Şansele ca negocierile să pună capăt războiului. De cine ar asculta până şi Putin
0
Expertul în mediere Zeno Şuştac explică pentru „Adevărul” de ce negocierile de până acum în cazul războiului din Ucraina nu au dat rezultate, dar şi cine ar trebui să se implice pentru un acord diplomatic care să pună capăt invaziei ruse. Specialistul remarcă rolul „diplomaţiei nevăzute” şi spune că singura soluţie este medierea pe cale diplomatică
Războiul declanşat de invazia rusă în Ucraina a intrat în a doua săptămână, iar finalul pare tot mai îndepărtat. Rezultat al eşecurilor diplomaţiei şi negocierilor dintre marile puteri şi Rusia, dar mai ales al politicii agresive promovate de Putin, războiul poate fi însă oprit tot prin diplomaţie.
Expert în mediere, cu un doctorat la Universitatea Babeş-Bolyai chiar pe domeniul rezolvării alternative a conflictelor şi cunoscut conflictolog, Zeno Şuştac atrage atenţia că negocierile bilaterale ruso-ucrainene nu vor aduce pacea. Medierea ar fi, în acest moment, singura soluţie pentru încheierea conflictului.
„Ajungerea la o înţelegere durabilă este puţin probabilă fără medierea internaţională a unei entităţi terţe, neutre şi imparţiale, agreată de ambele părţi. Cu siguranţă, cu anumite concesii majore, de neimaginat acum! Consider că medierea internaţională, într-un format convenit şi agreat de beligeranţi, este singura care va putea face «să tacă» armele în Europa. Doar diplomaţia are capacitatea de a stopa acest conflict profund din inima Europei”, spune Şuştac.
Mediator ar putea fi China sau Israel, iar primele semnale sunt că cele două ţări ar fi agreate de cele două combatante. Deocamdată, însă, doar Israel, prin vocea premierului Naftali Bennett, şi-a manifestat disponibilitatea de a mijloci un acord de pace. Pe de altă parte, China ar avea un cuvânt greu de spus şi până şi Putin ar fi nevoit să ţină cont de solicitările preşedintelui Xi Jinping. Doar că, cel puţin până acum, China s-a limitat să ceară „prudenţă” şi a evitat să condamne invazia rusă din Ucraina.
Rolul „diplomaţiei nevăzute”
Dincolo de rundele de negocieri bilaterale, există o serie de contacte şi discuţii permanente între ţări ca SUA, Franţa şi Germania, pe de o parte, respectiv Rusia, E vorba de negocieri purtate pe diverse canale, inclusiv prin intermediul serviciilor intelligence.
Zeno Şuştac e convins că doar medierea unor ţări aflate în afara conflictului ruso-ucrainean poate aduce pacea
În paralel, „diplomaţia nevăzută” are un rol aşa cum o numeşte Zeno Şuştac: „Pe lângă eforturile diplomatice intense la care asistăm, diplomaţia nevăzută este extrem de activă în această perioadă. Există şi alte canale de discuţii nu doar cele publice. La nivel european este o adevărată forfotă diplomatică, o efuziune a căutării unor soluţii diplomatice. Dialogurile aparent fără finalitate Macron-Putin pot constitui un mijloc de dezescaladare, un mod de păstrare deschisă a opţiunii diplomatice. Marile capitale ale lumii sunt acum în contact mai mult decât oricând.”
În schimb, actualele negocieri bilaterale ruso-ucrainene au doar efecte limitate. Totuşi, adaugă el, este de apreciat menţinerea deschisă a unui canal diplomatic. Prin acest format se pot construi totuşi înţelegeri cu privire la armistiţii temporare sau cu privire la anumite intervenţii umanitare, chiar dacă cele de până acum au fost parţial încălcate.
„La ce asistăm până în acest moment pare mai degrabă un canal deschis de discuţii, nu un format eficient de negociere. Până la acest moment, nu s-a identificat o cale a structurării tratativelor dintre cele două părţi pe un sistem comun de valori. Conform literaturii de specialitate printre componentele „necesare şi suficiente” ale negocierii se numără alături de obiectul negocierii, contextul negocierii, mizele negocierii şi raportul de forte, un alt aspect extrem de important. Factorii decizionali nu sunt prezenţi în sala de discuţii, nu apar în poze strângându-şi mâinile. Decidenţii se află la Kiev şi Moscova, precum şi în câteva dintre marile cancelarii ale lumii. În acest stadiu, zona de compromis posibil tinde a merge înspre satisfacerea maximului obiectivelor de negociere ruseşti şi minimului obiectivelor ucrainene”, subliniază Şuştac.
Arsenalul negociatorilor
Expertul a vorbit şi despre tacticile de negociere abordate, de regulă, în asemenea cazuri. Avem de-a face, din partea rusă, de o negociere „cu bocancul pe grumaz”, un tip de negociere în forţă bazată pe ameninţare şi intimidare. Atât timp cât în timpul negocierii atacurile armatei ruse asupra oraşelor se înteţesc, este evident că Federaţia Rusă foloseşte presiunea ca instrument de influenţare a negocierii, susţine Zeno Şuştac.
În altă ordine de idei, strict din perspectiva procesului de negociere se pot folosi un mix de tehnici, tactici şi strategii dintre care sunt de amintit: Tehnica Mandatului Limitat – invocarea lipsei mandatului pentru continuarea negocierii („am fost mandatat sa negociez până în acest punct”). Tehnica Întreruperea Negocierii – folosită în scopul forţării unor concesii sau în scopul dezorganizării argumentaţiei celuilalt negociator. Tehnica falselor concesii – inventarea de obiecţii şi blocaje generate chiar de cel care utilizează tehnica de negociere, iar apoi acestea sunt prezentate ca fiind concesii. Tactica amânării răspunsului – împingerea discuţiei într-o zonă mai avantajoasă sau replierea în lipsa deţinerii informaţiei sau argumentaţiei. Tactica falselor probleme – inventarea unor probleme inexistente pentru a fi prezentate ulterior ca fiind concesii. Tactica presiunii timpului – lăsarea voită a problemelor importante la sfârşitul negocierii.
„De aşteptat la un moment dat şi folosirea «Tacticii schimbării componenţei echipei de negociatori», specifică şcolii ruse de negociere. O astfel de abordare specifică negocierilor sterile - mijloc de presiune consacrat - este un regres major care duce discuţiile la un nou început. De urmărit!”, a încheiat Şuştac.
Vă recomandăm să mai citiţi:
România va fi direct afectată de războiul economic cu Rusia. Ce avem de făcut
Se încarcă comentariile...
