Cum ne ajută somnul să ne rezolvăm problemele grave. Mecanismul prin care este stimulată gândirea creativă

Somnul este cunoscut ca fiind important pentru gândirea creativă, dar exact cum ajută şi ce rol are fiecare etapă de somn - REM şi non-REM - rămâne neclar. O echipă de cercetători a dezvoltat acum o teorie pentru a explica acest mecanism.

Somnul este cunoscut ca fiind important pentru gândirea creativă, dar exact cum ajută şi ce rol are fiecare etapă de somn - REM şi non-REM – a rămas neclar. O echipă de cercetători au dezvoltat acum o teorie, publicată pe 15 mai în revista „Trends in Cognitive Sciences”, pentru a explica cum intercalarea somnului REM şi non-REM ar putea facilita rezolvarea problemelor creative în moduri diferite, dar complementare, relatează Science Daily.

„Să presupunem că vă dau un puzzle de creaţie în care aveţi toate informaţiile de care aveţi nevoie pentru a-l rezolva, dar nu puteţi, pentru că sunteţi blocaţi”, spune autorul principal Penny Lewis, profesor la Şcoala de Psihologie a Universităţii din Cardiff. „Aţi putea să vă gândiţi la asta, deoarece aveţi toate amintirile de care aveţi nevoie deja, dar trebuie să le restructuraţi - să faceţi legături între amintiri pe care nu le conectaţi, să integraţi lucruri pe care nu le integraţi până acum”.

Studiile arată că acest tip de restructurare se întâmplă adesea în timp ce dormim, aşa că Lewis şi coautorii ei au încercat să creeze un model care să prezinte ceea ce s-ar putea întâmpla în fiecare etapă. Modelul lor explică astfel mecanismul: somnul non-REM ne ajută să organizăm informaţiile în categorii utile, în timp ce somnul REM ne ajută să vedem dincolo de aceste categorii pentru a descoperi conexiuni neaşteptate.

Somnul REM şi non-REM

Somnul constă în mai multe cicluri de somn care se repetă, iar fiecare ciclu include două tipuri distincte de somn: somnul non-REM (profund) şi somnul REM (în care apare mişcarea globilor oculari, de unde şi denumirea „rapid eye movement”), se arată pe portalul Romedic.

Iată ce se întâmplă la nivel cerebral şi fiziologic în cazul fiecărui tip de somn:
Somnul non-REM (profund): activitatea corticală este scăzută;

Globii oculari nu se mişcă; muşchii nu au activitate; organismul răspunde foarte greu la stimuli, ceea ce face dificil de trezit persoana care se află în această etapă a somnului; este etapa în care muşchii şi ţesuturile se refac, are loc creşterea şi dezvoltarea şi se restaurează energia pentru ziua următoare; apar visele, dar mult mai puţine decât în etapa de somn REM; perioadele de somn non-REM profund sunt considerate cele mai odihnitoare.

Somnul REM (cu vise sau paradoxal): se intră în această etapă de somn după aproximativ 90 de minute de la adormire;  pe noapte un adult are 5-6 somnuri REM; activitatea corticală intensă (creierul este mult mai activ decât în somnul profund); apar majoritatea viselor în această etapă de somn, care sunt foarte intense, iar globii oculari se mişcă rapid în diferite direcţii; cei mai mulţi muşchi scheletici sunt paralizaţi, ceea ce împiedică mişcările în timpul viselor;  frecvenţa respiratorie creşte, respiraţia devenind neregulată şi superficială;  creşte presiunea arterială şi frecvenţa bătăilor inimii; în timpul acestui tip de somn au loc procesarea mentală a experienţelor de peste zi şi consolidarea informaţiilor învăţate, informaţii care vor fi stocate în memoria de lungă durată.

Cum funcţionează 

Conform cercetărilor anterioare, amintirile capturate de hipocamp sunt repetate în timpul somnului non-REM şi, pe măsură ce detectăm asemănările dintre ele, aceste informaţii sunt stocate în cortex. Deoarece hipocampul şi cortexul sunt în strânsă comunicare în timpul acestei etape, Lewis şi coautorii ei susţin că hipocampul are controla într-un fel ceea ce este reluat. Deoarece hipocampul preferă să redea lucruri similare sau tematic legate, ne încurajează să găsim aceste legături şi să le folosim pentru a forma scheme sau pentru a organiza cadre.

În timpul somnului REM, pe de altă parte, hipocampul şi cortexul nu par a fi sincronizare. Deci, cortexul este acum liber să redea amintirile stocate în orice combinaţie, indiferent dacă acestea sunt sau nu similare, suspectează echipa lui Lewis. Între timp, dovezile sugerează că undele ponto-geniculo-occipitale determină activarea aleatorie a unor zone ale cortexului, ceea ce ar putea declanşa reluarea amintirilor din diferite scheme.

„Aşadar, ceea ce propunem este că, dacă sunteţi blocat de o problemă, iar această problemă este esenţială, ştim că lucrurile importante sunt repetate”, spune Lewis. „Partea puţin ipotetică a teoriei este că, atunci când altceva este activat aleatoriu în cortex care are un element similar cu problema dumneavoastră, veţi forma o legătură”. Aceste legături surprinzătoare pot fi salturile creative necesare pentru a rezolva o problemă.

Cum a fost descoperită structura atomului cu ajutorul somnului

Pentru a ilustra, cercetătoarea se referă la descoperirea lui Earnest Rutherford a structurii unui atom. El şi-a bazat design-ul pe ceva care ar putea părea fără legatură: sistemul solar. Conform modelului pe care îl propun Lewis şi echipa sa, cunoştinţele lui Rutherford despre atomi şi sisteme solare ar fi fost clasificate în diferite scheme în timpul somnului non-REM. Apoi, în timpul somnului REM, amintirile sale despre atomi ar fi putut fi reluate împreună cu o amintiri aleatorii despre sistemul solar, permiţându-i să detecteze similitudinile dintre ele şi, ulterior, să le aplice la lucrarea sa.

„Ideea este să prezentăm acest model într-un mod oficial, astfel încât oamenii să-l poată testa în mod explicit", spune Lewis. După ce a primit o subvenţie de cinci ani, ea şi echipa ei au lucrat deja pe propriile teste şi aşteaptă cu nerăbdare să împărtăşească rezultatele.

Citeşte şi

Efectul nociv asupra sănătăţii cauzat de folosirea îndelungată a telefonului inteligent

Cocoaşa de smartphone: copiii au probleme cu spatele din cauza jocurilor şi a telefoanelor mobile