Sfaturi pentru cultivatorii de căpşuni. Care sunt soiurile adaptate cel mai bine solului şi climei din România
0Căpşunele româneşti, dulci şi aromate, ajung în pieţe în a doua parte a lunii aprilie, spun cultivatorii. Va fi momentul în care fermierii fac bilanţul ultimelor luni de muncă pe terenurile cultivate cu căpşuni, care presupune o grijă aparte de la pregătirea terenului, la plivire, irigare, erbicidare, până la faza de recoltare.
Cei mai mulţi dintre cultivatorii români de căpşuni folosesc pe aproximativ trei sferturi din suprafeţele cultivate soiul Premial, urmat de Redgauntlet, Dana si Elsanta.
Acestea şi-au dovedit deja ”prietenia” cu solul şi clima din ţara noastră, spun specialiştii.
Plantarea căpşunului poate fi realizată manual sau mecanizat, cu maşina de plantat răsaduri. Deşi mai costisitoare, plantarea manuală este cea mai răspândită şi cu rezultate bune la prindere.
Operaţiunea se poate face cu plantatoare speciale în formă de U, cu sapa sau uneori cu plantatoare în formă de lingură. Nu folosiţi plantatoarele conice precum cele din legumicultură.
”La căpşun trebuie multă muncă în permanenţă, ce constă în plivit, udat, cules fruct cu fruct, iar aproape totul se face în genunchi. Trebuie ştiut că irigatul se face la plantă iar dacă nu iei iarba dintre plante, căpşunii sunt umbriţi şi rămân fără vlagă”, spune Nicolae Dincă, fermier din Buzău.
Pământul se irigă cu una sau două zile înainte de plantare. Dacă folosiţi plantatorul special de căpşuni, plantele nu se mai mocirlesc iar rădăcina este fasonată în momentul plantării.
În cazul în care folosiţi lingura de plantat sau sapa, faceţi gropile înainte iar apoi plantaţi stolonii cu rădăcina dreaptă până la nivelul coletului. După plantare, aveţi grijă ca mugurele central să fie la nivelul solului.
Atenţie, dacă groapa nu este suficient de adâncă, vârful rădăcinilor se îndoaie. Dacă mugurele central rămâne cu 1-2 cm deasupra solului, plantele prind greu rădăcină sau se usucă. Vor fi probleme şi dacă mugurele central este îngropat în pământ.
În cazul în care nu tasaţi bine solul din jurul plantei, rădăcina pierde contactul cu solul iar plantele suferă în dezvoltare sau dezvoltă mucegaiuri pe rădăcină. Firele se udă după plantare pentru a ju se ofili.
Perioadele de plantare a căpşunilor sunt toamna, între 15 septembrie şi 15 octombrie şi primăvara, în intervalul 10-30 aprilie. Aceste intervale diferă în funcţie de condiţiile climatice ale fiecărui an şi de zona în care se planteaza căpşunul.
Lucrarile solului sunt importante în cultivarea căpşunului. În primul an se fac două sau trei praşile mecanice şi două-trei praşile manuale. Dacă nu aţi folosit erbicide preemergente, numărul praşilelor poate fi mai mare, în funcţie de starea de îmburuienare a solului.
Căpşunii au o înrădăcinare superficială, sunt concurate puternic de buruieni şi de aceea terenul trebuie menţinut curat.
Ca să păstraţi umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea buruienilor, este recomandată mulcirea. Poate fi cu folie neagră de polietilenă sau cu paie care au fost balotate şi depozitate în anul precedent producţiei.
”Această membrană neagră este pentru încălzirea solului. Le merge mai repede, nu mai creşte iarbă şi nu mai dai cu sapa. Pe mijloc, se ierbicidează cu panouri, ca să nu sară pe plante”, susţine Nicolae Dincă, cultivator de căpşuni.
În cazul mulcirii cu folie neagră este obligatorie combinarea mulciului cu irigarea prin picurare. Folia şi instalaţia de picurare se poziţionează înainte de plantare.
În timpul verii, atunci când nu sunt precipitaţii, irigaţi la fiecare 7-10 zile în funcţie de starea de aprovizionare a solului cu apă. În timpul formării fructele, se udă la 3 până la 7 zile. Irigarea se face prin aspersiune sau prin picurare.
După recoltare, căpşunele se păstrează în incinte răcoroase timp de 24 de ore. Fructele pot fi transportat pe distanţe scurte cu un camion obişnuit, acoperit. Trebuie evitată expunerea căpşunelor la soare.
Dacă nu puteţi valorifica producţia imediat, faceţi o pre-răcire a fructelor până la 8-10° C în camere frigorifice iar transportul lor pe distanţe lungi se face cu un camion frigorific. Astfel, marfa se menţine la parametri optimi până la trei zile.