Tânără din România care a câştigat un concurs de frumuseţe în 1930: „Nu sunt pentru a se da drepturi politice femeilor“

Decenţa este cuvântul care poate defini, pe scurt, modul în care presa de odinioară aborda subiectele mondene. Un exemplu de jurnalism îl reprezintă interviul luat de gazetarii săptămânalului buzoian „Vocea Buzăului“ unei frumoase adolescente, câştigătoare a unui concurs de Miss.

Concursul de frumuseţe a fost organizat de publicaţia buzoiană cu ocazia Zilei Femeii. Tânăra desemnată câştigătoare de juriul format din reprezentanţi ai publicaţiei a fost recompensată, printre altele, cu un interviu publicat pe prima pagină a săptămânalului, ediţie apărută chiar pe 8 martie 1930.

Nadia Ionescu este numele fetei pe care juraţii au găsit-o ca fiind cea mai apropiată de standardele de frumuseţe ale vremii. În perioada interbelică, erau considerate armonioase femeile care nu depăşeau înălţimea de 1,70 metri şi 60 de kilograme.

Interviul realizat de ziaristul de monden de la Vocea Buzăului începe cu o relatare a parcursului său încărcat de emoţie, în compania unui prieten, către domiciliul fetei, de pe Bulevardul Brătianu.

”Ne'ntrebăm: o fi miss acasă? Ne-am anunţat că o se ne ducem ziua trecută. Aşa că avem dubla misiune de a lua un interwiew şi a ne scuza că nu am fost la timp. Găsim pe d-ra E. Nadia Ionescu acasă. O aşteptăm puţin în seara balului în vălmăşagul atâtor concurente care mai de care mai ispititoare nu am putut privi mai insistent pe aleasa ziarului. Şi apoi o miss e prea ocupată cu felicitările... Voiam să o privim liniştiţi acasă. Şi miss Vocea Buzăului îşi făcu apariţia surâzătoare şi amabilă. Un moment uităm că am venit pentru interwiew. Am vrut să-i spunem că am venit numai pentru motivul s'o vedem...”. (Vocea Buzăului”, sâmbătă 8 marte 1930)

Gazetarul o descrie, în câteva rânduri, pe frumoasa interlocutoare

Privirea duioasă, spontană şi graţioasă în răspunsuri, sunt câteva dintre sintagmele presărate în articol de jurnalist pentru a-i contura câştigătoarei concursului de frumuseţe aura pe care fotografia nu o putea surprindea.

”Ne întinde o colecţie de fotografii din care să alegem pe cea mai potrivită pentru clişeu. Cu ochii negri şi catifelaţi, cu privirea duioasă şi totuş ştrengară, miss Vocea Buzăului împarte surâsuri şi răspunde cu o graţie de copil alintat. 17 ani ne răspunde că are ca vârstă. Răspunsurile sunt sincere, spontane  şi puţin cam îndrăsneţe deşi doamna Ionescu intervine din când în când  ca să retuşeze anumite asperităţi pe care Miss Vocea Buzăului le lansează fără nici o reticenţă...”. (Vocea Buzăului”, sâmbătă 8 marte 1930)

Până să treacă la interviul propriu-zis, autorul surprinde pudoarea care domnea în familiile cu domnişoare.

”Numai la întrebarea: ce părere are despre iubire, d-ra Ionescu rămase câteva clipe pe gânduri şi apoi un semn discret  ne arată că d. Ionescu ca un cerber neînduplecat găsi întrebarea cam în afară de program. La plecare Miss Vocea Buzăului ne conduse veselă şi zglobie până la poartă. Un vânt rece ridica frunze ofilite şi le dansa puţin în aer ca apoi să le aşeze pe pământul orfan şi trist, un cadru ca de toamnă târzie  în care Miss Vocea Buăului aluneca ca un imn al tinereţei zglobii şi nepăsătoare”. (Vocea Buzăului”, sâmbătă 8 marte 1930)

Interviu ”Vocea Buzăului”, ediţia de sâmbătă 8 marte 1930

La întrebările noastre Miss Vocea Buzăului a binevoit să ne dea următoarele lămuriri pe care le împărăşim cititorilor ziarului nostru:

Am 17 ani şi m'am născut născut în Azuga. În Buzău întreaga familie ne-am mutat de 6 ani. Citesc Vocea Buzăului dela apariţie. O simpatizez mult. E scrisă cu mult nerv şi cu mult curaj. Când am auzit de balul organizat de ziar m'am şi hpotărât să vin. Ştiam că va fi un bal select  la care se va petrece admirabil. În seara balului nu bănuiam că voiu avea fericirea să fiu proclamată Miss Vocea Buzăului. A fost pentru mine una din cele mai plăcute surprize, cu atât mai mult cu cât am văzut că lupta a fost mare şi insistentă”.

- Găsiţi necesare aceste concursuri de frumuseţe?

Da, ele îşi au un deosebit rol social dacă nu sunt aranjate pentru a se specula această frumuseţ.

- Dar despre drepturile femeii ce aveţi de spus?

O spun sincer. Nu sunt pentru a se da drepturi politice femeilor. Politica strică căminul şi atrage femeile într'o luptă de patimi şi de pierdere de timp. ... Îmi place literatura şi sportul. Prefer pe Eminescu, Caragiale, Creangă, Arghezi, Cezar Petrescu. Din literatura streină savurez pe Balzac, Stendhal, Heine, Byron, Baudelaire etc. Din sporturi prefer tennisul şi ciclismul. Iubesc mult teatrul. Chiar acestei cariere aş vrea să mă dedic dacă nu s'ar opune părinţii. Iubesc însă cu pasiune muzica, îndeosebi muzica clasică.

- Preferaţi Bucureştii, Miss?

Deloc. Are în el prea mult sgomot, e prea mecanic. Mie-mi plac locurile singuratice dar cu peisagii poetice. De exemplu un colţ la mare cu apus violet de soare obosit, sau o privelişte de pe o colină cu flori şi cu isvoare limpezi.

Profit de atmosfera romantică şi şi întreb discret pe simpatica miss: Dar despre iubire ce părere aveţi? D. Ionescu tresare. Se uită puţin cam speriat spre mine. Miss Vocea Buzăului îmbujorată şi ştrengară oftează încet şi priveşte în gol.

Mă cam fâstâcii şi eu. Văzui că n'o nimerii bine. Şi cu puţină greutate scap şi de hopul acesta. Miss Vocea Buzăului ne făcu discret semn spre d. Ionescu care schimbă imediat vorba. Şi interwiewul luă sfârşit spre marele nostru regret.