Monstrul marin pe urmele căruia s-a aflat inclusiv savantul român Emil Racoviţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Legendele despre existenţa unor monştri giganţi i-au fascinat pe navigatorii din vechime, care au relatat, uneori cu lux de amănunte, întâlnirile pe care unii dintre ei au pretins că le-ar fi avut cu aceste creturi.

Încă din antichitate, marinarii fenicieni, greci sau perşi au susţinut că ar fi întâlnit în larg fiinţe misterioase, asemănătoare unor şerpi uriaşi. Astfel de relatări au fost consemnate şi în Evul Mediu sau în perioada istoriei moderne şi continuă, chiar dacă izolat, încă şi în zilele noastre.

De altfel, începând din secolul trecut a luat naştere o nouă ştiinţă, criptozoologia, ale cărei baze au fost puse în 1959 de Bernard Heuveimans şi se referă la căutarea ştiinţifică a animalelor necunoscute. 

Descrişi ca nişter reptile asemănătoare unor specii de dinozauri

Descrierile făcute acestor creaturi marine amintesc de reptilele din epoca dinosaurienilor, fapt care le-a atras atenţia cercetătorilor. Printre primii care au scris despre uriaşii şerpi de mare s-a numărat medicul elveţian Conrad Gesner, în lucrarea sa „Historia animalium” („Istoria animalelor”), publicată la Zurich, în cinci volume, între 1551 şi 1558.

Aproape trei secole mai târziu, doi geologi, canadianul William Dawson şi englezul Charles Lyell au susţinut că au zărit o astfel de creatură în Golful Sfântul Laurenţiu. Alte mărturii le-au aparţinut unor căpitani de nave, care au declarat că s-au întâlnit cu animale ciudate. Regretatul Dan Apostol a dat câteva astfel de exemple în cartea sa „Monştrii adâncurilor”. 

Acesta citează mărturia unui căpitan de vas britanic, apărută în ziarul „Times” din 1849, care susţinea că ar fi întâlnit un astfel de mostru în apropierea Insulei St. Helen.

Mărturia unui căpitan de vas i-a stârnit curiozitatea lui Emil Racoviţă

O jumătate de secol mai târziu, publicaţia franceză „le Courrier d'Haïphong” publica mărturia locotenentului M. Lagresille, care afirma la rândul său că ar fi întâlnit două animale marine bizare, lungi de aproximativ 20 de metri. 

Bizara creatură ar fi fost văzută şi de pe cuirasatul „Vauban”, aflat sub comanda căpitanului Boutet şi avându-l la bord pe viceamiralul de la Bonniniere de Beaumont. 

Mărturia ofiţerilor francezi, consideraţi persoane respectabile, a provocat dezbateri pe întreg continentul european, iar omul de ştiinţă român Emil Racoviţă s-a arătat mai mult decât interesant de acest subiect. Racoviţă, care era pe atunci subdirector al laboratorului Arago, în Franţa, afirma că existenţa unor astfel de monştri marini nu trebuie exclusă. De altfel, Emil Racoviţă şi reputatul doctor în zoologie şi botanică Cornelius Oudemans au fost printre susţinătorii acestei idei la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX.

Ce a spus Racoviţă

Poziţia lui Racoviţă a fost una cât se poate de clară în comunicările adresate Societăţii Zoologice Franceze, în anii1902 şi 1903. 

„Zoologii s-au obişnuit să fie atât de bănuitori încât am impresia că au depăşit puţin măsura. De fapt, descrierile pe care ni le pune la dispoziţie această zoologie neoficială trebuie împărţite în două categorii. Unele dintre ele sunt pur şi simplu produsul imaginaţiei celor ce le-au născocit; altele sunt rezultatul unor observaţii greşit făcute asupra unor animale reale. Nu este greu să deosebim pe cele din prima categorie de cele din a doua. Din studiul lui Oudemans rezultă că existenţa numitului Megophias nu poate fi pusă sub îndoială”, scria Racoviţă.

Imagine indisponibilă

Savantul român a subliniat atunci, în faţa „cremei” biologilor francezi, că pentru a afirma existenţa unei astfel de specii este nevoie de mult curaj. „Cu toate acestea, există o fiinţă gigantică pe care naturaliştii se îndărătnicesc să nu o înscrie în tratatele lor şi mai este nevoie şi de un anumit curaj pentru a afirma existenţa ei reală. Vreau să vă vorbesc despre uriaşul şarpe de mare. Povestea deosebit de ciudată a acestui animal a fost scrisă de OUDEMANS în 1892. Când cu şase sau şapte ani în urmă am luat cunoştinţă de această lucrare, mă aflam în aceeaşi stare de spirit în privinţa uriaşului şarpe de mare ca cea mai mare parte a confraţilor mei, însă mi-am schimbat complet părerea chiar înainte de a fi încheiat lectura acestui volum. Eram şi rămân convins pe deplin de existenţa acestui gigantic animal, a cărei apariţie este semnalată de marinari aproape în fiecare an şi pe care o numesc şarpele de mare”, considera Racoviţă.

De la monstrul care ar popula oceanele la „Nessie”

Numeroase expediţii au pornit de atunci pe oceanele planetei în căutare fabuloasei creaturi, însă rezultatele au fost de fiecare dată neconcludente. Cu toate acestea, în secolele XX şi chiar la începutul secolului XXI au continuat să apară numeroase menţiuni cu privire la existenţa monstrului marin, pe care numeroşi marinari, dar şi unii cercetători au pretins că l-au putut observa în largul mărilor.

Însă informaţiile despre astfel de monştri au venit şi din alte locuri, din Africa sau chiar din Europa, unde numeroase expediţii au pornit în căutarea lui „Nessie”, o creatură bizară care ar fi fost întâlnită pe lacul Loch Ness, din Scoţia. Aşa s-a ajuns ca în anii 60, mai multe universităţi britanice să efectueze cercetări amănunţite, utilizând un sonar, pentru a cerceta adâncurile lacului. În raporturile întocmite s-a consemnat că sonarul ar fi detectat imense obiecte subacvatice aflate în mişcare, fenomen pe care oamenii de ştiinţă nu l-au putut explica.

Ceva mai târziu, în 1975, cercetătorii Academiei de Ştiinţe Aplicate din Boston au realizat câteva fotografii care au născut o serie de controverse, fără a putea însă să demonstreze existenţa celebrului monstru.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite