Povestea unui erou din Primul Război Mondial, ucis la Turtucaia pentru un ceas de buzunar
0
O adevărată dramă însângera România, la o săptămână de la intrarea în Primul Război Mondial (august 1916). După cinci zile de luptă, Turtucaia căzuse în mâna duşmanului. Aici şi-a găsit sfârşitul un erou călărăşean, maiorul Ion Dervescu.
Ofiţerul, comandant de batalion, a murit străpuns cu baioneta pentru un ceas de buzunar.La declararea războiului, maiorul Ion Dervescu a primit, în calitate de comandant de batalion, sarcina să apere la Turtucaia (în prezent Tutrakan) o parte din sectorul Satul Vechi (în prezent satul Staro Selo, în apropiere de oraşul Tutrakan, Bulgaria). Acolo a luptat până la 6 septembrie 1916, când a fost luat prizonier.
Povestea ofiţerului călărăşean a fost relatată de prof. Nicolae Ţiripan, fost director al Arhivelor de pe malul Borcei care, în urma cercetării documentelor a dezvăluit cum şi-a găsit sfârşitul militarul. „Între multele cruci individuale aflate în Cimitirul Eroilor din municipiul Călăraşi una este a maiorului Dervescu Ion, ucis mişeleşte de bulgari după luptele de la Turtucaia din august 1916”, spune prif. Nicolae Ţiripan.
Străpuns cu baioneta
În Revista „Cultul eroilor noştri” nr. 9-10/decembrie 1923-ianuarie 1924 este relatat acest episod:
„După capitularea cetăţii maiorul Dervescu, găsindu-se într-un convoi de prizonieri, şi un soldat bulgar voind să-i ia ceasornicul de aur, maiorul Dervescu a refuzat să se lase jefuit şi chiar a dat soldatului bulgar peste mână când acesta a voit să i-l smulgă. Bulgarul înfuriat l-a străpuns cu baioneta ucigându-l în plin convoiu de prizonieri. Negreşit, a fost din partea maiorului Dervescu un act de neprevedere care l-a costat viaţa, dar în acelaşi timp a fost un act de mândrie, care îl arată pe deplin ce fel de om era, adică dintr-o bucată. Cadavrul său a fost găsit după încheierea păcii într-o gheţărie împreună cu alţi 350 de ostaşi români morţi în spitalele din Turtucaia. Negreşit a fost scos de acolo şi înmormântat creştineşte şi cu pompa cuvenită”.
LaTurtucaia şi-a găsit sfârşitul eroul din Călăraşi FOTO prof. Mihai Bucur
În fapt, ofiţerul a refuzat să predea unui militar bulgar ceasul de buzunar pe care îl deţinea şi care, pe spate, avea fotografia copiilor săi, rămaşi la Călăraşi. Militarii români, care au fost luaţi prizonieri, au fost încolonaţi şi, sub pază, au luat drumul către diferite zone de internare de pe teritoriul Bulgariei. De la locul capturării şi până la locul unde se afla lagărul, drumul era străbătut pe jos de către prizonieri.
În marş, desculţi şi dezbrăcaţi
Astfel, arată MAPN, au executat marşuri care durau chiar şi 15 zile neîntrerupt, fără odihnă, fără hrană, desculţi şi dezbrăcaţi. Unii nu au rezistat şi au presărat cu trupurile lor acest drum al morţii. Uneori, soldaţii bulgari îi „ajutau” cu lovituri de armă sau de bocanci să se ridice. Dacă victima nu reuşea să se ridice era omorâtă cu baioneta sau împuscată.
Cimitirul Eroilor din Călăraşi FOTO I.S.
Articolul 4 din Convenţia de la Haga prevedea că: „Prizonierii sunt în puterea guvernului inamic, nu a indivizilor sau a corpurilor care i-au capturat. Ei trebuie să fie trataţi cu omenie. Tot ce le aparţine personal, în afară de arme, cai şi documente militare, rămâne proprietatea lor”.
Chiar din momentul predării, ofiţerii şi soldaţii români au fost deposedaţi de bunurile personale. Sub ameninţare, soldaţii bulgari, luau tot ce credeau: portofelul, ceasul, jambiere, haine, mulţi erau descalţati şi de încălţăminte.
Maiorul Ion Dervescu, din Regimentul 36 Infanterie, în convoiul de prizoinieri fiind, a fost somat de un soldat bulgar să-i predea ceasornicul, pe care îl purta asupra sa. Maiorul refuză, arătându-i că pe dosul capacului era fotografia copiilor săi. Este ucis pe loc în faţa celorlalţi prizonieri, străpuns cu baioneta. Trupul său a fost aruncat într-o gheţărie, unde a stat până în aprilie 1919, când a fost descoperit de comandantul Regimentului 36 Infanterie, colonelul Atanasie Iliescu.
Ofiţerul Ion Dervescu este înhumat în Cimitirul Eroilor din Călăraşi FOTO Arh.pers.prof. Nicolae Ţiripan
Regimentul a ridicat osemintele eroului şi le-a înmormântat cu cinstea cuvenită, în cimitirul din localitate, unde au stat până la 1 decembrie 1923, când au fost exhumate şi reînhumate, în mod solemn, în Cimitirul eroilor din municipiul Călăraşi, localitatea sa natală.
Destoinic şi merituos ofiţer
Despre maiorul Ion Dervescu, se arată în revista„Cultul eroilor noştri” nr. 9-10/decembrie 1923-ianuarie 1924 că era un destoinic şi merituos ofiţer. El este cel care, timp de doi ani neîntrerupţi a lucrat la întărirea graniţei României din sudul Dobrogei, organizând tranşeele şi întăririle, care au provocat armatei bulgare pierderi destul de însemnate.
Cimitirul Eroilor din Călăraşi FOTO I.S.
La declararea războiului maiorul Dervescu, un suflet nobil şi desăvârşit ofiţer, a primit în calitate de comandant de batalion, însărcinarea să apere o parte din sectorul Starosela, din regiunea Turtucaia. Acolo a luptat eroul din Călăraşi până în ziua de 24 august, când fiind înconjuraţi, a fost făcut prizonier de război.
Scos din rândurile convoiului, maiorul a fost făcut răspunzător de marile pierderi suferite acolo de bulgari şi în faţa celorlalţi a fost spintecat cu baionetele de „învingători”, în cel mai sălbatic mod.
Trupul lui împreună cu trupul altor viteji, care au ştiut înfrunta cu mândrie şi dispreţ barbaria bulgarilor, au fost aruncate în adâncul unei gheţării, unde au stat până la 3 aprilie 1919, când au fost descoperite de inimosul comandant al reg. 36 inf., d-l colonel Atanasie Iliescu.
Cimitirul Eroilor din Călăraşi FOTO I.S.
Regimentul i-a ridicat cu pietate osemintele şi le-a înmormântat cu toată cinstea cuvenită în cimitirul din localitate, unde a stat până la 1 decembrie 1923, când osemintele eroului au fost eshumate pentru a fi duse şi reînhumate în cimitirul eroilor din oraşul său natal, Călăraşi, într-un mod solemn şi impunător, se arată în relatrea revistei „Cultul eroilor noştri”.
Vă mai recomandăm şi:
Copilul genial care a găsit fericirea în cifre. David Ghibu: „Matematica este modul meu de relaxare“
Se încarcă comentariile...
