Drama româncei poliglot, moartă la 45 de ani, i-a mişcat pe italieni. „Nici măcar un preot, nici măcar o rugăciune”
0
Moartea unei românce din Italia i-a impresionat pe italieni. Femeia era poliglot, avea studii superioare, dar a ajuns în stradă din cauza alcoolului şi a sfârşit prin a muri, uitată de toată lumea, însă nu înainte de a agoniza bolnavă de ciroză hepatică.
Povestea tristă a Vioricăi Zaiat a fost relatată pe larg de presa italiană, care atrage atenţia asupra destinului trist pe care îl pot avea unii dintre imigranţii care cad pradă unor vicii, de multe ori şi din cauza singurătăţii şi a problemelor de adaptare printre străini.
Rămasă orfană încă din copilărie, ea a ajuns în Italia unde credea că şi-a găsit marea iubire, dar a divorţat de fostul soţ, un italian. Căzută pradă depresiei după acest episod, Viorica a ajuns în scurt timp să-şi piardă locul de muncă şi să doarmă în stradă sau, în cel mai fericit caz, într-o baracă de lemn insalubră, în care tremura de frig.
A început să consume alcool pentru a uita de suferinţele vieţii, iar soarta i-a fost pecetluită. A murit la 45 de ani, iar la înmormântarea ei au fost prezenţi doar cinci oameni, printre care doi oameni fără adăpost, români şi ei.
„Era licenţiată şi vorbea şase limbi Sfârşitul trist al celor fără adăpost”, a titrat Quatidiano Nazionale, care aminteşte că Viorica a fost lovită de soartă încă din copilărie, când a rămas orfană de ambii părinţi şi a copilărit într-un orfelinat din Moldova.
„Viorica, şase limbi şi o diplomă. La revedere femeii fără adăpost din Florenţa care iubea viaţa”, e titlul ales de jurnaliştii de la Corriere Fiorentino, care scrie că Viorica era o fată frumoasă, avea o diplomă de studii universitare şi vorbea şase limbi.
„Ea a murit pe stradă, la vârsta de 45 de ani, într-o cocioabă de lemn din grădina spitalului Careggi din Florenţa. Uitată de toată lumea, în general indiferenţă. Au fost cinci persoane la înmormântarea ei, la Trespiano. Nici măcar un preot, nici măcar o rugăciune”, notează italienii.
Tratată cu indiferenţă, ea a trecut printr-o adevărată dramă, peste care s-a suprapus alcoolismul. Viorica s-a îmbolnăvit grav, a făcut ciroză hepatică şi a murit. „Dar era o persoană, cu inimă şi poveste. Nimeni nu o poate readuce la viaţă, dar povestea da, putem şi vrem să o spunem”, explică italienii.
Un destin hain dublat de neputinţă
Autorul articolului îşi aminteşte că a mai întâlnit-o în urmă cu mai mult de 10 ani. „Era 20 octombrie 2011 când ne-am întâlnit cu Viorica. „Vin din Moldova şi am pierdut totul – a spus ea pentru Corriere Fiorentino – mi-am pierdut soţul, casa, locul de muncă”.
Şi totuşi, românca părea că va reuşi să se redreseze. A reînceput să lucreze ca interpret pentru un judecător, însă din nou viciul a readus-o brutal pe o pantă descendentă. Aşa a ajuns din nou să aibă doar locuri de muncă prost plătite, care îi ajungeau doar cât să nu moară de foame. Viorica trăia într-o colibă de lemn în care consuma litri de vin zilnic.
„În coliba ei erau mereu cutii de vin. Vinul alb, cel care e cel mai ieftin, dar care distruge inevitabil stomacul. Nu a vrut să se schimbe, banii pe care i-a câştigat i-a cheltuit pe alcool. Ar fi putut să-şi refacă viaţa, să închirieze o casă, să redescopere dragostea, dar în adâncul sufletului său avea întuneric. Mulţi i-au spus să meargă să facă tratament, dar ea a refuzat, încăpăţânată, ascunzându-se în continuare după un zâmbet ce îi ascundea chinul”, mai notează sursa citată.
În viaţa ei a apărut un nou punct de cotitură şi se părea că va reuşi să îşi schimbe de viaţă. A fost angajată la un supermarket din reţeaua italiană Esselunga. „Iată-o la casierie: aceeaşi persoană, dar diferită. Unghiile lungi, colorate, părul curgându-i strălucitor. Reuşise să învingă soarta. Ea a spus că şi datorită acelui articol a reuşit să-şi găsească de lucru. În sfârşit, viaţă nouă, era fericită, aşa a spus ea. Locuia într-un azil de bătrâni şi îşi cumpărase o maşină nouă”, îşi amintesc italienii.
Fantomele trecutului
Numai că destinul ei s-a întors încă o dată împotriva sa. Viorica a avut un accident cu maşina şi a scăpat cu viaţă ca prin minune, dar a rămas cu sechele şi cu probleme mari. A fost internată la spital după accident, apoi a încetat să lucreze. Fantomele trecutului reveniseră în viaţa ei şi au pus din nou stăpânire pe ea. De data aceasta, defintiv.
În ultimii ani ai vieţii şi-a ras părul şi s-a întors în coliba insalubră. Alvaro, un medic voluntar în vârstă, s-a îndrăgostit de ea, ajutând-o cu tratamentul, iar preotul bisericii San Giovanni Battista a încercat să o ajute asigurându-i în fiecare zi prânzul şi cina. Erau doar ei în viaţa sa tristă, insistând zi de zi în încercarea de a o convinge să se întoarcă la muncă şi să dea uitării trecutul.
Inevitabil, boala i-a fost fatală. Însoţită de doar cinci oameni pe ultimul ei drum, printre care Marius şi Adrian, doi oameni fără adăpost, Viorica s-a despărţit definitiv de lumea care i-a fost atât de ostilă încă din copilărie.
După moartea româncei, jurnaliştii italieni i-au găsit în colibă un jurnal. Aşa au aflat că a fost timp de 10 ani căsătorită cu un italian din Rimini, care le-a povestit despre Viorica. Aşa au aflat că tatăl Vioricăi a murit când ea era mică, iar mama ei a murit şi tot din cauza alcoolui. Concluzia e una tristă: fantomele trecutului au adus-o pe Viorica pe un drum greşit, făcând-o să ajungă exact ca mama ei şi să moară în cele din urmă, pradă unei boli cumplite şi durerilor fizice şi nu numai.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
