestionare foarte atentă a tuturor informaţiilor care apar în spaţiul public astfel încât acestea să nu contravină interesului superior al copilului.
De asemenea, dorim să subliniem faptul că, în acest moment, primează sănătatea elevului în vârstă de 12 ani şi că facem tot ceea ce este necesar pentru siguranţa emoţională a colegilor care au fost martorii acestui eveniment.
Specialiştii DGASPC Constanţa continuă ancheta pe linie socială“, a transmis Protecţia Copilului.
În dimineaţa de marţi, 21 ianuarie, un elev de 12 ani de la cursul gimnazial al Liceului „George Călinescu“ din Constanţa a venit la şcoală mai devreme cu jumătate de oră şi s-a dus direct la ultimul etaj. Clasa lui, a VI-a, are sală la etajul 1, dar băiatul a urcat un etaj mai sus.
Cursurile încep la ora 8, dar elevul a venit la ora 7.40. S-a dus glonţ la un geam de pe holul principal, un geam de care ştia că poate fi deschis (unora le lipsesc mânerele, tuturor de la etajele 1 şi 2 le lipsesc gratiile), şi s-a aruncat. Geamul dădea spre curtea mare a liceului, iar băiatul a căzut, în văzul altor copii.
Ambulanţa a dus elevul de urgenţă la spital. Deşi a aterizat pe asfalt, el a supravieţuit căderii de la aşa înălţime, pe un teren extrem de dur. Are multiple traumatisme şi va rămâne cu sechele, pentru că un asemenea accident are urmări greu de îndurat.
Din relatările colegilor cu care a stat de vorbă în ultimele zile, reiese că băiatul ar fi spus că vrea să se omoare. Ba chiar a menţionat, în ajunul tentativei de suicid, că prietenii n-or să-l mai vadă.
La vârsta furtunilor emoţionale, vorbele au fost considerate ca fiind spuse la supărare, sau mânie, sau deprimare.
„La clasă era un copil activ, nu dădea semne că are probleme. Nu avea note mici, nu ştim să aibă probleme în familie. Nu ştim ce s-a putut întâmpla…“, a declarat pentru „Adevărul“ prof. Daniela Dicianu, directoarea „Liceului Călinescu“.
Copilul se număra printre elevii săi la ora de biologie şi nu atrăgea atenţia printr-un comportament diferit.
O cauză, exprimată sau nu, există însă pentru toate. Pentru un asemenea gest, declanşatorul poate fi orice: o ceartă cu prietenii, neînţelegeri cu colegii, batjocura suferită pe vreun teren de joacă, real sau virtual, teroarea vreunui adult sau coleg, tensiuni în familie, note mai mici, depăşirea capacităţii de învăţare la materii grele sau prost predate, persecuţia, dorinţa de răzbunare, dorinţa de pedepsire, suferinţe ascunse, influenţe negative, atragerea într-o spirală nefastă, teribilism.
„Nici nu ştii cum să te porţi, ce să spui... La vârsta aceasta, pentru ei, orice gest sau cuvânt poate avea efecte neaşteptate“, mărturiseşte directoarea Daniela Dicianu, vizibil tulburată. Un astfel de accident, petrecut chiar în şcoală, bulversează orice profesor, oricât de experimentat.
Colegii băiatului au fost strânşi în clasă de diriginta lor, care a stat de vorbă cu ei înaintea poliţiştilor, alături de psihologul şcolar. Toţi vor avea nevoie de consiliere, pentru că unul dintre ai lor a fost atât de deznădăjduit încât nu a mai vrut ajutorul nimănui.
Poliţia şi Inspectoratul Şcolar Constanţa desfăşoară anchete în acest caz care spune atât de multe despre starea unui copil la o vârstă încă fragedă.
„Din datele pe care le avem până în prezent nu s-au înregistrat probleme de acest gen - la învăţătură sau cu colegii. Cu toate acestea, aşteptăm concluziile anchetei interne“, a declarat prof. Marinela Mrejeru, purtător de cuvânt ISJ Constanţa.
Într-un târziu, la ora 20.00, ISJ Constanţa a transmis:
„Inspectorul şcolar general şi alţi reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa s-au deplasat astăzi la Liceul Teoretic „George Călinescu” Constanţa, solicitând informaţii cu privire la incidentul din această unitate de învăţământ. S-au purtat discuţii cu directorul, cu directorul adjunct al unităţii de învăţământ, cu dirigintele clasei şi cu doamna consilier şcolar, s-au vizualizat înregistrările video.
S-a constituit o comisie de verificare a IŞJ, ancheta se află în curs de desfăşurare. În paralel, există anchete în derulare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa. În permanenţă, s-a ţinut legătura cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Constanţa, pentru a se cunoaşte starea de sănătate a minorului. Printre recomandările iniţiale, se numără asigurarea sistemului de închidere a ferestrelor, cu scopul de a optimiza siguranţa elevilor, consilierea individuală şi de grup a elevilor, consilierea părinţilor.
Vom reveni cu detalii în momentul în care anchetele se vor finaliza şi vom avea datele concludente cu privire la acest caz.“
Ce transmite un asemenea gest disperat din partea unui copil de doar 12 ani
Întrebarea în jurul căreia ar trebui construită orice piramidă educaţională este ce determină un copil să vrea să-şi pună capăt zilelor. „Este nevoie de un sat întreg să creşti un copil“, spuneau bătrânii, rezumând astfel o filosofie întreagă de „parenting“ şi „schooling“.
Pentru ca un individ să crească sănătos şi să evolueze în armonie este nevoie nu doar de confort material, ci şi de cel psihic, susţinut la nevoie de terapeuţi. Dar prins în vârtejul propriei vieţi, individul care l-ar putea ajuta pe cel aflat în suferinţă are deseori probleme cu propria supravieţuire. De aceea, este nevoie de mai mulţi ochi şi de suflete ca o fiinţă să fie salvată de la disperare.
Psihologii folosesc o vorbă din popor care cuprinde învăţătura de bază în ceea ce priveşte provocarea „cum te descurci cu un copil“.
„«Du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace» este dictonul care descrie cel mai bine procesul de transformare prin care un individ trece de la preadolescenţă la adolescenţă. Este o transformare complexă, biologică, socială şi psihică, o tranziţie, o criză de originalitate, când copilul are nevoie mai mult ca oricând de înţelegere, deoarece traversează stări contradictorii: nevoia de afecţiune simultan cu nevoia de independenţă, nevoia de recunoaştere, de valorizare de afirmare socială. Şi dacă nevoia de afecţiune, de apartenenţă, de valorizare nu sunt satisfăcute (atât în familie, cât şi în şcoală), apar derapaje în structura personalităţii“, este de părere Cristina Nela Voicu, psiholog clinician specialist, care are ca experienţă mulţi ani de lucru direct cu copiii.
Specialistul ne îndeamnă să fim mai receptivi la semnalele pe care le dau copiii care sunt bântuiţi de gânduri negre.
„Fondul este depresia, care se poate manifesta şi generează agresivitate, comportament demonstrativ, acuze psihosomatice. Cheia ar fi recunoaşterea suferinţei lui de către cei din proximitate şi intervenţia/asistenţa psihologică. În perioada (pot fi şi săptămâni) care preced gestul suicidar, preadolescentul caută ajutor sistematic. Uneori se prezintă la medicul generalist acuzând stări somatice (de rău fizic), pentru că el prezintă, de fapt, simptomatologie depresivă, dar este incapabil să o recunoască, să o conştientizeze şi să definească corect stările pe care le trăieşte. El ascunde involuntar prezenţa ideilor suicidare, pentru că nu face asocierea între acestea şi starea de disconfort. De multe ori, nici medicul care acordă o consultaţie generală/sumară nu poate depista starea depresivă, căci pe fondul depresiei apar aceste idei suicidare (care se constituie, în limbaj de specialitate, în „sindrom presuicidar“)“, atrage atenţia psihologul Cristina Voicu.
Caută să atragă atenţia
În limbaj mut sau deosebit de tulburat, copilul caută să atragă atenţia, de fapt.
„Procesul de trecere de la idee la simptom, la sindrom, la act se desfăşoară în timp, funcţie de intensitatea depresiei. El ar putea să mai atragă atenţia în încercarea de a primi ajutor, căci îl caută cu disperare aşa cum se pricepe el, şi printr-un comportament de tip demonstrativ: agresivitate, autoagresivitate, crize coleroase; caz în care cei din jur ar avea indicii clare şi ar trebui să intervină - de la colegi, la profesori şi la psihologul şcolar. El face toate eforturile să îşi reprime sau să refuleze pulsiunile agresive, acestea însă revin insistent, se cer satisfăcute, el încearcă din nou, dar eul nu mai poate lua poziţie şi atunci pulsiunile se descarcă inadecvat sub formă de simptom (somatizare psihică), etapă când el caută ajutor cu disperare. Se linişteşte pentru scurt timp, apoi pulsiunile reapar şi se transformă în acţiune/act“, explică specialistul.
Cauza acestei tendinţe de sinucidere trebuie găsită şi pe cât posibil ameliorată, într-o intervenţie care nu trebuie să întârzie.
„Ca factori declanşatori ar fi, de regulă, abandonul care îmbracă mai multe forme: decesul unui părinte, separarea parentală/divorţ; sănătatea părinţilor percepută de preadolescent - dacă părintele este anxios sau depresiv, preadolescentul simte că nu mai poate face faţă situaţiei pe care iniţial încearcă să o rezolve; inadecvare emoţională în relaţia cu părinţii (părinţi prea severi sau prea neimplicaţi/absenţi emoţional; calitatea relaţiei cu părinţii bazată pe tensiuni relaţionale, preadolescentul caută ajutor la medic sau în proximitate dacă în familie nu îl primeşte sau nu îl poate primi din cauze limitative (intelect, boală), îl caută la şcoală - de aceea copilul a ales şcoala ca loc de acţiune, pentru că de acolo crede că poate primi ajutorul“, consideră psihologul.
Cel mai important, nu lăsaţi pe mâine ajutorul pe care trebuie să îl daţi astăzi. „Primul pas ar fi recunoaşterea suferinţei şi comunicarea cât de sumară a stării în care se află, să i se spună adevărul de către profesor, medic, prieten – pentru că trebuie să se creeze repede puntea de revedere pentru discuţii mai amanumtite. Astfel se formează un liant, iar copilul are sentimentul că a fost ascultat şi înţeles, chiar şi în parte. Acest liant îi permite să aştepte şi să revină, ceea ce duce la amânarea gestului/actului“, arată psiholog Cristina Nela Voicu.
Pe aceeaşi temă:
Sinuciderea unui alt elev. Manifestul unui psiholog
Se încarcă comentariile...
