Alegătorul român suferă de „sindromul Stockholm“. De ce se comportă la urne asemenea victimei ataşate de abuzator
0
Care sunt raţionamentele alegătorului român în momentul în care merge la urne, de ce votează mandate la rând aceiaşi primari, indiferent de performanţe – sunt tipare pe care încearcă să le desluşească specialiştii consultaţi de „Adevărul“.
Alegerile locale din România postrevoluţionară arată că românii au devenit captivii unui sistem politic care i-a marcat atât de tare, încât le-a frânt voinţa de a schimba lucrurile. Astfel explică specialiştii veşnicia pe post a unor primari care le-au asigurat oamenilor din comunitate doar un minimum de confort, iar de cele mai multe ori - nici atât. Un fel de „sindrom Stockholm“, aşa ar putea fi explicat comportamentul electorului, victimă care devine ataşată sufleteşte de cel care o ţine ostatică. „Românii înjură în barbă, dar la vot simt că n-au încotro“, arată specialiştii consultaţi de „Adevărul“ pentru a trasa portretul românului în secţia de votare.
Tiparul ultimilor ani este cunoscut: Bucureştiul şi reşedinţele de judeţ, preponderent cele din Ardeal, votează dreapta; restul populaţiei alege stânga, mai ales Moldova. Dar sunt destule reşedinţe de judeţ care au avut acelaşi primar (de regulă social-democrat) mandate la rând, indiferent de performanţele acestuia. Norocul primarilor realeşi a fost lipsa de încredere a votanţilor în contracandidaţi. „Nu-i cunoaştem bine, nu ştim cine sunt. Ăsta măcar e sătul, vin alţii şi mai flămânzi“, îşi găseau oamenii justificare. Şi mai există o dublă măsură: contracandidaţi taxaţi pentru cel mai mic detaliu, uneori inventat de opoziţie. În schimb, primarii sunt iertaţi la vot de toate păcatele, în spiritul alegerii „răului cunoscut“.
În acest joc al conservatorismului, indiferent de rezultatele edilitare, a picat şi Capitala, care a cedat sceptrul de primar general lui Traian Băsescu şi Sorin Oprescu. „Occidentul“ din Cluj-Napoca a fost stăpânit ani în şir de Gheorghe Funar, iar Timişoara „s-a dat“ după Gheorghe Ciuhandu. Constanţa a fost înrobită, până la distrugere, de Radu Mazăre. Exemple în oraşe mai mici sunt cu duiumul.
Cum şi-au ales românii primarii, pe ce criterii, dacă i-au tras la răspundere pentru promisiunile neîndeplinite punând ştampila pe un alt candidat – sunt întrebări la care au răspuns specialiştii abordaţi de reporterii „Adevărul“. Aceştia explică, în plus, modul conservator în care votează românii şi cum s-ar putea schimba atitudinea electoratului faţă de politicieni.
Cine e primar? „E omul cu sistemul“
Nivelul de trai, şomajul, sărăcia sau avuţia determină culoarea politică a oraşelor în care trăim. Sociologii vorbesc de o corelaţie între starea economică a votantului şi orientarea lui spre un partid: în judeţele unde resursele sunt puţine, oameni aleg primari de stânga, iar unde nivelul de trai e mai bun - primari de dreapta. Iar la alegerile din 5 iunie nu se aşteaptă la vreo surpriză faţă de 2012. „În mod tradiţional, ştim că există o oarecare divizare a voturilor între stânga şi dreapta între regiunile istorice, iar această percepţie se datorează în bună măsură alegerilor pentru primari“, consideră analistul politic George Jiglău.
Sociologul Ioan Hosu, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, spune că pentru Ardeal şi Moldova, lucrurile sunt clare - prima votează cu partidele de dreapta, cu mici excepţii în judeţele Sălaj şi Hunedoara, iar a doua - cu partidele de stânga.
„De obicei, oraşele mari din Transilvania au fost ale dreptei. Oraşele mici şi mijlocii - Dej, Câmpia Turzii, Năsăud, Beclean - se orientează şi spre stânga. Nivelul de bunăstare şi calitatea vieţii interferează cu preferinţele electoratului. Sudul este orientat spre stânga cu excepţia Prahova, Bucureşti, a zonelor unde găsim şi dreapta. Cu cât nivel de bunăstare dintr-o zonă scade, cu atât lumea va alege formaţiuni de stânga“, detaliază sociologul.
„Născut primar“. Şi certat cu legea
Românii sunt tradiţionalişti când vine vorba de vot, aleg de 3-4 ori acelaşi om să le fie primar, fie el certat sau nu cu legea. Secuimea nu face excepţie. O dovadă sunt cele trei mandate de primar ale lui Róbert Kálmán Ráduly în fruntea reşedinţei judeţului Harghita, din anul 2004.
„La ardeleni vorbim de o constanţă destul de mare: «îi de-al nostru», «îi român», să fie bărbat, nu femeie şi dacă se poate să aibă un trecut ca şi al meu, să fie de la ţară, să fi reuşit prin forţe proprii ca mine. Asta contează şi la maghiari, şi la români“, a observat Hosu.
Alegătorii nu votează ideologic, ci pun ştampila pe acel candidat în al cărui discurs identitar se regăsesc. Rareori votează într-un mod pe care l-am putea percepe din exterior drept raţional. Fiecare îşi face un calcul raţional propriu, bazat pe educaţie, starea materială, evenimentele premergătoare alegerilor, simpatia sau antipatia faţă de un politician sau lider de partid, tipul de vot, nivelul de informare sau de interes etc.
„E mult mai uşor să judeci o persoană, să spui dacă îţi place sau nu, să afli informaţii despre competenţe, trecut, scandaluri, reuşite profesionale, decât să citeşti programe electorale sau manifeste de partid şi să evaluezi propuneri de politici publice. Alegerile locale beneficiază de pe urma faptului că se votează în acelaşi timp şi primarul, şi consiliile locale, şi judeţene. Dacă primarii nu ar fi aleşi direct sau simultan, sunt sigur că prezenţa la vot pentru consilii ar fi mai scăzută“, consideră analistul politic.
În Transilvania, PSD a reuşit să câştige primării importante, în oraşele mari. În aceeaşi regiune, Gheorghe Funar e cel care a câştigat de trei ori alegerile locale la Cluj, PRM şi Vadim Tudor au câştigat judeţe întregi în 2000, iar PP-DD a avut scoruri foarte bune în 2012. În Ardeal şi Moldova sunt candidaţi cu 2-3-4 mandate de primar, iar unii dintre ei candidează din nou: Mircea Hava de la Alba, Gheorghe Falcă de la Arad, Ilie Bolojan de la Bihor, Dorin Florea de la Mureş, George Scriptcaru de la Braşov, Emil Boc de la Cluj, Gheorghe Nichita de la Iaşi, Decebal Gabriel Bacinschi de la Vrancea, Constantin Boşcodeală de la Buzău, Romeo Stavarache de la BC, Gheorghe Ştefan de la Neamţ. Muntenia, Dobrogea şi Oltenia nu fac excepţie: veşnicul Tudor Pendiuc de la Piteşti are 6 mandate, Constantin Boşcodeală de la Buzău are 5 mandate, Radu Mazăre de la Constanţa a avut 4 mandate, la fel şi Lucian Iliescu de la Giurgiu. Anton Lungu - Brăila, Nicolae Dragu - Călăraşi, Darius Vîlcov - Slatina au avut 3 mandate, iar seria primarilor cu două mandate este foarte lungă.
De ce aceiaşi oameni?
Două ar putea fi explicaţiile pentru care românii preferă primarul în funcţie: o lipsă de resurse umane capabile să conducă comunităţi, adică „nu avem pe cine să alegem“, sau primarii sunt atât de puternici, încât nimeni nu are vreo şansă să-i dea jos. „La nivel local, în zonele urbane, e o lipsă de competiţie, e o piaţă a ideilor destul de săracă. Ce înseamnă asta? Sunt două posibile răspunsuri: că nu sunt oameni cu idei sau oameni cu iniţiativă pentru a conduce nişte comunităţi locale sau cei care sunt în funcţii sunt atât de puternici încât orice alt competitor nu are nicio şansă“, afirmă Ioan Hosu.
În opinia sa există o problemă legată de funcţionarea acestei pieţe a ideilor la nivel local, de faptul că nu se poate vorbi de o maturizare şi o competiţie acerbă. Lucrurile stau la fel şi cu electoratul, care nu e foarte critic. Cum se explică prezenţa candidaţilor certaţi cu legea care vor, din nou, să fie primari? „Nu e problema lor că ei candidează, ci e a electoratului. Nu e a celui care cere, ci a celui care oferă. Cred că despre asta e vorba. Chiar dacă au 2-3 mandate şi probleme cu legea, ei se prezintă în faţa electoratului şi surpriză: electoratul îi votează!“, subliniază sociologul.
Hosu este de părere că dacă ne uităm la hartă, în mare măsură se poate zice cine va fi primar „fără să ne agităm prea tare, fără să facem sondaje“. El nu se aşteaptă la vreo schimbare faţă de 2012.
„Nu e aşa simplu: că vin oameni cu idei şi au câştigat. E mai mult decât asta. E mai mult decât omul cu ideea, e omul şi sistemul“, punctează sociologul. De ce nu votează mai mulţi oameni? Răspunsul îl dă oferta politicienilor: „E ca într-o căsătorie. Amândoi trebuie să se iubească, să tragă în aceeaşi direcţie. Dacă tu, politician, vii cu poveşti de trei lei, nu o să mă vezi la vot. Dacă vii cu poveşti cu miză şi ai ceva să oferi, atunci o să vedem şi prezenţă la vot. Timpul cred că le va drege. Timpul şi educaţia“, concluzionează sociologul Ioan Hosu (foto în dreapta, sursa Facebook/Ioan Hosu).
Analist politic: „Nu aş vedea diferenţe prea mari între opţiunile politice de la o regiune la alta“
George Jiglău, lector universitar la Universitatea Babeş-Bolyai, a observat că românii acordă o importanţă mai mare alegerilor locale decât celor parlamentare, din două motive: lumea are mai mică încredere în Parlament decât în autorităţile locale, în special în primar, respectiv datorită personalizării votului.
În opinia sa, rareori alegătorii votează într-un mod pe care l-am putea percepe din exterior drept raţional. Fiecare alegător face un calcul raţional propriu, bazat pe mulţi factori care interacţionează - educaţia, starea materială, evenimentele premergătoare alegerilor, simpatia sau antipatia faţă de un politician sau lider de partid, tipul de vot, nivelul de informare sau de interes etc. „Politicienii ştiu lucrul ăsta şi adeseori speculează elementul emoţional, mai ales în context electoral, în detrimentul unui discurs pe care l-am putea percepe drept serios. De aici şi frustrarea multora dintre cei care se consideră mai informaţi, care deplâng calitatea scăzută a ofertei politice. Politicienii sunt în permanentă competiţie pentru accesul la funcţiile publice şi fac ce e necesar pentru a câştiga sau măcar pentru a-şi maximiza câştigul“, susţine analistul.
El subliniază că oraşele şi judeţele din Transilvania nu au fost deloc scutite de scandaluri de corupţie, cu primari sau preşedinţi de consilii judeţene arestaţi sau condamnaţi în dosare de corupţie, în aceeaşi măsură ca în restul ţării. Iar în ce priveşte consiliile locale şi judeţene, PSD nu a stat niciodată cu mult mai rău în această regiune decât partidele de dreapta.
„Din păcate, şi în Transilvania, şi în restul ţării, electoratul e uşor influenţabil atunci când un partid sau un candidat joacă o carte naţionalistă sau când se fac promisiuni electorale nerealiste. Deci eu nu aş vedea diferenţe prea mari între opţiunile politice de la o regiune la alta“, concluzionează George Jiglău (foto în dreapta, sursa: Facebook/George Jiglău).
Iar pe 5 iunie, el se aşteaptă să fie, din nou, o bătălie între partidele mari, ca în 2012.
Partidele funcţionează precum cartelurile sud-americane
Consultantul politic Teodor Răileanu, psiholog şi blogger „Adevărul“, nuanţează filosofia de vot a românilor. „Sunt două paliere prin care funcţionează acest mecanism - psihosocial şi politic. Acesta din urmă ţine de organizarea de partid, care în România funcţionează ca o organizaţie de tip tribal de tip sud-american, în care există carteluri, un El lider maximo şi locotenenţi. Aici, membrii grupului sunt cointeresaţi financiar, iar efectul direct în administraţie este politizarea. Se crează o relaţie de interdependenţă, primarul are influenţă maximă politică şi o răsfrânge în mediul profesional. În anii `90, frâiele politicii au fost luate de palierul 2-3 din Securitate, iar până în anii 2011-2012 toată organizarea de partid se baza pe grupuri de interese, care să le asigure accesul la putere şi implicit la resursele ţării“, descrie specialistul.
Răileanu arată că la ţară, acest lucru se concretizează în ajutoare sociale care înseamnă supravieţuirea săracilor. Aceştia ajung astfel să îşi dea votul pentru a putea primi de mâncare. La oraş înseamnă investiţii, pentru că primăria este cel mai mare investitor local; proiecte de infrastructură se fac pe banii primăriei, buget care este sursă inepuizabilă de trafic de influenţă şi corupţie. Toată structura piramidală coboară la nivel de şcoală. „Partidele sunt extrem de bine organizate, vezi cazul Liviu Dragnea care ştia exact cine a votat şi cine nu. La alegeri se dă bătălie între nucleele dure ale partidelor. Nucleul dur al partidului este format din votanţii loiali şi care este relevant în condiţiile absenteismului. Când prezenţa la vot este 30%-35%, nucleul dur contează în proporţie de 10%. Dacă oamenii ar ieşi la vot, ponderea lor ar deveni nesemnificativă. Astfel că aceia care nu merg la vot nu fac decât să propage corupţia şi să ajute la înşurubarea în politică a unor personaje“, spune el.
Implicarea societăţii - cheia unei politici curate
Soluţia pentru schimbarea acestor personaje ar fi - în afară de acţiunea fermă a instituţiilor precum DNA, DIICOT etc - implicarea, intrarea în politică a unor figuri noi. Politica este, însă, asociată unui compromis, care desigur că te duce la căpătuială. Pentru oamenii de rând nici nu mai contează doctrina, pentru că „toate partidele sunt la fel“, „toţi fură“ în „troaca în care dacă te bagi, te mănâncă porcii“. Şi asta duce la absenteism, într-un cerc vicios din care românii trebuie să iasă.
„Pe palierul psihosocial, principala reţinere a românilor este neîncrederea - în celălalt, în omul pe care nu-l cunoaştem. Astfel că dacă vechiul primar nici n-a făcut nimic, dar nici n-a comis catastrofe enorme, noul candidat nu are şanse. Pentru că «măcar pe vechiul îl cunosc». Are «experienţă», o altă marotă care se explică prin mitul mecanicului auto, acel specialist care ştie ce nu te pricepi tu, ale cărui sfaturi le urmăm fără să le punem la îndoială“, exemplifică Răileanu (foto).
Iar dacă politicianul mai şi bate cu pumnul în masă spunând că ştie el ce e mai bine pentru ţară, românii fără educaţie politică sau civică sunt de-a dreptul subjugaţi.
„Trebuie să punem toţi umărul la schimbare“
Totuşi consultantul politic este încrezător că oamenii vor învăţa să-şi dea votul politicienilor care merită. Teodor Răileanu vede un semnal de însănătoşire a societăţii în unda de proteste care a cuprins ţara odată cu referendumul pentru demiterea lui Băsescu, mişcarea de susţinere a Roşiei Montane sau a lui Raed Arafat, votul pentru Iohannis şi tragedia de la Colectiv.
„Mulţimea de la proteste era foarte eterogenă - de la părinţi cu copii pe umeri, până la hipsteri, biciclişti şi motociclişti. Ei sunt acel procent de 30% „Nu ştiu/Nu votez», care prefera să stea deoparte, să nu se implice. Sunt cei care acum 4 ani erau încă studenţi, acum sunt în câmpul muncii, cu responsabilităţi, rate de plătit, îşi fac concedii în străinătate, sunt indivizi care se maturizează şi cărora li s-a dezvoltat simţul proprietăţii şi al drepturilor cetăţeneşti. S-a format deci o masă critică de spirit civic. Au crescut şansele schimbării în politică datorită modificării legii care prevede în prezent înfiinţarea partidelor cu doar 3 membri. Sistemul are o inerţie foarte mare, ceea ce face ca partidele noi să întâmpine, încă, oarecare rezistenţă la vot. Dar peste 4 ani, partidele noi vor avea procente la vot de 8%, asta e previziunea mea. Mă uit la exemplul Nicuşor Dan şi Uniunea Salvaţi Bucureştiul, sunt oameni din societatea civilă care îşi doresc să facă ei schimbarea aşteptată “, arată specialistul.
Concluzionând, Teodor Răileanu consideră că manipularea, lipsa de educaţie, inerţia sau neîncrederea sunt factorii nocivi care împiedică România să voteze corect, spre binele ei, pe termen lung. Evoluţia mentalităţilor începe, însă, să se vadă, să se simtă. „Trebuie toţi să punem umărul la schimbare“, îndeamnă Răileanu.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
