VIDEO Sanda Nicola, despre aroganţa ardelenilor: „De ce suntem noi mai cu moţ? Nu e oare vorba tocmai despre ce a rămas în urma ocupaţiei austro-ungare?“

0
0
Jurnalista Sanda NIcola s-a născut şi a trăit în Deva până la 20 de ani. FOTO: Adina Felea
Jurnalista Sanda NIcola s-a născut şi a trăit în Deva până la 20 de ani. FOTO: Adina Felea

„Am reacţionat ca o ţoapă când m-a întrebat cineva dacă sunt din Moldova”, a susţinut Sanda Nicola la o dezbatere despre „războiul” de o sută de ani româno-maghiar. Jurnalista a vorbit despre îngânfarea şi aroganţa ardelenilor şi a recunoscut că a fost crescută şi ea în credinţa că „noi suntem mai cu moţ”.

„E această îngânfare şi această aroganţă pe care o târâi din copilărie pentru că aşa am crescut noi, crezând că suntem mai cu moţ. Dar de ce suntem mai cu moţ noi ardelenii atunci când vrem să ne simţim mai cu moţ. Suntem mai gospodari, străzile noastre sunt mai curate, bisericile noastre uite ce faine-s. Uite ce fain îi la Cluj, la Sibiu, ce fain îi. Nu cumva e tocmai moştenirea asta culturală? Nu cumva e vorba tocmai de ce a rămas în urma ocupaţiei austro-ungare”, a spus jurnalista Sanda Nicola la „Războiul de #oszuta de ani”, un panel de discuţii despre contribuţia majorităţii la viaţa minorităţii în contextul semnificaţiei datei de 1 decembrie, care a avut loc, vineri seara, la Cluj-Napoca.

„Războiul de o #szută de ani” este un proiect susţinut de Fundaţia pentru şcoală care „îşi propune să demonteze miturile legate de conflictul româno-maghiar şi să genereze simpatie şi interes faţă de specificul etnic şi cultural al ambelor popoare; prin abordări serioase, factuale, dar şi prin conţinut mai puţin convenţional, asumat de reprezentanţi-reper ale mai multor generaţii şi înclinări, trecem subiectul prin prisma percepţiilor şi ne aşteptăm să genereze suficient interes încât să amelioreze, cât de puţin, percepţiile negative.”

La dezbaterea de la Cluj au participat Cosmin Popa - istoric, cercetător ştiinţific în cadrul Academiei Române, Magda Grădinaru - jurnalist, Ioana Ciocan - expert artă, Dragoş Vărşădan, social drinker, Marius Tudosiei - promotor gastronomie şi Sanda Nicola - jurnalist.

Istoric: „războiul ăsta n-are ghilimele, e unul autentic în anumite sfere”

La finalul dezbaterii, moderatorul i-a întrebat pe invitaţii care sunt concluziile lor cu privire la „războiul” româno-maghiar de o sută de ani: 

Cosmin Popa, istoric, cercetător ştiinţific în cadrul Academiei Române, a susţinut: 

„Cu toate precauţiile pe care şi ante-vorbitorii noştri şi noi ni le vom lua, războiul ăsta n-are ghilimele. Războiul ăsta e unul autentic în anumite sfere, dacă vorbim desore istorie, istoriografie, despre cultuură, despre percepţie comună, deci dacă nu pornim de la o anamneză sinceră căutând doar exemple luminoase care există şi care ne ţin împreună, de fapt, pentru că este o relaţie paşnică în pofida unei încărcături traumatizante extrem de consistente, nu cred că vom progresa. Rolul Istoriei este în opinia mea în primul rând să mărturisească adevărul şi apoi să vindece. Cred că trebuie să vorbim despre acest război cu toată sinceritatea, război neînsemnând că ne vom omorî unii cu alţii.”

Sanda Nicola: „Am dobândit un soi de aroganţă noi ardelenii”

Jurnalista Sanda Nicola a spus:

Eu sunt cel mai maghiar friendly om din România. În această chestiune a războiului de o sută de ani dintre români şi maghiari, eu rămân fidelă convingerilor mele de copil şi sunt absolut convinsă că ele n-au cum să se modifice orice dovezi istorice mi-ar aduce prietenul nostru Cosmin Popa, orice ar putea să spună în discursul de la Budapesta un politician maghiar, nu are cum să-mi schimbe părerea despre realităţil pe care eu le-am trăit în comunitatea mea, unde eu m-am născut şi am crescut până la 20 de ani la Deva. 

Am dobândit un soi de aroganţă noi ardelenii şi cred că e momentul să o afirmăm - mai bine o fac io decât s-o facă ăştia, moldovenii şi bucureştenii. Zilele trecute  undeva la şcoală în Belgia cineva a spus că sunt moldoveanscă şi asta în ciuda faptului că eu, după ce am plecat la 20 de ani, de acasă din Transilvania cu acea mentalitate că noi ardelenii cu siguranţă suntem o ţâră mai cu moţ, viaţa mi-a demonstrat că avem şi noi fraierii noştri, avem şi noi putorile noastre (...).

În ciuda faptului că bărbatul meu este un furmos moldovean din Dorohoi, judeţul Botoşani, şi am copil născut la margine de Bucureşti care acum merge la creşă în limba franceză, încă mai car după mine o prejudecată şi un soi de aroganţă pe care am descoperit-o cu acest prilej.

Momentul în care cineva mi-a spus: dumneavoastră sunteţi din Moldova? eu am spus: nici vorbă, eu sunt din Transilvania. Şi am stat şi m-am evaluat în această reacţie oglindindu-mă cumva în ochii celui care m-a întrebat şi care părea că spune: „te-am înjurat sau de ce ai reacţionat aşa”. Şi am început să mă simt foarte prost, gândindu-mă peste zi de ce am reacţionat ca o ţoapă literalmente când omul ăla a zis despre mina că aş fi din Moldova. 

E această îngânfare şi această aroganţă pe care o târâi din copilărie pentru că aşa am crescut noi, crezând că suntem mai cu moţ. Dar de ce suntem mai cu moţ noi ardelenii atunci când vrem să ne simţim mai cu moţ. Suntem mai gospodari, străzile noastre sunt mai curate, bisericile noastre uite ce faine-s. Uite ce fain îi la Cluj, la Sibiu, ce fain îi. Nu cumva e tocmai moştenirea asta culturală? Nu cumva e vorba tocmai de ce a rămas în urma ocupaţiei austro-ungare”, a spus, abia rostindu ultimele cuvinte.

Moderatorul , actorul Bob Rădulescu a intervenit şi a spus: „Sanda Nicola drăguţa a zis: nu e o moştenire a faptului că 900 de ani am stat, am fost parte din Imperiul Austro - Ungar.”

Sanda NIcola: „Noi aici, n-am fost în competiţie cu ungurii. Eu  trebuit să ajung la Bucureşti şi să aflu că ungurii sunt răi şi ar putea să-mi facă ceva foarte nasol. Pentru că la Deva, la Sibiu, la Alba, pe unde mi-am trăit veacul nu mi s-a părut nimic suspect. Cred că avem f multă treabă noi cu noi, noi între noi.”

Proiectul „războiul de o sută de ani”

Pe site-ul proiectului se arată: 

„Despre vecinul maghiar de la parter – bun gospodar, dar parcă uşor ostil – despre unguroaica care vinde pâine în secuime – se zice că doar maghiarilor, sau despre cei pe care îi vezi în centru – manifestând, în 15 martie… nu prea ştii ce să crezi.

La televizor ţi se spune, cel puţin cu ocazia fiecărui conflict politic, că îţi fac rău. Ai învăţat şi la istorie că antipatia dintre români şi maghiari e veche de sute de ani şi ca voievozii noştri “le beleau”, pe bună dreptate şi cu fiecare ocazie, Regii. La serviciu, prin oraş şi pe Facebook, mai zvâcneşte, din când în când, vocea nedreptăţirii reciproce. Până la urmă, realitatea ta imediată e nealterată – nici istoria trăita de oameni şi nici cea scrisă de istorici nu-ţi influenţează, cu adevărat, ziua de mâine.

Războiul de 100 de ani se opinteşte, puţin, în anul centenar şi incearcă să traga evidenţa de mânecă.

Românii şi ungurii convieţuiesc în Transilvania de sute de ani şi, în afara a trei dispute violente, adevăratul război a fost rece şi s-a înscris între revoluţia din 1848 şi până la reinstaurarea administraţiei româneşti în Transilvania, în 1945. Însă, au trecut 100 de ani şi de la 1 decembrie 1918, dată care continua să provoace reacţii profund antagonice în rândurile românilor, respectiv, ale maghiarilor din Transilvania. 100 de ani în care ambele etnii au construit, mai mult împreună decât separat, România lui 2018.

Mutăm în planul centenarului aşadar un proiect educativ, informativ care îşi propune să demonteze miturile legate de conflictul româno-maghiar şi să genereze simpatie şi interes faţă de specificul etnic şi cultural al ambelor popoare; prin abordări serioase, factuale, dar şi prin conţinut mai puţin convenţional, asumat de reprezentanţi-reper ale mai multor generaţii şi înclinări, trecem subiectul prin prisma percepţiilor şi ne aşteptăm să genereze suficient interes încât să amelioreze, cât de puţin, percepţiile negative.”

Cluj-Napoca


Ultimele știri
Cele mai citite