Lecția luptei dintre Securitate și partizani: „Mentalitatea castei din Rusia nu s-a schimbat în raport cu perioada sovietică“
0O carte despre rezistența anticomunistă din Apuseni e de actualitate în contextul războiului din Ucraina, spune istoricul Cornel Jurju, deoarece „aduce în atenție consecințele profund destabilizante și distructive pe care Rusia, aflată într-o fază a expansiunii teritoriale, le poate propaga”.
Istoricii clujeni Cosmin Budeancă și Cornel Jurju publică, la 20 de ani de la prima ediție, volumul „Suferința nu se dă la frați“, care cuprinde mărturia Lucreției Jurj, una dintre puținele femei-partizan implicate în rezistența armată anticomunistă din România, cu privire la Grupul Teodor Șușman, unul dintre cele mai importante grupuri de opozanți anticomuniști, activ în zona Munților Apuseni între 1948 și 1958.
Lucreția Jurj și soțul ei, Mihai Jurj, au făcut parte din grupul de partizani amintit între 1950 și 1954, când a fost arestată, condamnată la muncă silnică pe viață și a executat 10 ani de detenție. Ea a murit în 2004.
Reeditarea acestei cărți reflectă, pe de o parte, o schimbare pozitivă a atitudinii autorităților statului român față de activitatea grupurilor de partizani anticomuniști. Astfel, cartea este mai amplă cu 60% față de prima ediție, datorită accesului la arhivele Securității, care permit o cunoaștere aprofundată a faptelor.
Pe de altă parte, statul român rămâne încremenit într-o atitudine ostilă față de orice acțiune de recuperare a memoriei partizanilor anticomuniști. Astfel, publicarea cărții face parte din proiectul „Versantul partizanilor”, care prevede amenajarea unui traseu prin pădure cu cinci panouri de informare și a unei case memoriale a familiei Șușman. Autoritățile locale au refuzat să avizeze și tărăgănează la nesfârșit inițiativele amintite.
Consecințele profund distructive pe care Rusia le poate propaga
„Weekend Adevărul“: Cartea de față este o reeditare a unui volum apărut în urmă cu mai mulți ani. Spuneți-ne, vă rog, trei elemente de noutate importante care v-au determinat să completați și să reeditați volumul inițial?
Cosmin Budeancă: Prima ediție a volumului a apărut în 2002 la Editura Dacia din Cluj și a fost, în condițiile de atunci, foarte bine primită de public – din informațiile noastre, oficial s-au tipărit trei tiraje de câte 500 de exemplare. Între timp am primit numeroase mesaje de la persoane interesate de subiect și care nu o mai găseau nici măcar în anticariate și ne întrebau de o posibilă reeditare. În plus, și din partea unor edituri a existat un interes constant în acești ani. Față de versiunea anterioară, această ediție, care a apărut la Editura Polirom, este considerabil îmbunătățită și adusă la zi atât din punct de vedere al subiectului, cât și al documentației. În ansamblu e mai amplă cu 60%, studiul istoric asupra Grupului „Teodor Șușman“ e mai mare cu 250%, are mai multe note explicative, fotografii noi, un text suplimentar evocare semnat de Cornel Jurju și o postfață de Ruxandra Cesereanu, care a cunoscut-o și apreciat-o în mod special pe Lucreția Jurj – este personaj și în romanul ei „Un singur cer deasupra lor“, apărut tot la Editura Polirom.
Credeți că un astfel de volum este de actualitate în contextul geopolitic de astăzi, în care România se vede din nou amenințată, mai mult sau mai puțin voalat, de către Rusia? Găsiți elemente comune între modul cum gestionează astăzi Rusia situația din Ucraina și modul în care regimul comunist din România (creat și coordonat de Uniunea Sovietică) a gestionat problema partizanilor?
Cornel Jurju: Cred că este un text care aduce în atenție consecințele profund destabilizante și distructive pe care Rusia, aflată într-o fază a expansiunii teritoriale, le poate propaga în spațiul Europei Central-Răsăritene, inclusiv asupra României. Ce se întâmplă acum în Ucraina arată că mentalitatea castei conducătoare din Rusia nu s-a schimbat prea mult, ba chiar deloc, în raport cu perioada sovietică. Rusia, în cele două versiuni, stalinistă și putinistă, îmi pare la fel de dispusă, atunci când contextul o permite, se recurgă la agresiune militară și la extinderea sferelor de influență pe seama țărilor aflate în vecinătatea proximă. Trebuie spus cu claritate că în cazul României, dar și al altor țări din regiune, comunizarea a fost modalitatea prin care Rusia bolșevică și-a impus ocupația ideologică, politică, economică etc. Urmările au fost dintre cele mai grele: dezafectarea organizării constituționale și instituționale legitime a țării, marginalizarea și exterminarea fizică a elitelor, reprimarea extrem de violentă a oricăror forme de opoziție și rezistență în raport cu regimul comunist, în primul rând a acestor grupuri de partizani care s-au format prin munții României.
Nume ascunse de CNSAS
Cât de dificilă a fost obținerea documentelor de la CNSAS? În multe dintre documentele de la CNSAS pe care le-ați folosit pentru realizarea cărții, numele unora dintre protagoniști au fost ascunse. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru?
Cosmin Budeancă: La prima ediție am folosit puține documente din fosta arhivă a Securității – abia în 2000 a început să funcționeze Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. La începutul anului 2010, respectiv în 2017, au fost consultate extensiv, în Arhiva CNSAS, dosare ale membrilor Grupului Șușman, pe baza acestor documente fiind posibilă o înțelegere mai aprofundată a evoluției acestuia și a destinelor celor care au făcut parte din el, l-au sprijinit sau au avut de suferit ca victime colaterale. Anonimizarea documentelor este o practică a CNSAS pentru a proteja identitatea terțelor persoane care apar menționate în documente, în special dacă e vorba de informații care le pot afecta imaginea. Însă asta nu ne-a împiedicat în demersul nostru reconstitutiv.
Într-unul dintre episoadele documentarului „Memorialul durerii“, Matei Boilă relata despre o discuţie între Iuliu Maniu şi Ionel Pop. La întrebarea „de ce insistă să mai lupte împotriva comunismului dacă ştie că nu există nicio şansă de a scăpa de ocupaţia sovietică“, Maniu a răspuns: „Eu ştiu că voi muri în închisoare, dar voi, tinerii, poate veţi prinde ziua eliberării. Eu vreau ca poporul român să rămână cu această conştiinţă demnă că nu a cedat comunismului şi ticăloşiei care s-au abătut asupra lui, că a rezistat cu demnitate şi asta va fi piatra de temelie a renaşterii în viitor“. Credeți că partizanii din Grupul Șușman au avut în vedere și o astfel de motivație a luptei lor?
Cornel Jurju: Poate că este incorect să facem o comparație între Șușmani, care în definitiv erau țărani simpli, și Iuliu Maniu. Neîndoielnic existau diferențe de înțelegere a realității și poate de conținut al conștiinței morale. Ce știm cu siguranță este că partizanii lui Teodor Șușman au fost cu toții dispuși să reziste în fața represiunii comuniste până la ultima consecință, adică până la moarte. Prin urmare, se poate presupune cu îndreptățire că, aflându-se în fața sacrificiului suprem, prin care marea lor parte au și trecut, membrii Grupului Șușman și-au imaginat că jertfa lor va fi cândva prețuită de posteritate și că va deveni folositoare pe direcția relansării vitalității națiunii și a statului român.
Cum a reușit Grupul Șușman să reziste timp de un deceniu
Care dintre faptele pe care le-ați descoperit în timpul documentării volumului v-au impresionat cel mai mult?
Cosmin Budeancă: Sunt mai multe astfel de momente, dar dacă ar fi să menționez doar două m-aș referi la greva foamei pe care o declară Lucreția Jurj în închisoare pentru a afla ce s-a întâmplat cu soțul ei, Mihai Jurj, sau relatarea frământărilor ei înainte și după operația de plămâni și încercările de a rămâne în spital, pentru că acolo se simțea în siguranță, după cei 10 ani petrecuți în detenție.
Cornel Jurju: Cred că este musai să reținem solidaritatea puternică pe care moții au arătat-o Grupului Șușman și care s-a manifestat nu doar în Răchițele, ci în multe alte sate de pe munte din județele Cluj, Bihor și Alba. A fost o solidaritate de tip sacrificial, foarte mulți fiind arestați, anchetați, torturați și condamnați la pedepse grele. Această atitudine, care a fost un fenomen larg răspândit în Munții Apuseni, deslușește adevărata dimensiune a rezistenței anticomuniste din România și tot ea lămurește cum a fost posibil ca Grupul „Șușman“ să reziste 10 ani, deși regimul comunist a alocat resurse masive și continue pentru lichidarea lui.
Lupta dintre partizanii anticomuniști și regim a luat forma unei confruntări de genul „David împotriva lui Goliat“. Pe termen scurt, se pare că Securitatea a învins, dar pe termen lung, cine credeți că a câștigat? Care este moștenirea pe care ne-au lăsat-o acești partizani? Credeți că partizanii anticomuniști (Grupul Șușman și altele) își merită un loc în cărțile de Istorie din care învață elevii din România?
Cosmin Budeancă: În mod evident, confruntarea a fost una disproporționată, la fel cum a fost și în cazul altor grupuri de opozanți anticomuniști care au activat în acei ani. În zilele noastre, când societatea românească trece printr-o perioadă în care sistemul de valori este complet bulversat, iar lipsa de modele este acută, cei care au făcut parte din Grupul Șușman și le-au fost alături în cei 10 ani de rezistență pot reprezenta repere despre ceea ce înseamnă să ai caracter, să lupți pentru libertatea ta și a celorlalți, să îți iubești aproapele. Chiar dacă nu sunt menționați încă în cărțile de Istorie, ei pot să intre în conștiința publică pe alte căi: prin intermediul cărților, al filmelor documentare, al unor proiecte educaționale cum este Versantul Partizanilor din Apuseni, ori prin aducerea lor la cunoștința noilor generații de către profesorii de istorie.
Cornel Jurju: Cred că această secvență deosebit de tragică a istoriei românești din secolul al XX-lea, care a fost rezistența armată din munți, evidențiază cu intensitate dimensiunea degenerativă și criminală a ideologiei și totalitarismului comunist. În aceeași măsură exprimă caracterul și dârzenia unora dintre înaintașii noștri, iar acel fel al lor de a fi – care a însemnat curaj, verticalitate, eroism – ar putea fi unul dintre temeiurile renașterii noastre identitare.
Cartea face parte, într-un fel, din inițiativa „Versantul partizanilor“, care întâmpină probleme din cauza autorităților locale. Povestiți-ne despre aceste probleme.
Cornel Jurju: Într-adevăr, este o inițiativă venită de la Constantin Șușman, nepotul partizanului Teodor Șușman, prin care se dorește omagierea memoriei și a jertfei luptătorilor anticomuniști din Apuseni. Printre obiectivele acestui proiect, susținut de Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni și de un număr important de personalități din România, se numără reconstrucția casei familiei Șușman, demolată de comuniști, și amenajarea unui traseu turistic tematic. Cât privește traseul, ne-am imaginat că treaba va merge repede. Doar este vorba de a stabili o cărare prin pădure „presărată” cu 5 panouri de informare, a căror ancorare să excludă folosirea materialelor invazive (ciment, armături etc.). Iată de ce am fost surprinși să vedem că Primăria Mărgău se opune realizării acestui obiectiv, iar Consiliul Județean Cluj tergiversează cu lunile avizarea traseului pe care vrem să-l numim „Calea Partizanilor”. Sunt reacții care, probabil, vin din aceeași mentalitate care a făcut posibil ca până în 1989 urmașii lui Teodor Șușman să fie împiedicați să calce prin Răchițele sau care, în anii 90 și chiar 2000, a condus la tratarea cu ostilitate extremă a membrilor familiei Șușman veniți prin sat, dar și la tărăgănarea restituirii celor opt hectare de pământ confiscate de comuniști. Indiscutabil se poate observa o linie de continuitate, dacă nu de complicitate, aceea de a fi ținute sub „preș“, de a fi relativizate abuzurile și crimele statului comunist împotriva oamenilor nevinovați.
Rusia, în cele două versiuni, stalinistă și putinistă, îmi pare la fel de dispusă, atunci când contextul o permite, se recurgă la agresiune militară și la extinderea sferelor de influență pe seama țărilor aflate în vecinătatea proximă.
CORNEL JURJU, istoric
Președinte al Clubului Monarhiștilor Clujeni
Studiile și cariera:
Absolvent al Facultății de Istorie şi Filosofie, secţia Istorie (1997), Universitatea „Babeş-Bolyai“.
Absolvent al unui masterat în Istorie orală (1998) și fost membru în Colegiul de Redacţie al Anuarului Institutului de istorie orală (1998-2002).
A publicat mai multe cărți și studii de istorie: „Doina Cornea: dincolo de zid. Individualitate, autenticitate şi opozitie în comunism“, „Tovarăşii împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă“, „Clujul sub Coroana României“.
De asemenea, a publicat și numeroase studii, precum: „Rezistenţa anticomunistă în regiunea Huedin. Grupul Capota Dejeu“, în Anuarul Institutului de Istorie Orala din Cluj; „Rezistenţa armată anticomunistă în zona Huedinului. Grupul Şuşman“, în Anuarul Institutului de Istorie Orală din Cluj; „Mitul venirii americanilor. Studiu de caz: rezistenţa anticomunistă de la Huedin“, în Anuarul Institutului de Istorie Orală din Cluj; „Ziua abisală – 30 decembrie 1947. De la România regală la republica «paradisiac㻓, în volumul colectiv „Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I“, Editura Polirom.
COSMIN BUDEANCĂ, expert al „istoriilor (ne)spuse“
Studiile și cariera:
Licențiat al Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca (1997), absolvent al studiilor aprofundate de istorie orală (1998) şi doctor în istorie (2008) în cadrul aceleiași facultăți.
Expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
Coordonator de doctorate la Școala Doctorală de Istorie, Universitatea din București.
A publicat mai multe volume, precum „România de la comunism la postcomunism. Criză, transformare, democratizare“. Anuarul IICCMER, vol. XIV-XV (2019-2020); „Istorii (ne)spuse. Strategii de supraviețuire și integrare socioprofesională în familiile foștilor deținuți politici din Europa Centrală și de Est în anii ’50-’60“; „După 25 de ani. Evaluări și reevaluări istoriografice privind comunismul“(coordonator); „Imaginea etnicilor germani la românii din Transilvania după 1918. Studiu de caz: județele Hunedoara, Alba, Sibiu. Cercetare de istorie orală“.
Se încarcă comentariile...
