Inginera care a renunţat la platformele petroliere pentru dansul oriental. „Viaţa pe platformă este între copii mari cu jucării foarte complicate“
0
Sătulă să cutreiere lumea în lung şi-n lat, din Alaska până în Congo şi din Siberia până în Trinidad Tobago, Ligia Martin, ingineră de foraj petrolier, s-a întors acasă pentru a-şi deschide propria şcoală de dans oriental la Cluj, după ce a învăţat această artă la Madrid, cu cele mai bune profesoare.
Ligia Martin (34 de ani) a absolvit Universitatea Tehnică la Cluj, iar imediat după ce a obţinut licenţa s-a îndreptat spre alte zări, purtată de meseria sa. A muncit cot la cot cu colegii ei bărbaţi mai bine de opt ani, ca inginer petrolier de foraj, pe platformele petroliere din Norvegia, Congo, Brazilia, Emiratele Arabe, SUA şi din numeroase alte locuri.
Ligia Martin pe scenă. FOTO: Andreea Nechita
„Întotdeauna am avut nevoie de provocări noi. Eram printre puţinele femei inginer de acolo, ceea ce m-a şi ambiţionat. Eram inginer de foraj, eu luam sculele de foraj direcţional. Eu luam măsurătorile efectiv din gaură, de la doi kilometri de noi, şi le spuneam inginerilor de pe sondă unde suntem, în ce poziţie, în ce direcţie, unde suntem sub pământ, pentru ca ei să urmeze planul de foraj şi să ajungă la rezervor. Iar noi aveam nişte scule care citeau formaţiunea care este în jur – adică dacă e o formaţiune mai calcaroasă sau mai poroasă ori mai puţin poroasă. Sigur că niciodată nu se poate citi exact până nu iei o mostră, dar noi citeam gama de radiaţii şi aşa mai departe“, a explicat Ligia.
„Calibrând scule nucleare în buncăr“
În cei opt ani petrecuţi pe platforme petroliere, Ligia a trăit într-un fel de castă închisă. Asta pentru că, în acest job nu prea a avut cum să interacţioneze şi cu alţi oameni în afară de colegi. Lucru absolut firesc, ţinând cont că petrecea luni întregi pe platforme, acolo unde nu ajungea absolut nimeni din exterior.
Ligia Martin (în centru) în timpul unui spectacol. Smaranda Lula
„Am avut un job în care n-am avut niciodată contact cu publicul. Am lucrat numai în mediul corporatist. Viaţa pe platformă este între copii mari cu jucării foarte complicate. Eram blocaţi acolo câte o lună, doar noi între noi, acolo locuiam, acolo munceam, acolo dormeam, acolo mâncam. Practic, viaţa mea însemna că eram plecată luni întregi pe diverse platforme maritime. Cuba, Trinidad Tobago, Alaska, Siberia, Angola, dar mai uşor mi-ar fi să spun unde nu am fost. Ţin minte că într-un an nu mi-am luat deloc concediu, nici zile libere. Îmi petreceam tot timpul calibrând scule nucleare în buncăr“, rememorează Ligia.
Cotitura spre dansul oriental
Totul s-a schimbat în urmă cu şase ani. Odată ajunsă la Madrid, viaţa sa avea să se schimbe radical. Şi nu numai pentru că soţul ei provine din capitala Spaniei, ci pentru că aici a făcut primii paşi spre dansurile orientale.
„După mai mult timp petrecut în Norvegia, unde soarele nu ieşea aproape niciodată, am decis să mă mut la Madrid. Aici am intrat prima dată într-o sală de dans oriental. De ce dans oriental şi nu altfel de dans? Voi fi sinceră: sala de dans oriental era cel mai aproape de apartamentul nostru şi a fost prima peste care am dat în momentul în care am decis că trebuie să mai fac şi eu puţină mişcare. Dar nu regret deloc, din contră“, mărturiseşte Ligia Martin.
Aici, în capitala Spaniei, a avut şansa să înveţe de la somităţi în domeniu, Crystal Silmi şi Alessandra d’Ambra. După câţiva ani petrecuţi în Madrid, s-a întors în ţară şi a şi deschis o şcoală de dans la Cluj, în 2017. Transylvania Fusion Center for the Arts a fost, de altfel, prima şcoală de Tribal Fusion, Belly Dance, Burlesque, Aerial Hoop şi Pole Fitness din Cluj-Napoca.
Cursurile de tehnică Tribal Fusion, Bellydance şi Burlesque sunt conduse de Gilly Martin, iar din octombrie 2018, Vlad Jucan a preluat specializarea în Dans oriental clasic. În cei doi ani scurşi de atunci, peste 300 de cursante au trecut pragul şcolii. Între timp, Ligia a fost selecţionată pentru a dansa în turneul mondial aniversar al trupei Bal Anat, cea mai longevivă trupă de dans oriental din lume (50 de ani), fiind singura româncă invitată vreodată în formaţie.
Mai mult un hobby decât o afacere
Din punct de vedere financiar, şcoala de dans nu i-a adus Ligiei foarte mulţi bani. „În Spania am învăţat că societatea noastră nu-şi plăteşte artiştii. Vorbeam cu profesoara mea, Crystal, şi am aflat că ea câştiga atâţia bani câţi dădeam eu pe chirie! Şi vorbim de una dintre cele mai bune profesoare de dans oriental din lume! Stătea într-o cămăruţă în Madrid, plătea ceva de genul 500-600 de euro pe lună, iar acum aflu că s-a întors în Washington. O şcoală de dans nu are cum să te îmbogăţească, cel mult se ţine pe linia de plutire“, spune Gilly.
Printre angajatele Ligiei Martin se numără şi Emily Nojovici din Peru, acrobată pe cerc suspendat şi contorsionistă. Aceasta a venit aici cu o bursă de studii, s-a îndrăgostit de România, în mod special de Cluj, şi nu a mai plecat.
„Cursurile le ţinem de obicei în perioada octombrie-iunie, cu două luni de pauză. Constant adăugăm însă şi grupuri de începători, iar ultima dată am făcut asta în martie. Ca domenii, şcoala mea de dans se ocupă de şase discipline. Este vorba de dansul oriental, dansul Tribal Fusion şi Burlesque, plus trei sporturi, acrobaţii, bara verticală, cercul suspendat şi panglici suspendate. Cursurile costă între 120 de lei şi 300 de lei lunar“, a explicat Ligia.
„Dezlănţuită“, un spectacol în premieră
Transylvania Fusion Center for the Arts organizează pe 29 iunie, de la ora 19.00, la Cinematograful „Florin Piersic“ din Cluj-Napoca, un spectacol-eveniment inedit. „Dezlănţuita“ este primul spectacol organizat în România care îmbină secvenţe de Bellydance (dans oriental), Tribal Fusion (inclusiv, în premieră, Romanian Folkloric Tribal Fusion), şi American Tribal Style, într-o poveste coerentă despre dorinţa de libertate a femeii, pasiune, deznădejde, speranţă, curaj şi solidaritate.
„Este o premieră naţională din mai multe puncte de vedere. Este primul spectacol care defineşte foarte clar cele două stiluri: Dans Oriental, pe de-o parte, şi pe de altă parte, Tribal Fusion, un stil modern născut la sfârşitul anilor ’90-începutul anilor 2000 în SUA, având ca rădăcină dansul oriental. Dar, mult mai important, este primul spectacol de acest gen ce are fir epic, spune o poveste muzicală cu fiecare coregrafie, are un mesaj unitar şi consistent“, a încheiat Ligia Martin.
S-a întâmplat să ne scrie unii pe Facebook să ne întrebe «Voi ce faceţi acolo?» sau «Întoarceţi-vă la Dumnezeu», de parcă am face nu ştiu ce lucruri imorale.
Se încarcă comentariile...
