Antropolog, despre argumentul evitat în scandalul Buhnici: „Manierele! Chiar ne interesează ce crede despre vergeturi?”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
BCR a reziliat contractul cu George Buhnici în urma scandalului de la mare. FOTO: Inquam Photos
BCR a reziliat contractul cu George Buhnici în urma scandalului de la mare. FOTO: Inquam Photos

Antropologul Radu Umbreş susţine că prea mult s-a dezbătut despre ceea ce crede George Buhnici despre femei şi prea puţin despre maniere. Acesta crede că important este comportamentul său public, manierele fără de care „am trăi la fel ca celelalte animale lipsite de autocontrol, reflecţie, empatie sau norme sociale”.

Antropologul Radu Umbreş vorbeşte despre libertatea de expresie în contextul scandalului Buhnici:

„Una dintre contra-reacţiile predilecte la ultragiul public provocat de  Buhnici ”Underage Ass&Tits” şi concursul bulevardier de Miss Pizzaiolo este ideea de ”poliţie a gândirii”. Din câte văd, discursul este ceva de genul ”hai domne, a spus şi el ceea ce gândesc toţi bărbaţii, ce mare lucru dacă băieţii aia se jucau şi ei de-a aprecierea femeilor, chiar nu mai putem zice nimic că ne sar feministele în cap, ţi se face frică să mai faci un compliment unei femei, hai că sunteţi ipocriţi că şi vouă vă plac femeile frumoase, etc etc”. 
 

Ubreş crede că este normal ca multe femei şi destul de mulţi bărbaţi au o viziune profund diferită asupra modului în care cele două sexe ar trebui să interacţioneze, despre ce este etic sau acceptabil în societate, despre ce este jignitor sau umilitor în evaluarea aspectului fizic. „Şi e foarte bine să fie aşa, toţi ar trebui să ne exprimăm părerea despre cum am vrea să fie oamenii care ne înconjoară, e o conversaţie perpetuă prin care evoluează moralitatea socială”, precizează el. 

„Manierele îl creează pe om”   

Antropologul crede că mai este un aspect care nu a fost destul discutat: manierele.

„Dar mai este un aspect care mi se pare că nu a fost destul discutat, şi m-aş fi aşteptat să vină din partea celor ce se declară conservatori sau apărători ai valorilor tradiţionale. Faptul că nu s-a întâmplat asta îmi arată că noi nu avem conservatori adevăraţi, avem doar reacţionari ce încearcă să câştige capital de imagine pe seama celor deranjaţi de viziunile progresiste. Şi nu apare această idee pentru că aşa zişii conservatori nu au un ataşament autentic pentru valorile tradiţionale ce pot aduce cu adevărat ceva valoros societăţii ca contra-pondere la tendinţele revoluţionare, doar le instrumentalizează pentru a-şi ataca inamicii”, a mai spus Umbreş. 

El şi-a amintit de motto-ul colegiului din Oxford de care aparţinea: Manners Maketh Man (Manierele îl fac pe om-nr): „Mi se părea o chestie profund snoabă, tipică ipocriziei britanice, genul de preţiozitate aristocratică împotriva căreia mă revoltam cu fiecare ocazie. Hai sictir cu bunele maniere, cu politeţea asta falsă, cu tot teatrul pe care trebuie să îl jucăm deşi toţi ştim care e de fapt adevărul”, îşi aminteşte profesorul. 

Între timp, s-a maturizat şi a ajuns să-şi schimbe părerea: „Acum sunt destul de convins că exact aşa este, manierele creează omul. Nu credinţele, nu valorile, nu gândurile, ci comportamentul”.

„Ne interesează oare cu adevărat ce crede Buhnici despre vergeturi?”


„Ne interesează oare cu adevărat ce crede Buhnici despre vergeturi, după ce îi merg ochii la plajă, dacă îşi imbracă nevasta în Gretel sau şcolăriţă anime? Ne interesează dacă cineva ne dă o notă la aspectul fizic? Contează oare ce este în mintea celorlalţi? Sau important este comportamentul lor, ceea ce cineva face şi are un efect real asupra noastră?” – se întreabă antropologul. 

El este convins că sunt mulţi bărbaţi care se uită la corpul femeilor la plajă, la fel cum cred că sunt şi destule femei care fac asta. „La fel cum sunt convins că avem o grămadă de gânduri de tot felul prin minte, unele mai frumoase, altele mai puţin. Dar cel mai important lucru este ceea ce iese în afară, pentru că nu avem acces la mintea celorlalţi dar avem acces la comportamentul lor. Şi aici apare rolul normelor sociale care se adresează acţiunilor nu ideilor”, explică Umbreş.

El este acum preocupat de exprimarea ideilor, nu de ideile în sine. „Da, poate că ar fi minunat să trăim într-o lume în care toţi oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă fix aceleaşi valori. Dar cred că nu este posibilă această utopie şi totuşi trebuie să trăim împreună cu toate aceste diferenţe”, detaliază specialistul.  

Soluţia: „separarea gândurilor private de comportamentul public”

Soluţia pe care toate societăţile au găsit-o este: separarea gândurilor private de comportamentul public. „Nu contează dacă un individ crede sau nu în eficacitatea unui ritual, important este să îl facă atunci când e momentul. Nu contează dacă un om crede că legea e justă sau nu, important este să o respecte”, completează el.  

Profesorul susţine că avem multe gânduri, dar avem şi acest mecanism unic uman al autocontrolului. „Gândiţi-vă cum ar fi lumea dacă am acţiona conform tuturor înclinaţiilor noastre, dacă am da curs oricărei porniri, dacă am spune tot ce ne-ar trece prin cap. Foarte rapid ar deveni un iad pentru noi şi pentru ceilalţi”, explică antropologul. 

El este de părere că exact asta ţine societatea împreună: „nu uniformitatea gândurilor, ci manierele, politeţea, normele, toate aceste forme de ajustare a comportamentului individual la aşteptările, nevoile, dorinţele celolalţi. Un cod comun de comportament pe care trebuie să îl respectăm indiferent de forul nostru interior dacă vrem să trăim ca animale sociale într-o lume complexă şi diversă.”

„Dacă mâine toţi am fi profund şi radical autentici, asta ar duce rapid la colapsul societăţii”


Umbreş  remarca o tendinţa accentuată a lumii contemporane spre AUTENTICITATE: „Vedem din toate părţile mesaje care ne spun să fim autentici, să ne purtăm aşa cum ne simţim, să nu ne negăm trăirile şi dorinţele adevărate ci să le transformăm în fapte. Să fie oare asta neapărat ceva bun, în orice context?”  El crede că această ideologie a sincerităţii absolute merge împotriva a ceea ce ne face să fim oameni. „Celelalte animale sunt sincere şi autentice pentru că nu au de ales, pentru că nu au capacitatea de reflecţie, de analiză a consecinţelor unei alegeri sau a alteia, de control şi de selecţie a unui comportament calibrat la comportamentele celorlalţi”, explică el.  

Dacă într-o lume idealizată, oamenii ar fi politicoşi pentru că aşa simt ei în mod autentic să fie, ca nişte animale bune şi blânde, în lumea asta reală, spune Umbreş „nu putem să ne bazăm pe asemenea miracole, dar putem să lucrăm cu manierele care trec dincolo de autenticitatea facilă şi construiesc cu mult efort mental o persoană publică adaptată celorlalţi oameni. Nu e greu să fii autentic, însă dacă mâine toţi am fi profund şi radical autentici, asta ar duce rapid la colapsul societăţii.”

Asta înseamnă Ipocrizie, Minciună, Teatru şi oamenii sunt singurele animale care sunt capabile să folosească asemenea mecanisme de o extraordinară complexitate mentală şi socială, crede Umbreş. 

În acest context, autenticitatea este o formă de egoism suprem în care contează doar ca EU să fiu aşa cum vreau EU să fiu, să mă comport aşa cum EU vreau, iar politeţea pleacă de la o formă de empatie cu celălalt prin care alegem să ne comportăm într-un mod ce nu răneşte - şi solicităm acelaşi lucru de la ceilalţi. 

Ubreş crede că autenticitatea are locul şi funcţia sa: „Întotdeauna societăţile au creeat spaţii unde cad vălurile sociale, unde oamenii se manifestă exact aşa cum simt, de la carnavalul medieval la Woodstock la petrecerile techno.” 

„Nu e poliţia gândirii, e poliţia comportamentului”

Umbreş nu crede că Buhnici sau băieţii care acordă note femeilor în funcţie de fizicul se vor uita, de mâine, în sufletul femeilor şi le vor vedea ca fiinţe umane complexe, dincolo de aspectul fizic. „Poate că da, dar mă îndoiesc. Însă nu cred că ar trebui să ne pese de asta atât de mult dacă nu suntem prietenii sau partenerii lor de viaţă. Dar trebuie să ne pese de comportamentul lor. Când ridici note către necunoscute, acţiunea ta are consecinţe asupra celorlalţi. Când vorbeşti pe un post naţional despre ce îşi doresc bărbaţii de la femei pe plajă, are consecinţe asupra celorlalţi. Dacă ideile astea rămân în capul tău sau la o bere cu băieţii, asta are consecinţe doar asupra actorilor implicaţi.”

Putem discuta dacă autenticitatea lor este un protest la adresa unei forme de oprimare, dar, crede Umbreş, «mai repede văd o formă de teribilism adolescentin pe care poporul o numeşte ”proastă creştere” sau „lipsa celor şapte ani de acasă” sau „zici că ai trăit în pădure”». 

Umbreş crede că e posibil ca aceşti bărbaţi să fi educaţi să gândească altfel, dar acest lucru ţine de spaţiul lor privat şi nu ar trebui să ne intereseze. Ceea ce ar trebui să ne intereseze pe noi toţi sunt „vorbele şi acţiunile din spaţiul public, iar acolo trebuie să cădem de acord asupra manierei de comportament pe care o oferim şi o aşteptăm de la ceilalţi pentru a trăi împreună cu toleranţă şi respect reciproc”. 

El concluzionează că „nu e poliţia gândirii, e poliţia comportamentului fără de care vom trăi la fel ca celelalte animale lipsite de autocontrol, reflecţie, empatie sau norme sociale”. 

 

Cine este Radu Umbreş 


Radu Umbreş (38 de ani) este doctor în antropologie socială la University College din Londra, are studii post-doctorale la Institutulul Jean Nicod, Ecole Normale Superieure din Paris şi un master în sociologie al Universităţii din Oxford. Predă la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi a ţinut cursuri şi seminarii la Universitatea din Bucureşti, dar şi la University College London şi Ecole Normale Superieure Paris.

Vă mai recomandăm 

O vedetă TV îi ia apărarea lui Buhnici: „Libertatea de expresie este la fel de valabilă ca şi libertatea de a-ţi expune epiderma la soare”

Un antropolog explică rolul ascuns al rugăciunilor pentru ploaie: „Înapoiaţi, Evul Mediu? Este mai mult de atât!“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite