Scandalul sexual care a zguduit Biserica Greco-Catolică: episcopul Ioan Lemeni, adversarul lui Simion Bărnuţiu, a fost acuzat de sodomie

Ioan Lemeni a fost declarat nevinovat în urma a două anchete imperiale.

La mijlocul secolului al XIX –lea Biserica Greco-Catolică era zguduită de un proces care avea să-şi lase pentru totdeauna amprenta asupra lui Ioan Lemeni, episcop român unit de Făgăraş şi Alba Iulia. Mai mulţi martori au susţinut că l-au văzut „exercitând actul carnal cu argantul Nicolae Molnar“. Tot scandalul s-a derulat pe fondul conflictului cu itelectualii care l-au avut în frunte pe Simion Bărnuţiu.

Ioan Lemeni a fost între 1833-1853 episcop român unit al Episcopiei de Făgăraş şi Alba Iulia (cu sediul la Blaj), suspendat din funcţie de autorităţile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluţiei de la 1848 şi a guvernului revoluţionar de la Pesta. El a fost implicat într-unul dintre cele mai mari scandaluri ale secolului al XIX-lea din  Ardeal. Acuzaţiile au fost aduse în cadrul „Procesului Lemenian“, care a avut loc între 1843 şi 1846. Evenimentul a făcut obiectul unei cărţi publicate la Cluj de istoricul Daniela Deteşan, sub egida Academiei Române – „Procesul Lemenian“. „Sintagma de Proces Lemenian a fost folosită pentru a desemna starea de conflict între cele două grupuri adverse din interiorul clerului greco-catolic făgărăşean, conduse de Ioan Lemeni şi Simion Bărnuţiu. Procesul a reprezentant lupta dintre forţele <<noii generaţii>> care încercau să se afirme în mediul blăjean şi mai –marii clerului“, se arată în introducerea cărţii. 

Episcopul acuzat de homosexualitate  

În anii 1843-1846, Lemeni a avut calitatea de pârât în vestitul Proces Lemenian, intentat episcopului de câţiva intelectuali greco-catolici de frunte. „În mijlocul aspectelor laudative şi elogioase (la adresa episcopului Ioan Lemeni – nr) a căzut ca un trăznet acuzaţia de homosexualitate. Era un motiv mai multe decât grav pentru a determina o mobilizare generală împotriva episcopului. Efectul produs de această acuzaţie a fost extrem de puternic, cu consecinţe negative enorme. (...) Oricât de diferit a fost abordat subiectul de contemporanii lui Lemeni, amprenta fatală a sodomiei a rămas fixată“, arată în carte Daniela Deteşan.

„Aşa de iubesc, că te-aş mânca tot“

Unul dintre cei mai importanţi acuzatori ai lui Lemeni a fost prepozitul (Preot cu atribuţii administrative importante -nr) ) capitulului (corpul canonicilor unei catedrale catolice-nr) din Blaj, Simion Crainic. În declaraţia făcută el arăta: „a) Cu patru ani în urmă (prin anul 1839) i-a povestit vicerectorul Ioan Moldovan că episcopul era sodomit. Ioan Moldovan a afirmat că ştia acest lucru de la argatul episcopului, Gabriel Bucur, argat care a mai povestit şi altora despre asta. b) Acelaşi fapt i l-a relatat din auzite şi Ioan Oltean, paroh şi viceprotopop al Blajului. c) i-a auzit pe alumni şi pe profesori că prilejul de a-l bănui pe episcop şi de a pune pe seama lui această crimă a fost luată din faptul că Vasile Raţiu a spus că episcopul este sodomit. De asemenea, nepoata canonicului Raţiu, cerând dispensă de la episcop pentru că fusese deflorată ca să se căsătorească cu un cleric, şi fiindu-i refuzată această dispensă în două rânduri, i-a scris episcopului, întrebându-l: <<De ce nu poate să fie ea preotească când Luminăţia Sa poartă mitra şi crucea ca sodomit?>> Aceste lucruri i le-a relatat cel care a citit scrisoarea. d) El a a auzit că magistrul şcolii nomrale blăjene Ioan Coste i-a spus lui Vasile Raţiu că l-a văzut pe episcop exercitând actul carnal cu argantul Nicolae Molnar. În legătură cu acest fapt, episcopul Ioan Lemeni a venit la el, plângându-se împotriva zisului dascăl.  e) Se spune că acelaşi dascăl Ioan Coste şi nişte femei, vecine ale sale, l-au văzut prin gard pe episcop în grădina sa cum se juca cu un copil în timp ce se scălda cu acel argat Nicolae Molnar, alintat de episcop cu numele Miki. Altădată l-a văzut pe episcop în grădină, spunându-i argantului în timp ce-l apucase de organele virile: <<Aşa te iubesc, că te-aş mânca tot!>>. Şi de aceste lucruri şi-a arătat nemulţumirea episcopul înainte sa, prepozitului, admiţând joaca, dar refuzând atingerea organelor virile“, se arată în cartea „Procesul Lemenian“, citându-se din Protocolul comisional  din 23 mai 1845. „Presupunerile şi acuzaţiile legate de sodomia episcopului Ioan Lemeni s-au dovedit a fi greşite în urma a două anchete imperiale“, se arată în cartea despre Procesul lemenian, concluzia este însă tristă: „amprenta fatală a sodomiei a rămas fixată asupra episcopului“. 

Cine a fost Ioan Lemeni

Ioan Lemeni (n. 22 aprilie 1780, Dezmir, comitatul Cluj - d. 29 martie 1861, Viena) a fost între 1833-1853 episcop român unit al Episcopiei de Făgăraş şi Alba Iulia (cu sediul la Blaj). După moartea episcopului Ioan Bob (2 octombrie 1830) a fost ales vicar capitular (administrator interimar la conducerea BRU) canonicul Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătăţii acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a fost ales preotul celib Ioan Lemeni, fost protopop unit al Clujului. Sinodul electoral bisericesc întrunit la 15 mai 1832 l-a desemnat drept candidat cu cele mai multe voturi (179 din 212) la scaunul episcopal. Împăratul Francisc l-a numit episcop în data de 23 august 1832, numire confirmată de papa în 16 aprilie 1833. În data de 6 iunie 1833 a fost sfinţit episcop în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, episcop consacrator fiind Samuil Vulcan.

În 16 iulie 1833 a avut loc instalarea sa în Catedrala din Blaj, ocazie cu care a ţinut un sinod diecezan care a hotărât ca fiecare parohie greco-catolică să înfiinţeze şi să întreţină o şcoală cu învăţător.

Prieten şi apoi adversar de-al lui Bărnuţiu
 

Episcopul Lemeni a introdus la Blaj studiile teologice de patru ani. Tot acolo a înfiinţat catedra de istorie universală şi de filosofie, pe care a încredinţat-o lui Simion Bărnuţiu. Ulterior cei doi au intrat în conflict.

În anul 1842 a înaintat cu succes un protest la Curtea Imperială din Viena împotriva unui proiect de lege care prevedea introducerea limbii maghiare ca limbă de predare la şcolile din Blaj.

În anii 1843-1846 a avut calitatea de pârât în vestitul proces lemenian, intentat episcopului de câţiva intelectuali greco-catolici de frunte. Din cauza implicării sale în Revoluţia de la 1848, a fost suspedat din funcţie de generalul austriac Puchner, în locul său fiind numit ca administrator Simion Crainic. În martie 1850 guvernatorul Wohlgemuth l-a determinat să se retragă şi de jure din funcţie. S-a retras la Viena, unde a trăit până în 1861.