Ladislau Horvath a adus Viena şi Veneţia la Cluj

Ladislau Horvath e pasionat de redescoperirea capodoperelor uitate

Concertmaistrul filarmonicii din Florenţa a dirijat concertul de Anul Nou de la Cluj, unde a surprins publicul cu un repertoriu italo-austriac. Prima oară italianul de origine română a cântat aici cu orchestra Liceului de Muzică Sigismund Toduţă, în anul 1975, sub bagheta primului director al şcolii, Mihai Guttmann.

Apoi, drumul violonistului a continuat la Bucureşti, la Conservatorul Ciprian Porumbescu, Filarmonica George Enescu şi Orchetra Naţională Radio, unde a deţinut şi calitatea de prim-violonist, interimar, respectiv orchestra de cameră (Radio).
Pentru că tatăl său, concertmaistru la Filarmonica din Cluj a decis să părăsească România, Horvath a fost „condamnat“ să cânte doar în ţările socialiste. A participat la concursuri şi cursuri de măiestrie în ţară, în Germania Democrată, în Ungaria şi la Moscova.
Tată şi fiu, concertmaiştri în Florenţa

După Revoluţie a părăsit ţara indecis, stabilindu-se în Italia, alături de tatăl său. „Nu am avut intenţia să părăsesc ţara”.
În România a avut ocazia să asiste la cursuri de măiestrie sau să-i întâlnească în concerte pe Sergiu Celibidache, Ştefan Ruha, Iosif Conta, Cristian Mandeal, Emil Simon.

În Italia, l-a întâlnit pe Zubin Mehta la o audiţie şi astfel a ajuns concertmaistru la Florenţa. „Am avut şansa să cânt la o audiţie cu Zubin Mehta”. Tatăl său era deja concertmaistru într-o altă orchestră. „Amândoi eram la un moment dat concertmaiştri în acelaşi oraş”, îşi aminteşte clujeanul.
Este dezolat pentru că România nu profită mai mult de artiştii pe care-i formează. „Un popor talentat ca şi al românilor ar putean profita mai mult pe plan cultural”. Italia în schimb profită şi acum de pe urma artiştilor din Evul Mediu. „Italia este un exemplu negativ al modului de apreciere al culturii, din păcate, şi totuşi milioanele de turişti vin să viziteze ceea ce au creat artiştii acum 500 de ani”.

Este nemulţumit deoarece o instituţie precum Filarmonica din Cluj se chinuieşte de aproape zece ani fără sediu propriu. „Este inadmisibil totuşi ca o orchestră ca şi Filarmonica Transilvania să nu aibă o sală adecvată proprie.” Îşi aminteşte că asemeni multor români stabiliţi în străinătate, a semnat un memoriu pentru salvarea Filarmonicii, care a circulat pe internet prin toată lumea.

Reprezintă România

Statutul său social nu a fost afectat de evenimentele ultimilor ani din Italia. Totuşi nu s-a simţit totdeauna foarte confortabil, după episodul Mailat şi câteodată s-a simţit obligat să intervină: „Personal, nu am avut probleme. Ca români ne-am simţit, însă, ofensaţi de modul în care sunt prezentate unele evenimente în ziarele italiene”. Consideră că au fost mai multe valuri şi că şi românilor le venise timpul, după ce albanezii, marocanii sau polonezii au trecut şi ei prin încercări similare de culpabilizare. Consideră că numeroşii muzicieni şi sportivi români din Italia fac o bună impresie şi imagine ţării. De altfel, ascultă din partea colegilor italieni o serie de comentarii despre „Il Fenomeno”- Adi Mutu. „Muzicienii italieni sunt mai pasionaţi de fotbal, decât de profesie sau iubiri”, glumeşte Horvath.

profil
NĂSCUT. 24 iulie 1957, Cluj
STUDII. Liceul de Muzică Cluj, Conservatorul Ciprian Porumbescu Bucureşti
EXPERIENŢĂ. concertmaistru Orchestra Radio, Filarmonica George Enescu, dirijor la numeroase orchestre şi formaţii de muzică de cameră din Italia, cadru didactic
STARE CIVILĂ. Căsătorit, 2 copii

ce-i place
Deschiderea faţă de muzică, în special operă, a spectatorilor italieni, dar şi deschiderea culturală a peninsularilor. Îi place şi nivelul foarte înalt de profesionalism, dar şi potenţialul mare al artiştilor români, care sunt răspândiţi în orchestre de prestigiu din toată lumea.

ce nu-i place
Faptul că în ciuda numeroaselor luări de atitudine, inclusiv din străinătate, Filarmonica continuă să cânte în locaţii improprii

Întrebări şi răspunsuri
Cui datoraţi cariera muzicală?
Tatălui în primul rând, care m-a orientat către vioară, dar şi familiei. Sunt a cincea generaţie de muzicieni din familie, iar copiii mei fac tot muzică. Apoi maeştrilor Guttmann, Ruha, Celibidache, Piero Beluggi şi mulţi alţii.

Ce vă atrage mai mult, bagheta de dirijor sau vioara solistică?
Dirijatul a devenit pentru mine o pasiune. Îmi place să studiez partituri, să descoper capodopere uitate. Satisfacţiile baghetei încep să devină mai mari decât vioara.

Ce şanse are să se impună un concert de Anul nou la Cluj?
După cel austriac de la Viena şi cel italian de la Veneţia, România ar putea fructifica tradiţia bogată a numeroaselor sale minorităţi.