Paradoxul de veacuri al românului: împătimit degeaba de politică. „Fiecare are suprema ambiţie să facă cel puţin o lege“
0
În opinia lui Constantin Rădulescu-Motru, care a publicat în perioada interbelică „Psihologia poporului român“, politica nu poate să reformeze „adâncul sufletesc al unei societăţi”, ci ea se mărgineşte la schimbările de la suprafaţă. El a explicat de ce pentru români „politica este ca o baghetă magică”.
„Omul, care îşi are atenţia îndreptată asupra activităţii sale personale şi ştie să preţuiască virtuţile din care izvorăşte această activitate, aşteaptă foarte puţin de la politică. Politica nu poate să reformeze adâncul sufletesc al unei societăţi, ci ea se mărgineşte la schimbările de la suprafaţă. O lege politică bună sporeşte numai posibilitatea faptelor bune, dar nu dă şi motivarea acestor fapte; motivarea vine din sufletul individual”, susţine Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoieşti, judeţul Mehedinţi - 6 martie, 1957, Bucureşti) în „Psihologia poporului român“, publicată în 1937.
Autorul a fost o personalitate marcantă a României primei jumătăţi a secolului XX, un om de cultură cu structură enciclopedistă, filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician şi preşedinte al Academiei Române între 1938 - 1941.
„Dar unde atenţia nu este îndreptată asupra activităţii personale, şi unde lipseşte conştiinţa valorii sufletului individual, acolo este natural să stăpânească politica. De aceea românul este pasionat pentru politică”
Constantin Rădulescu-Motru, psiholog
De unde provin „bunurile sociale”
„Din bogăţia acestui suflet individual răsar toate bunurile sociale: legile, moravurile, ştiinţa, arta şi toată cultura societăţii. Fără el, nimic nu se produce; cum fără sămânţă nu poate răsări nici firul de iarbă, cu toate că atmosfera dimprejurul lui ar fi în condiţiile cele mai prielnice. Politica reglementează numai condiţiile externe ale vieţii sociale, sămânţa faptelor sociale însă stă în sufletul fiecărui cetăţean. Fără calitatea acestei seminţe, nici un progres nu este cu putinţă – oricâte legi politice s-ar face...”, susţine Rădulescu-Motru.
Spre deosebire de situaţia prezentată iniţial, românii îşi pun mare încredere în politică. „Dar unde atenţia nu este îndreptată asupra activităţii personale, şi unde lipseşte conştiinţa valorii sufletului individual, acolo este natural să stăpânească politica. De aceea românul este pasionat pentru politică. Pentru el politica este ca o baghetă magică prin care totul se poate transforma; fericirea neamului întreg, ca şi fericirea sa personală pot fi aduse prin politică”.
„Dacă aş fi eu la guvern”
„<<Dacă aş fi eu la guvern>>, <<dacă aş face eu legea>>, cum s-ar mai îndrepta lucrurile! Pentru români lucrurile nu se pot îndrepta decât prin lege. Fiecare dintre noi are ca supremă ambiţie să facă cel puţin o lege. Activitatea sa proprie nu este unul să o ştie dirija cum trebuie; dar fiecare totuşi vrea să facă o lege prin care să dirijeze activitatea tuturor. Toţi aşteaptă mântuirea de la acţiunea poporului întreg. <<Iată ce trebuie să facem noi, românii>>; <<iată cum este mai bine pentru neamul nostru>>; şi niciodată: <<iată ce trebuie să fac eu, Ion sau Gheorghe>>, <<iată ce este bine pentru activitatea mea>>“, scria psihologul.
Motru face distincţia între românul consumator şi producător: „Când românul se desparte de grup şi se priveşte ca persoană aparte, atunci este totdeauna consumator; ca producător, niciodată nu are acest curaj. Când este consumator, atunci el, bineînţeles, ca toată lumea vieţuitoare, este individualist; dar ca producător de bunuri, el aşteaptă totdeauna să vadă ce fac alţii pentru ca să înceapă şi dânsul. Dacă nimeni nu începe, nu începe nici dânsul. Cele mai energice sfaturi nu reuşesc să-i clatine rutina şi să-l îndrepte spre întreprinderi individuale”.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
