EXCLUSIV Cristi Popescu, noul lider al studenţilor: „Dacă aş fi ministrul Educaţiei pentru o zi mi-aş da demisia“
0Studenţii şi-au ales, săptămâna trecută, la Cluj, un nou lider. El este Cristi Popescu, un moţ din Abrud, student la Ştiinţe Politice în Bucureşti. Crede că lipsa studenţilor de la vot ar trebui să ridice un mare semn de întrebare pentru societatea românească deoarece ei reprezintă viitorul ţării. Şi mai crede că miniştrii Educaţiei, cei din ultimii 5 ani, ar „pica“ la multe materii, în special la Consultarea Studenţilor.
Noul lider al studenţilor, ales la sfârşitul săptămânii trecute la Cluj, este Cristi Popescu. Vine dintr-un orăşel din judeţul Alba, Abrud, şi studiază Ştiinţele Politice la Bucureşti. A văzut la Cluj ce înseamnă să lupţi pentru problemele studenţilor şi speră ca în mandatul său de un an să schimbe lucrurile. O parte măcar.
Moţul care-i va conduce pe studenţi spune că miniştrii Educaţiei din ultimii 5 ani au „picat“ multe examene, una dintre disciplinele la care nu s-au ştiut descurca fiind Consultarea Studenţilor.
Cristi Popescu a vorbit cu reporterul „Adevărul“ despre ce nu îi place la sistemul românesc de învăţământ şi despre ce are de gând să facă pentru studenţi.
Cine este Cristi Popescu?
Am 23 de ani, vin din Abrud, un orăşel mic din judeţul Alba, iar în prezent sunt student la Ştiinţe Politice la SNSPA Bucureşti. În primii ani de facultate am locuit la Cluj, unde am activat în Organizaţia Studenţilor din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (OSUT), timp în care am înţeles cât de important este ca studenţii să îşi spună problemele,i să şi le facă auzite la nivelul conducerii universităţii, dar şi cât de important e să îşi asume responsabilitatea pentru modul în care este creionată educaţia lor şi, implicit, viitoarele lor cariere.
M-am implicat şi în structurile Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) de la nivel naţional şi am putut să înţeleg şi mai mult care sunt problemele sistemului educaţional, dar şi ce soluţii posibile există. Noi, studenţii, suntem cei care ne cunoaştem cel mai bine problemele şi suntem cei care milităm necondiţionat pentru rezolvarea lor şi suntem cei mai interesaţi ca sistemul educaţional să fie unul eficient, care să ne formeze pentru viitor. De aceea cred că studenţii trebuie să fie consideraţi şi trataţi ca parteneri egali în procesul educaţional la orice nivel.
Te-ai gândit să pleci în străinătate după ce termini studiile?
Deşi tatăl meu munceşte în Spania de mai bine de 10 ani, nu mi-am dorit niciodată să plec din ţară mai mult de câteva luni. Cred că România are nevoie de tineri care să îşi dorească schimbări importante la nivelul societăţii şi mai cred că e de datoria noastră să cerem aceste schimbări şi să-i tragem la răspundere pe decidenţi atunci când lucrurile nu se îndreaptă în direcţia bună.
Educaţia joacă un rol crucial ca România să aibă o democraţie funcţională, pe care să o înţeleagă toţi cetăţenii şi care să ajute la dezvoltarea normală a ţării.
De ce ai candidat pentru şefia ANOSR?
Dorinţa de a candida ca reprezentant al studenţilor din România a venit odată cu înţelegerea problemelor din sistemul educaţional şi frustrările din cauza atitudinii guvernanţilor din ultimii ani în ceea ce priveşte educaţia. Îmi doresc ca vocea studenţilor să fie auzită şi ascultată de către decidenţii de la nivel naţional. Îmi mai doresc să susţin şi să încurajez organizaţiile studenţeşti să facă acelaşi lucru la nivelul universităţilor.
Cu ce anume crezi că i-ai convins pe colegii tăi să te voteze?
Ce am făcut eu a fost să prezint de ce îmi doresc să reprezint studenţii din România în ultimul an şi propunerile pe care le am pentru structură. A contat, probabil, şi faptul că în ultimii 2 ani mi-am dedicat cea mai mare parte din timp şi energie pentru mişcarea studenţească.
Ce ţi-ai propus să faci pentru studenţi?
Vreau ca sistemul de învăţământ să fie unul de calitate, relevant pentru societate, pe care să şi-l permită orice tânăr cu potenţial. Din păcate, sunt multe probleme care trebuie rezolvate şi pentru multe dintre ele e nevoie de o schimbare a întregii clase politice.
Priorităţile mele pentru mandatul următor sunt legate de problemele cele mai grave cu care se confruntă în prezent sistemul educaţional, adică de finanţarea educaţiei şi schimbările legislative care bulversează învăţământul superior.
Îmi doresc ca educaţia să reprezinte o prioritate pentru guvernanţi şi în momentul în care discutăm despre Legea Bugetului, nu doar în discursuri politice. Asta trebuie să se reflecte atât în investiţia care va fi alocată creşterii calităţii educaţiei, cât şi în susţinerea categoriilor defavorizate de studenţi, mai ales în contextul în care în ultimii 5 ani numărul de studenţi s-a înjumătăţit.
Vreau ca învăţământul să nu mai fie zguduit de cutremure ca Ordonanţa de Urgenţă 49/2014 care a modificat, pe furiş, şi fără o consultare a actorilor din sfera educaţională, aspecte extrem de importante din Legea Educaţiei. Pe lângă faptul că o serie de prevederi din acest document trebuie să dispară, trebuie să ne asigurăm că Guvernul a înţeles că aceste abuzuri nu sunt acceptate de mediul academic şi de studenţi.
În videoconferinţa de săptămâna trecută, ministrul Educaţiei a refuzat să discute cu voi în cadrul unei sesiuni de întrebări motivând că trebuie să ajungă la Craiova, la evenimentul de lansare a candidaturii lui Victor Ponta. V-a spus că „vă aşteaptă la discuţii“. Cum ţi s-a părut acel moment?
Gesturile ambilor miniştri de la cârma Educaţiei au arătat dezinteresul cu care ei tratează relaţia cu studenţii. Mai întâi, domnul ministru Mihnea Costoiu care nici măcar nu ne-a răspuns invitaţiei, iar apoi domnul ministru Remus Pricopie care nu a putut să-şi aloce mai mult de 10 minute din timp pentru studenţi. În acest context, de ce să ne mai mirăm că studenţii nu au fost consultaţi pe tema schimbărilor legislative din ultimii 2 ani?
Crezi că studenţii mai sunt o „voce“ în România?
E adevărat că nu mai există acea mobilizare a studenţilor care există în anii `90, din cauză că societatea, în general, şi-a pierdut încrederea în clasa politică şi în posibilitatea unei schimbări reale de sistem. Însă, cu toate acestea, studenţii, atunci când înţeleg problemele sistemului şi efectele pe care acestea le au asupra viitorului lor, nu se feresc să îşi exprime opiniile în diverse moduri.
În toamna anului trecut, aproape 10.000 de studenţi au fost în stradă pentru a cere alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, aşa cum spune legea şi aşa cum este firesc într-o ţară în care educaţia este declarată prioritate naţională.
Chiar dacă numărul celor care îşi exprimă nemulţumirile în stradă nu este foarte mare, dar totuşi suficient încât să fie luaţi în seamă, cred că în zilele noastre studenţii au ales şi alte forme prin care îi sancţionează pe guvernanţi: neparticiparea la vot este o formă clară prin care îşi arată neîncrederea faţă de clasa politică şi capacitatea ei de a genera schimbări. Cred că lipsa de la vot a studenţilor ar trebui să fie un real semnal de alarmă pentru societatea românească, pentru că, până la urmă, studenţii sunt cei care vor modela viitorul acestei ţări.
E important ca noi, studenţii, să cunoaştem forţa pe care o avem. Educaţia e principalul instrument de dezvoltare a unei naţii şi principalul girant al democraţiei, de aceea trebuie ca studenţii să fie investiţi cu încrederea şi respectul unui partener egal, competent, iar vocea lor să fie ascultată.
Trăim într-o societate care se schimbă atât de des, încât diferenţele de viziuni între generaţii sunt atât de vizibile. Dacă decidenţii eşuează să ia în calcul opiniile şi vocea studenţilor, este clar că vorbim de un sistem educaţional care nu este sustenabil, care nu pregăteşte actuala generaţie pentru nevoile şi interesele pe care ea le are, şi care nu are viitor.
Crezi că prevederile pe care voi, studenţii, dar şi rectorii, le-aţi semnalat legat de Ordonanţa de Urgenţă 49/2014 (OUG, n. r. care modifică Legea Educaţiei) vor fi modificate? Sunteţi dispuşi să ieşiţi în stradă până când vor fi schimbate?
Noi asta ne dorim, să fie modificate şi să nu permită abuzuri în sistem şi degradarea educaţiei. Nu suntem singurii care au semnalat neregulile grave aduse de acest OUG, care nu îşi justifică necesitatea urgenţei, de aceea sperăm ca în ultimul ceas să îşi dea seama şi Guvernul că educaţia trebuie tratată cu responsabilitate, că viitorul României depinde de modul în care ei gestionează sistemul educaţional şi că abuzurile nu trebuie permise de lege.
Noi suntem pregătiţi să folosim toate mecanismele pe care le avem la dispoziţie pentru a cere retragerea prevederilor negative din OUG, am discutat deja şi cu Avocatul Poporului, care nu ştim încă ce mai aşteaptă pentru a se sesiza - probabil are impresia că vom uita de OUG şi suntem pregătiţi să sancţionăm public, la nivel internaţional, modul dezastruos în care funcţionează sistemul educaţional românesc. Iar, din toamnă, să nu uităm că studenţii se întorc în centrele lor universitare...
De ce crezi că au fost introduse acele prevederi legate de mandatul rectorilor, a treia sesiune de BAC sau doctoratul la fără frecvenţă?
Am tot încercat şi noi să găsim argumentele care ar justifica introducerea acestor prevederi, dar, din păcate, nu le găsim. Vrem să credem că Guvernul şi Ministerul Educaţiei nu şi-au făcut un obiectiv în distrugerea sistemului educaţional românesc, de aceea sperăm că ceea ce s-a întâmplat a fost o greşeală care va fi corectată.
Altfel, e clar că interesele decidenţilor români nu sunt adiacente cu nevoia de dezvoltare a calităţii educaţiei din România.
Echipa care conduce destinele studenţilor pentru un an. De la stânga la dreapta: Alexandra Lepădatu (vicepreşedinte educaţional), Tudor Ogner (vicepreşedinte Proiecte), Maria Nemeş (vicepreşedinte Relaţii Internaţionale), Andra Miclăuş (vicepreşedinte PR), Cristi Popescu (preşedinte), Iulia Pop (vicepreşedinte Educaţional), Dragoş Dumitru (secretar general), Gabriela Deleanu (vicepreşedinte Tineret), Florin Vilcea (vicepreşedinte Dezvoltare Organizaţională), Sânziana Mardale (vicepreşedinte Relaţii Internaţionale) FOTO: ANOSR
Ce nu îţi place la sistemul românesc de învăţământ? Dă-ne câteva exemple.
Sunt multe lucruri bune în sistemul educaţional românesc, dar, din păcate, sunt şi multe în dezinteresul studenţilor. Cred că rolul nostru e să fim critici şi să le sancţionăm vehement pe acestea din urmă.
Vorbim de un sistem educaţional care devine din ce în ce mai scump pentru tinerii care nu vin din familii bogate sau au probleme sociale, vorbim de taxe care cresc de la an la an, vorbim de materii şi curricule care nu au mai fost adaptate de ani de zile sau, dacă au fost, au fost adaptate superficial, vorbim de laboratoare slab dotate în care nu putem învăţa aşa cum se cuvine, vorbim de servicii de consiliere şi orientare în carieră care nu ne sunt de niciun folos din cauza personalului puţin şi nepregătit, vorbim de reduceri la transport care nu mai acoperă cei 50% prevăzuţi în lege, vorbim de servicii studenţeşti de proastă calitate, iar lista poate continua cu alte zeci de exemple.
Cu toate astea, noi am oferit întotdeauna şi soluţii când am identificat probleme, soluţii care s-au bazat atât pe consultarea studenţilor, a experţilor educaţionali, cât şi pe analize complexe ale sistemului educaţional românesc sau studii de caz internaţionale.
Dacă ai fi, pentru o zi, ministrul Educaţiei, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
Probabil, dacă aş fi ministru doar pentru o zi mi-aş da demisia ca să atrag atenţia Guvernului şi opiniei publice asupra modului iresponsabil în care a fost gestionată educaţia în ultimii ani, mai ales în ceea ce priveşte finanţarea.
Dar dacă aş fi ministru pentru o perioadă mai lungă, probabil aş veni cu o strategie şi cu o serie de propuneri concrete care să repare abuzurile din sistem şi să crească relevanţa şi calitatea educaţiei, consultându-mă în permanenţă cu actorii din mediul educaţional şi cu studenţii.
Şi i-aş asculta pe studenţi pentru că în ultimii ani, în care am fost implicat în mişcarea studenţească, mi s-a confirmat şi reconfirmat, de nenumărate ori, că studenţii sunt cea mai verticală şi obiectivă categorie socială din sferă actorilor educaţionali şi sunt singurii ale căror interese se leagă doar de dezvoltarea educaţiei româneşti şi, implicit, a societăţii.
Dacă ai fi să-i dai sistemului românesc de învăţământ o notă, care ar fi aceea?
Este dificil să dai o singură notă sistemului educaţional românesc pentru că uneori mai sunt şi iniţiative bune, dar alteori iniţiativele rele fac ca tot ceea ce a fost bun până atunci să se ducă pe apa sâmbetei. Oricum, cred că ar fi multe materii la care ar pica miniştrii Educaţiei din cel puţin ultimii 5 ani, iar prima la care l-aş pica pe ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Mihnea Costoiu, ar fi Consultarea Studenţilor.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
