Demascarea torţionarilor. Sârbu de la Turda privea şi ucidea, Refic - tartorul fără chip - bătea tot ce prindea, Tilici din Oradea înfometa până la moarte deţinuţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde din 1955 au fost aduşi ţărăniştii care au supravieţuit altor închisori  FOTO: captură IICCMER
Închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde din 1955 au fost aduşi ţărăniştii care au supravieţuit altor închisori  FOTO: captură IICCMER

Teodor Sârbu (90 de ani), fost angajat la Securitatea din Turda, este acuzat că ar fi participat la uciderea a doi anticomunişti. Lui Refic Telep Fizula (90 de ani), din Dobrogea, fost şef peste puşcăriile „roşii“, îi plăcea să-i bată până la moarte pe duşmanii regimului. Neculai Tilici (87 de ani), fost şef al Penitenciarului Oradea, avea patima să-i înfometeze pe „nenorociţii” de după gratii. Toti au fost demascaţi.

Teodor Sârbu, Refic Telep Fizula şi Neculai Tilici au fost demascaţi de IICCMER, iar dosarele lor trimise la Parchet. 

CLUJ Sârbu, tartorul de la Turda: „Nu-i adevărat nimic! Nu am omorât“

Pe Libertăţii, o stradă din Turda cu nume nemeritat pentru un fost securist, la parterul unui bloc, locuieşte Teodor Sârbu (90 de ani), împotriva căruia Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a cerut, săptămâna aceasta, începerea urmăririi penale. Este acuzat că, în perioada în care a lucrat la Securitatea din Turda, ar fi omorât doi bărbaţi. „Sârbu Teodor a participat la împuşcarea numitului Lăluţ Remus, în localitatea Orosia (Mureş), dar există probe şi că ar fi fost implicat în împuşcarea lui Bihoreanu Viorel, în localitatea Papiu Ilarian (Mureş). Crimele au fost săvârşite în noaptea de 2 spre 3 august 1950, iar la înfăptuirea lor au participat mai multe cadre operative de la S.J.S.P. Turda“, spun cei de la Institut.

teodor sarbu

Teodor Sârbu nu aude bine şi, în ultimii ani, şi-a tot schimbat domiciliul. Din pragul apartamentului său se vede un bătrân care abia se mai mişcă. Duce cu el nouă decenii de viaţă, boli, dar mai ales o conştiinţă încărcată cu nenorociri din vremea în care era baioneta fostei Securităţi. „Cine sunteţi?“, ne întreabă el. Ne prezentăm şi îi explicăm de ce îl căutăm: nişte domni de la Bucureşti îl acuză, cu probe, că ar fi omorât doi oameni, în perioada în care a lucrat la Securitate.

Şi recunoaşte că a fost securist, dar neagă vehement că ar fi ucis oameni: „Nu-i adevărat nimic! Nici nu am avut asemenea sarcini. Nu am bătut pe nimeni. Nu am omorât pe nimeni. Ce ordin să dau, dacă eu eram plutonier acolo? Nu aveam funcţii, eram lucrător acolo“, răspunde Sârbu, cu greu.

„Am făcut uceinicia la Cimentu (fosta Fabrică de Ciment - n.r.). Am lucrat acolo până am plecat militar. Am făcut armata la Aviaţie, aicea la Turda“, a mai spus bărbatul. Susţine că, până acum, nu l-a căutat nimeni de la Parchetul Militar Cluj să-i ceară socoteală. „La prim-procurorul de la Cluj am fost eu personal. M-am dus într-o problemă. Momentan, is bolnav“, încheie bătrânul.

„Ucenicul regimului“

Teodor Sârbu s-a născut într-o familie modestă de ţărani, a făcut o şcoală profesională şi s-a angajat ca muncitor la Fabrica de Ciment din Turda. A făcut armata la Aviaţie. S-a eliberat cu gradul de sergent şi, apoi, l-au căutat cei de la Securitate. A acceptat să lucreze pentru ei, iar în decembrie 1949 a fost încadrat cu gradul de plutonier la Serviciul Judeţean a Securităţii Poporului Turda. Acolo a lucrat la Biroul II Contrasabotaj şi la Biroul I Informaţii. În 1956, când avea gradul de locotenent, a cerut să fie trecut în rezervă. A părăsit structurile Securităţii şi s-a angajat, din nou, la Fabrica de Ciment, de unde s-a pensionat.

Marius Oprea, fost preşedinte al IICCMER,  spunea, în septembrie 2009, pentru „Adevărul“, că Teodor Sârbu era „ucenic de ucigaş”, fiind experimentat în mecanismele de arest şi de execuţie ale celor care se împotriveau regimului şi învăţându-i pe alţii cum să acţioneze. „Era ucenicul regimului. Înainte de a fi recrutat în rândul Securităţii, era turnător al colegilor din fabrică”, afirma, atunci, Oprea. (Florina Pop)

CONSTANŢA Refic, torţionarul fără chip. Bătea tot ce prindea

Refic Telep Fizula, unul dintre cei trei torţionari pentru care Institutul de Investigare a Crimelor şi Memoria Exilului Românesc (IICMER) a depus sesizare penală, este originar din Dobrogea, unde se pare, conform unor date neoficiale, că s-ar fi şi stins din viaţă, în urmă cu doi ani. Totuşi, cercetătorii de la IICMER susţin că Refic ar fi viu, aşteptându-se răspunsul oamenilor legii, care au preluat, acum câteva zile, acest dosar. În arhivele statului nu există nicio fotografie de-a lui Refic.

De origine turcă, Refic Telep Fizula s-a născut la 20 septembrie 1925, în Agigea. A fost băiat de prăvălie în mica aşezare care avea să fie alipită Canalului Dunăre-Marea Neagră, mormântul deţinuţilor politici. A lucrat ca băiat de prăvălie, argat sau croitor, iar în 1950 a fost recrutat pentru şcoala de ofiţeri politici MAI Oradea. A fost începutul carierei pentru Fizula, care a ajuns în doar câteva luni locţiitor politic la penitenciarul Târgu Mureş (decembrie 1950). În 1951 a ocupat acelaşi post la penitenciarul Făgăraş (1951), apoi a ajuns şef al biroului Penitenciar în cadrul regiunii MAI Ploieşti (1953). A fost comandant la penitenciarele Buzău (octombrie 1953), Dumbrăveni (noiembrie 1955), la colonia de muncă Tulcea (iunie 1958) şi la penitenciarul Tulcea (martie 1959). După un an a fost trecut în rezervă.

constanta

Morţi de foame şi de boli

„În perioada în care a condus penitenciarul Făgăraş, au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor“, a stabilit IICMER.

La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deţinuţii, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de şefii săi. Zelul său este remarcat în dosarul de cadre pe care l-a studiat istoricul Mihai Burcea, fost cercetător IICMER şi fondator al Miliţiei Spirituale: „Era un ins abuziv şi pe alocuri violent, asta reiese din fişele sale întocmite de Serviciul personal. Ciudat este că nu există nicio fotografie a torţionarului, nici măcar în acest dosar de cadre“.
La Făgăraş, Fizula obişnuia să se împrumute de la subalterni şi să nu le mai restituie banii sau să nu-şi plătească utilităţile. Ultimii ani de viaţă i-a trăit la Eforie Nord, într-un apartament comunist. Vecinii spun despre el că a murit acum 2 ani, internat într-un azil la Tulcea. „De la Evidenţa populaţiei rezulta că încă mai trăieşte“, au arătat reprezentanţii IICMER care au făcut pe numele lui Refic Fizula plângere penală. (Sînziana Ionescu)

BIHOR Neculai Tilici, sadicul care a condus Penitenciarul Oradea

Neculai Tilici (87 de ani) s-ar face responsabil, din postura de comandant de penitenciar, de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a cel puţin nouă deţinuţi politici. Născut în comuna Stănueşti/Motoşeni (Bacău), într-o familie de ţărani săraci, Tilici a ajuns la vârsta de doar 25 de ani comandant al Penitenciarului Oradea. A evoluat rapid, devenind după satisfacerea stagiului militar, instructor politic într-o secţie de agitaţie şi propagandă. A condus Penitenciarul Oradea în perioada 1952 - 1953, mai întâi ca locţiitor politic, iar apoi din postura de comandant plin. În biografia lui Tilici se arată că, la Oradea, din raţiile prevăzute pentru deţinuţi îşi creştea şi întreţinea câţiva porci pentru nevoile lui şi ale familiei. Mai mult, obişnuia să-şi taie porcii în incinta penitenciarului, folosindu-i pe deţinuţi sau pe subordonaţi.

„Insultele grosonale, regimul alimentar sinonim cu distrofia, lipsa îngrijirii medicale, tratamentul inuman general (expunere la frig, duşuri cu apă rece în plină iarnă), toate erau păstorite cu sadism la Penitenciarul Oradea de către căpitanul Neculai Tilici“, arată IICCMER în biografia lui Tilici.

„Aici o să-ţi rămână ciolanele, banditule!“

Orădeanul Cornel Onaca (83 de ani) este unul dintre deţinuţii care au cunoscut cruzimea lui Tilici. Condamnat la 15 ani de închisoare, pentru apartenenţa la oraganizaţia „Vlad Ţepeş II“, Onaca a executat în final 4 ani şi 3 luni în închisorile comuniste, în intervalul 3 iulie 1951 - 19 octombrie 1955. „Un călău, ce poţi spui? În primul rând, te înfometa. Am stat două ierni la Oradea, n-a fost o sursă de încălzire! Pereţii erau îngheţaţi, geamurile îngheţate. Nu puteai să rezişti. În fiecare dimineaţă se aducea nelipsitul terci: o făină de mălai încălzită într-o apă, nu fiartă sau ceva, încălzită acolo, cu ceva. Îţi dădea de un deget sau de două degete“, îşi aminteşte Onaca. (Claudia Bonchiş, Cezar Pădurariu)

„Unul dintre ofiţeri îmi spunea: «Aici o să-ţi rămână ciolanele, banditule!» Unul dintre ofiţeri era politrucul închisorii, celălalt era comandantul închisorii, iar al treilea era un ofiţer de la Securitatea Oradea“, spune George Sarry, fost deţinut politic în Penitenciarul Oradea (foto mai jos), când era condus de Neculai Tilici.
penitenciarul oradea

Pe aceeaşi temă:

Ciuma roşie de după gratii: Penitenciarul Oradea. „Aici îţi vor rămâne oasele“

Suferinţa unui preot, martir în temniţa comunistă. Ultimele cuvinte de pe patul de moarte: „Înţeleg, Doamne, înţeleg…“

Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun

Cine sunt Refic Fizula, Neculai Tilici şi Teodor Sârbu, presupuşii torţionari pentru care IICCMER cere urmărirea penală

Teodor Sârbu, ucigaşul de chiaburi

„Cap de cal“, una dintre cele mai crude femei-torţionar din ţară: tortura bărbaţii cu creionul în zona testiculelor până leşinau de durere

Torţionarul Clujului: Mihai Patriciu. A scăpat ca prin minune de „ghilotina" lui Stalin, graţie „blândeţei“ lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite