Ioana Cordoş-Pană, profesoară: „Sunt copii care nu pot veni la şcoală pentru că nu au încălţăminte“
0
Principala cauză a abandonului şcolar este situaţia financiară a copiilor care, în zilele friguroase sau cu ploaie, nu pot ajunge la ore pentru că nu au încălţăminte adecvată.
De profesie psiholog, Ioana Cordoş-Pană (42 de ani) predă Limba engleză şi Informatică din anul 2019 în comuna Gălbinaşi, o comunitate cu multe lipsuri din judeţul Călăraşi. Deşi se află la o aruncătură de băţ de Capitală, oamenii de aici sunt sufocaţi de grija zilei de mâine, iar unii copii renunţă la şcoală din cauza situaţiei financiare precare. Văzând în ochii lor speranţa că poate într-o zi totul va fi bine, Ioana a pornit în această aventură cu gândul de a-i motiva pe copii să înveţe, să nu renunţe niciodată la idealurile lor şi să-şi croiască în viaţă exact drumul pe care şi-l doresc.
„Weekend Adevărul“: Când aţi intrat în echipa „Teach for Romania“ şi de ce?
Ioana Cordoş-Pană: Am intrat în echipa „Teach for Romania“ în anul 2019, deoarece voiam să lucrez mai îndeaproape cu copiii şi să îi sprijin să îşi atinga potenţialul. Am simţit că în acest fel pot aduce o schimbare pozitivă şi durabilă în lumea în care trăiesc. Am fost inspirată să urmez acest drum de către mama mea, care a fost profesoară de Limba română şi de franceză.
Ce materie predaţi la Gălbinaşi şi cât de dificil a fost ultimul an şcolar?
La Gălbinaşi predau Limba engleză şi Informatica. În online a fost greu de comunicat, nu din pricina lipsei device-urilor, ci mai ales din cauza lipsei semnalului de internet, care se pierdea des, când bătea vântul, ploua sau ningea. Chiar dacă aveau semnal, acesta era extrem de slab, iar copiii auzeau cu întrerupere sau foarte distorsionat, cu microfonie, ceea ce făcea aproape imposibilă înţelegerea unei lecţii, plus că era foarte stresant şi pentru copii, şi pentru profesori. Am reuşit să trecem peste toate obstacolele cu perseverenţă, optimism şi cu multă muncă.
Ioana, alături de elevii în timpul şcolii online FOTO Arh.pers.I.C.P.
Clasa a V-a, promovată cu brio
Să vorbim puţin despre abandonul şcolar. Cum vă implicaţi pentru a-l aduce pe elev din nou în bancă şi care ar fi cauzele acestui fenomen?
Am în clasă copii care nu pot veni la şcoală în zilele ploioase pentru că nu au încălţăminte uscată, alţi copii care trebuie să stea cu fraţii mai mici pentru ca părinţii să meargă la serviciu şi să asigure hrana de zi cu zi a familiei, iar alţii care au rămas mult în urmă cu învăţatul din cauza situaţiei create de pandemie şi nu mai găsesc motivaţia necesară pentru a continua studiile. În cazul tuturor acestor copii, ţin în permanenţă legătura cu părinţii lor şi discut între patru ochi cu fiecare dintre ei pentru a găsi împreună soluţii şi a-i readuce la şcoală. Sunt tare bucuroasă că în anul şcolar ce a trecut, în ciuda pandemiei şi a greutăţilor de acasă, nu am lăsat pe nimeni în urmă şi toţi copiii din clasa mea au absolvit clasa a V-a.
Cum sunt copiii de la şcoala din Gălbinaşi? Ştim că este o localitate cu persoane vulnerabile, familii sărmane. Aţi reuşit să le stârniţi curiozitatea pentru educaţie, ce greutăţi aţi întâmpinat?
În timpul orelor de curs, la şcoala din Gălbinaşi FOTO Arh.pers.I.C.P.
Am descoperit la elevii mei din Gălbinaşi o curiozitate nativă pentru învăţare şi o dorinţă continuă de îmbunătăţire. Din momentul în care stabileşti o relaţie bazată pe sinceritate şi pe respect, cât şi nişte reguli şi consecinţe clare care trasează actul educaţional, barierele în comunicare se diminuează şi până la urmă dispar. Ajută mult şi ancorarea continuă în viaţa reală, cotidiană, pentru a stabili sensul învăţării, altfel spus, la ce foloseşte ceea ce învăţ acum în viaţa mea de zi cu zi.
Cum i-aţi regăsit pe copii după multe luni de şcoală online?
Cu bucurie şi multă speranţă. Pentru copii a fost bucuria revederii cu colegii şi cu profesorii, iar pentru profesori, pe lângă această bucurie, a fost şi speranţa unui nou început în ceea ce priveşte predarea şi învăţarea. Înca din prima zi ne-am dat seama că avem mult de recuperat, nu doar în ceea ce priveşte conţinutul materiei, cât mai ales din perspectiva abilităţilor socio-emoţionale. Copiii păreau să revină la şcoală după o vacanţă îndelungată şi manifestau comportamente dezorganizate, multă agitaţie psihomotorie şi deficit de atenţie.
Ioana Cordoş Pană, de profesie psiholog, predă la şcoala din Gălbinaşi FOTO Arh.pers.I.C.P.
A fost, evident, nevoie de o recadrare la absolut toate clasele la care predau şi de o restabilire a motivaţiei şi a focusului pe comportament şi pe învăţare. De asemenea, a fost nevoie de cel puţin o lună de activităţi remediale pe conţinutul predat. Eu şi colegii mei am decis să facem acest lucru punând accent atât pe necesitatea studiului individual, cât şi pe lucrul în echipă şi dezvolâand în acest mod autonomia în învăţare şi competenţele de colaborare şi acceptare a diversităţii pentru toţi elevii.
Opinia elevului trebuie să conteze
Care credeţi că este reţeta succesului în învăţământ? Care ar fi cele mai interesante, mai educative metode de predare?
Copiii trebuie ascultaţi, opinia lor trebuie luată în considerare şi feedbackul lor integrat în activitatea de la clasă. În momentul în care dascălul îi ascultă pe copii şi le valorizează opiniile, aceştia se simt „văzuţi“ şi împuterniciţi să se implice cu adevărat în propriul proces de învăţare, devenind mai mult decât simpli receptaculi ai cunoştintelor transmise de dascăl. Metodele de predare care stârnesc cel mai mult interesul elevilor şi îi motivează să se implice activ în procesul învăţării sunt cele moderne, interactive, cum ar fi jocul de rol, proiectele de echipă, mai ales cele care integrează resurse digitale.
Interacţiunea cu elevii, cheia succesului şa şcoală FOTO Arh.pers.I.C.P.
Ce calităţi ar trebui să aibă un dascăl?
În primul rând, ar trebui să îi pese de copii şi de nevoile lor, să fie un bun ascultător, să pună limite cu blândeţe şi să îi inspire mereu pe elevii săi, să ţintească spre un scop înalt şi să îşi exprime opiniile cu asertivitate, contribuind mereu la bunăstarea comunităţii lor.
Educaţia contribuie la binele comun
Ce înseamnă pentru dumneavoastră viaţa la catedră?
Este o imensă bucurie, dar şi o mare responsabilitate. Mă bucur să fiu zi de zi alături de elevii mei şi să le trezesc interesul pentru învăţare, mă bucur de fiecare dată când îi văd că progresează sau când aud: „Ahaaaa, acum am înţeles!“ sau „Ce frumoasă a fost ora asta, nu mi-am dat seama când a trecut timpul!“. Responsabilitatea vine prin prisma faptului că zi de zi sunt unul dintre modelele lor şi una dintre persoanele care îi motivează să meargă mai departe şi să depăşească orice obstacol pentru a-şi atinge obiectivul propus, de a avea o viaţă aşa cum şi-o doresc.
Ioana, un dascăl fericit FOTO Arh.pers.I.C.P.
Când aţi ştiut că veţi îmbrăţişa meseria de dascăl şi ce v-a motivat în această alegere?
Acum doi ani, când am devenit bursier „Teach for Romania“, începuse să se contureze clar că meseria de dascăl este vocaţia mea, pasul logic pe care îl aveam de făcut în dezvoltarea mea profesională. Până atunci, lucrasem vreme de nouă ani ca psiholog într-un ONG unde desfăşurasem activităţi de educaţie prin metode nonformale pentru elevi de gimnaziu şi liceu din mediul rural. Vreau să fiu în continuare profesor, deoarece am convingerea că prin educaţie viaţa noastră se schimbă şi astfel pot contribui la binele comun.
Responsabilitatea vine prin prisma faptului că zi de zi sunt unul dintre modelele lor şi una dintre persoanele care îi motivează să meargă mai departe şi să depăşească orice obstacol pentru a-şi atinge obiectivul propus, de a avea o viaţă aşa cum şi-o doresc.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
