Viaţa unui balerin român în Germania: „Au fost momente când simţeam că nu eram bine-venit“
0
La 17 ani, Remus Şucheană (38 de ani) pleca în Germania cu un contract de balerin, după ce a prins o bursă la Fundaţia Birgit Keil Dance. În prezent, este director al Teatrului de Balet Düsseldorf Duisburg, cu care are un contract până în 2024.
Şansa i-a surâs lui Remus Şucheană în 1997, când încă nu împlinise vârsta majoratului, după ce a fost remarcat de Birgit Keil, o somitate în baletul german. Fostă prim-solistă a Teatrului de Balet din Stuttgart, Birgit Keil, care deţinea funcţia de directoare a Teatrului din Mannheim, a decis să-i acorde puştiului extrem de talentat din România o bursă la academia de dans din oraş. Iar tânărul a profitat din plin de şansa primită.
„La Mannheim am făcut cunoştinţă cu Martin Schläpfer – viitorul meu director. De aici timpul parcă a zburat şi am fost angajat din 1999 până în 2009 la Mainz, la Ballettmainz“, povesteşte Şucheană.
Primele locuri întâi
În Germania s-a acomodat destul de uşor, deşi recunoaşte că nu s-a simţit bine-venit de la început. I-a convins, însă, pe cei cu care lucra prin rezultate. Încă din primii doi ani a impresionat, iar rezultatele sale i-au determinat pe nemţi să-l „adopte“. În 1998, Remus a câştigat Premiul I la Concursul Internaţional de Balet de la St. Pölten, iar un an mai târziu, a obţinut Premiul I la concursul din Viena.
„Au fost şi câteva momente când am simţit că nu eram bine-venit printre ei, chiar dacă de multe ori mascau totul prin unele glume. Este greu de imaginat când nu ai trecut prin aşa ceva. Sigur că cei născuţi în Occident au o altă percepţie asupra lucrurilor, o altă tradiţie şi mult mai multe posibilităţi faţă de cineva proaspăt sosit din Est. Dar toate astea m-au ambiţionat şi mai mult“, mărturiseşte fostul balerin.
Acum pot să spun că am avut o carieră frumoasă, împlinită. Poate nu aşa de lungă cum aş fi vrut eu, dar a fost una plină de surprize plăcute. M-am bucurat de toate premiile obţinute, de fiecare moment petrecut pe scenă, dar cel mai important pentru mine a fost să dansez bine.
Totuşi, în ciuda răcelii cu care a fost primit de unii dintre foştii săi colegi, Remus a reuşit să se acomodeze şi să se integreze printre nemţi. A contat mult şi faptul că nu era chiar singur.
„Sigur că Germania era departe de casă şi mi s-a făcut dor de ţară, dar fiind plecat de acasă de la 9 ani, eram cumva obişnuit cu asta. Plus că nu eram singur. În total am fost trei români care au primit bursă. Eram uniţi, ne înţelegeam foarte bine, iar cu timpul, ne-am acomodat şi cu ceilalţi şi am legat prietenii cu colegii noştri nemţi.“
Paris, Amsterdam, Barcelona, Berna
Au urmat ani frumoşi, în care românul a avut ocazia să danseze pe scenele unor importante teatre din Europa. A avut spectacole la Paris, Amsterdam, Barcelona, Berna şi Lyon, iar tânărul privit cândva ca o mare promisiune devenise deja o certitudine. Dar a rămas şi cu un uşor regret.
„Din momentul în care am plecat în Germania, am avut o singură dată ocazia să urc pe o scenă în România. Am avut o dată un spectacol la Constanţa. Atât“, spune Remus.
E director din 2016
După zece ani petrecuţi la Ballettmainz, românul a dat curs unei oferte de la teatrul din Düsseldorf. Aici a dansat până în 2014, când a decis să se retragă, însă tot atunci a devenit co-director al companiei, până în 2016. Atunci, Remus a fost ales director al şcolii de balet, iar la începutul acestui an a semnat prelungirea contractului până în 2024.
„Timp de doi ani am fost co-director ca să pot să învăţ ce este de făcut, să învăţ şi partea administrativă şi să am timp să lucrez cu dansatori. Am fost şi eu surprins cât de lină a fost trecerea. E adevărat, nici acum nu am foarte multă experienţă ca director. Şi este şi foarte complicat, mai ales dacă vrei să fii un şef bun. Trebuie să iei fiecare lucru în considerare, dar orice decizie trebuie luată de unul singur. Şi îţi trebuie rezistenţă la stres ridicat, să-ţi păstrezi calmul în orice situaţie, mai ales că există şi multe momente neplăcute. De exemplu, nu este uşor când trebuie să-i spui unui balerin că nu-i prelungeşti contractul. Toţi artiştii sunt sensibili, sunt emotivi şi trebuie să ştii cum să-ţi alegi vorbele ca să nu-i jigneşti. Un director bun este tot timpul cu gândul la angajaţii săi, trebuie să-i simtă când nu sunt bine, să-i asculte şi să-i îndrume. Trebuie non-stop să găseşti ceva nou, să poţi să-ţi motivezi echipa. Este o meserie care poate fi făcută doar cu pasiune şi nu ajung numai 8 ore de lucru. E ceva ce implică o muncă de 24 de ore din 24 şi aproape 356 zile pe an“, a dezvăluit românul.
Banii vorbesc
Privind în urmă, după ce a cunoscut consacrarea în Germania, românul spune că diferenţele dintre cele două şcoli de balet – cea românească şi cea germană – nu sunt mari. Ceea ce face diferenţa până la urmă este factorul financiar, mai spune el. Din acest motiv, aproape oricare tânăr artist ar alege Germania în detrimentul României.
„În primul rând, putem spune că este o mare diferenţă de buget. România nu atrage artişti de renume din străinătate, chiar dacă au mai existat unele excepţii. Aici, în Germania, sunt cu totul alte condiţii. În primul rând, dacă un artist are de ales între cele două ţări, se va gândi la bani. Apoi, cu ce sunt echipate sălile de balet? Aici e vorba despre o podea specială, sistemele audio, mărimea studioului. Se va întreba apoi cum arată vestiarele, cu câţi dansatori le împart, dar şi dacă vor avea destule spectacole de balet. Nu în ultimul rând, un tânăr artist se va gândi cât de variate sunt studiile şi dacă sunt axate pe nevoile dansatorilor. În plus, în Germania nu numai că există foarte multe teatre, dar lumea se ocupă de ele. Aici există mult mai multe locuri de muncă în domeniu, dar şi concurenţa este mai ridicată. Aproape toţi balerinii schimbă măcar câte două teatre sau învaţă o altă meserie, după ce îşi încheie cariera. Cert e că foarte puţini sunt cei care ies la pensie ca balerini“, a punctat Şucheană.
La începutul carierei mele de balerin, când eram în Germania, mă gândeam că peste un timp voi deschide o şcoală privată de balet în România, la Cluj. Pe atunci mă gândeam că într-o zi mă voi întoarce în ţară, dar între timp, Germania a devenit ţara mea. Acum pot spune că mi-ar plăcea să colaborez cu o şcoală de balet din România, dar nu am legăturile necesare şi nu am avut ocazia.
Acum pot să spun că am avut o carieră frumoasă, împlinită. Poate nu aşa de lungă cum aş fi vrut eu, dar a fost una plină de surprize plăcute. M-am bucurat de toate premiile obţinute, de fiecare moment petrecut pe scenă, dar cel mai important pentru mine a fost să dansez bine.
Se încarcă comentariile...
