Moşia regală de la Mănăstirea, locul de relaxare pentru prinţi şi regi. Cum arată acum domeniul transformat în '48 în IAS

Clădire care făcea parte din domeniul regal de la Mănăstirea, lăsată în paragină FOTO Arhive Călăraşi

Aşezată pe locul fostului oraş medieval Cornăţel, în apropiere de vărsarea Mostiştei în Dunăre, comuna Mănăstirea a luat fiinţă prin legea comunală din anul 1864. Aici, în perioada 1898-1947 a fost moşie regală. Imediat după abdicarea Regelui Mihai, domeniul a fost transformat în Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS). În prezent, totul este o ruină.

Despre domeniul regal de la Mănăstirea ne-a vorbit prof. Nicolae Ţiripan, fost director la Arhivele călărăşene: „A fost un domeniu imens, cu mii de hectare, cu păduri, bălţi, unde familia regală venea frecvent. Proprietăţile au fost revendicate de prinţul Paul de România, dar, din păcate, aşa cum se întâmplă la noi, totul este o ruină. Am văzut clădirile în care au funcţionat fostele IAS-uri, te apucă şi plânsul. Totul lăsat de izbelişte, şi erau din astea făcute la mare artă, solide, nu de mântuială. Autorităţile locale nu s-au implicat deloc în conservarea lor, am aflat recent că au fost cumpărate de arabii de la Chirnogi care exploatează doar terenul agricol”.

Comuna Mănăstirea a fost întotdeauna o localitate importantă. Avea clădiri cu etaj, curtea regalp era mare, avea acareturi, moară mecanică, presă de ulei, herghelie, turme de oi şi cirezi de vite. Familia regală petrecea o parte din vară aici în palatul regal de la Ferma Regală, în apropiere de biserica din Mănăstirea, renovată de Regele Carol I şi acoperită cu tabla de aramă. Aici obişnuia să petreacă mult timp regele Mihai.

“Erau fazani, iepuri, de obicei păsăret mult. Era pădure mare, de aici până la Dunăre. Se ducea în pădure, aştepta să vină păsările sălbatice, pe care apoi le împuşca. Mai vâna iepuri, vulpi, pentru blană, ca era scumpă. În fiecare luna venea de cel puţin două ori, alături de cei din anturajul de la Palatul Regal. Tin minte ca întotdeauna avea timp să stea cu lumea de vorbă. Ieşea lumea în stradă când venea, iar fetele se uitau lung după el, că era tare frumos când era tânăr. Nu o dată a ieşit chiar şi la noi la hora satului, de rămăseseră muierile cu ochii scurşi după el. Atunci când venea Mihai, bucătăresele găteau pentru el special urzici cu mămăliguţă. Era unul Ionica Sustache, pe care Mihai îl agrea, şi de câte ori venea la Mănăstirea îl ruga să ii facă urzici cu mămăliguţă“, a povestit, într-un interviu, în 2002, unul dintre localnicii din Mănăstirea, Moise Gheorghe Voicu.

Inundaţia din 1897

Denumirea de Mănăstirea i s-a atribuit localităţii de la mânăstirea de călugări construită în anul 1648 la sud de acest sat Cornăţel, din porunca domnitorului Matei Basarab, în jurul căreia şi-au înjghebat gospodării localnicii. Biserica mânăstirii a fost construită atât de solid încât până în anul 1900 nu a suferit nicio reparaţie. În anul 1901 a fost renovată de Regele Carol I, iar în anul 1937, a fost restaurată complet de M.S.Regele Carol II. Şcoala primară a fost construită în anul 1893 funcţionând într-o singură clasă, iar din anul 1935 cu ajutorul fondurilor cedate de Prefectura Ilfov, Ministerul Instrucţiunii şi nu în ultimul rând de administratorul Casei Regale- Fl. Marinescu i s-au mai adăugat alte săli de clasă, sală de recreaţie, cancelarie şi locuinţă director.
 

Localul primăriei comunei Mânăstirea a fost ridicat în anul 1905, când primarul localităţii era Gh. Stănescu, bunicul scriitorului Alexandru Sahia. În comună mai funcţiona un post de jandarmi cu sediul într-o clădire construită în anii 1933-1934. Un eveniment care a marcat viaţa comunei a avut loc în anul 1897, când apele Dunării au inundat jumătate din localitate dinspre sud până la actuala şosea judeţeană Olteniţa – Călăraşi, drept pentru care autorităţile locale de atunci şi administraţia Moşiei Regale au luat măsuri şi s-a construit un dig în imediata apropiere a comunei pentru apărarea acesteia, cât şi a unei părţi din Moşia Regală ( zona Simoiu).

Multe documente pierdute sau distruse

„Deşi atestată foarte de timpuriu, materialele documentare păstrate reflectă o perioadă destul de scurtă din viaţa economică, socială, politică şi culturală a acestei localităţi. Condiţiile improprii de păstrare, desele mutări dintr-un loc în altul, evenimentele vremii şi-au pus amprenta asupra documentelor, multe dintre acestea fiind distruse sau pierdute. Aşa se face că nu se păstrează nici un dosar din perioada atestării până în anul 1907, ca şi pentru anii 1919—1910, 1912,1914-1915,1917- 1918,1921-1923, 1929, 1933 şi 1946-1947. De asemenea pentru unele perioade de timp, documentele păstrate sunt foarte puţine, iar informaţiile pe care le oferă sunt destul de sumare. Ponderea cea mai mare a documentelor deţinute sunt cele de după cel de-al doilea război mondial”, spune prof. Ţiripan.
 

A copilărit pe domeniul regal

Desenator, pictor, maestru al gravurii româneşti, cu expoziţii în ţară şi în străinătate, artistul Florin Stoiciu este originar din Bărăgan. S-a născut chiar în comuna Mănăstirea, în anul 1965, şi povesteşte cum a copilărit pe domeniul regal. Îşi aminteşte cu emoţie despre istorisirile mamei şi bunicii sale, dar şi despre frumuseţea locurilor care îl însoţesc pretutindeni şi acum.
 

”Este superbă zona, lacul Mostiştea, mii de hectare de luciu de apă, lacul Scoiceni, era de vis. Verii mei locuiesc şi acum în sat. Îmi aduc aminte că toată copilăria am petrecut-o pe malul bălţi, la pescuit. Erau păuni, era de vis, un loc magnific. Ştiu de la mama cum toate rudele mele aveau în spatele icoanei fotografii cu Regele Mihai, iar cînd sosea Regina Maria în sat era sărbătoare. Îmbrăcată în straie populare, toată lumea o aştepta cu emoţie. Dar nu numai din copilărie am amintiri. I-am cunoscut personal pe Majestatatea Sa şi pe Regina Ana. Au venit la Universitatea de Arte în vizită. Ce să vă spun? Îţi impunea respect, ca atunci când intri în biserică, era cald, modest, dădea mâna cu toată lumea, o personalitate puternică, dar în acelaşi timp un character bland şi plin de omenie. Păcat, regret sincer dispariţia sa! “, a spus  conf. univ. dr. al Universităţii Naţionale de Artă, Florin Stoiciu.

Prinţii lucrau cot la cot cu ţăranii

Din amintirile bătrânilor aflăm că localitatea Mănăstirea a fost electrificată foarte timpuriu, iar din comună şi pînă la Bucureşti ţoseaua a fost pietruită cu piatră cubică încă de la începutul secolului XX.  Chiar lângă biserică se afla un cochet palat regal (o vilă) unde regii îşi petreceau mici vacanţe în mijlocul ţăranilor, care se amuzau văzându-i pe tinerii prinţi (Ferdinand, Carol, Nicolae şi apoi Mihai)lucrând cot la cot cu ţăranii la aria de treierat, ridicând cu furca snopi la şira de la batoză sau călărind caii alături de flăcăii din sat când mergeau seara pe mirişti la păscut. 

Mii de hectare de păduri şi bălţi, în proprietate

Printre proprietăţile Casei regale a României se află mii de hectare de teren aflate în judeţul Călăraşi. Este vorba despre balta Ezeru Mostiştea - comuna Mănăstirea - 1.062 hectare, balta Boian Sticleanu şi pădurea Vărăştii de Baltă - 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apă, 170 hectare trestie, teren de 3.165 hectare, comuna Mănăstirea, Călăraşi, teren de 2.002 hectare, Chinciu Spanţov, Călăraşi, pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare, cesionate.