Portret: Costin Pătraşcu, medicul specializat în America în psihoterapie

Medicina  a fost o alegere mai mult întâmplătoare, pentru Costin Pătraşcu. Psihiatria dimpotrivă , ştia din anul II de facultate ce vrea să urmeze, i se părea singura specialtate medicală cu deschidere către tot ce înseamnă uman incluzând toată sfera culturală, socială nu doar biologie. A devenit medic psihiatru, dar în acelaşi timp îşi ajută pacienţii prin şedinţe de psihoterapie.

„Citeam foarte mult. Într-o zi mi-a picat în mână Freud şi am zis : asta e. Citeam în cărţile lui ceva ce eu însumi gândeam fără cuvinte, intuiam nişte lucruri pe care mi le-a confirmat” spune doctorul Costin Pătraşcu. După absolvirea facultăţii ştia că drumul său va fi către psihologie şi psihiatrie şi din dorinţa de a se pregăti mai bine decât putea să o facă în ţară la vreme aceea a hotărât să îşi continue studiile în Statele Unite ale Americii.

Miros de America

„Era în Philadephia, vară, mirosea bine; a citrice, fast-food şi briză marină într-o atmosferă foarte umedă. Am exlamat: ah miroase a America” îşi aminteşte Costin Pătraşcu primul contact cu America. A studiat acolo consilierea psihologică, un domeniu cu tradiţie pentru americani, dar aproape necunoscut la noi în anul 2000. Nu poate spune că a învăţat meserie acolo, dar cei trei ani petrecuţi în Statele Unite au contat ca experienţă de viaţă,ca deschidere a unui orizont de înţelegere a lumilor. A observat imediat diferenţele între „noi” şi „ei”. De la elevi la adulţi, cu toţii sunt mult mai familiarizaţi cu acest domeniu, au un cult pentru profesionişti. Consilierea psihologică are un rol foarte bine definit în societatea americană şi include chiar şi orientarea profesională de la care a şi pornit pentru ca apoi să se extindă la alte domenii. Costin Pătraşcu a ajuns să aprecieze pragmatismul american, ghidat după modelul „Omul potrivit la locul potrivit”. Consideră că experienţa de peste Ocean  mai fost un mare avantaj: accesul la informaţii despre orice pe care aici nu îl avea, cărţi şi articole de ultima oră care în România  nu existau. „Am venit cu zeci de cutii cu cărţi, trimise pe vapor. Era mai ieftin. Am fost tentat şi de alte lucruri dar am preferat cărţile . Numai pe cărţi dădeam bani”, povesteşte Costin Pătraşcu.

După Statele Unite a renunţat şi la oportunităţile din Bucureşti

Întors în România, a făcut rezidenţiatul cinci ani în psihiatrie,la spitalul „Alexandru Obregia” din Capitală. Socotind că are prea mult timp liber şi-a dorit să facă o formare în psihoterapie. A început o analiză personală, o formă de autocunoaştere, fapt pentru care a apelat el însuşi la un un psihanalist. Concomitent cu acest demers de autocunoştere a început formarea propriu-zisă în psihoterapie. În acelaşi timp a urmat şi facultatea de psihologie. Au fost ani de muncă şi foarte mult de învăţat. Odată cu terminarea rezidenţiatului în psihiatrie a decis să revin în Buzău. „Am renunţat la oprtunităţile Bucureştiului,am deschis un cabinet de psihoterapie şi urmează unul de psihiatrie” spune Costin Pătraşcu. Primii pacienţi au fost spre surprinderea lui  părinţi care vin cu copii, în special adolescenţi. „Oamenii nu recunosc că au probleme, dar le văd la copii lor. Problemele sunt de cele mai multe ori rezultatele neînţelegerii în general oamenii nu recunosc faptul că ceva nu merge bine”  

Întrebări şi răspunsuri:

V-aţi gândit să rămâneţi în America?

Relaţiile interumane sunt foarte diferite. Am avut prieteni acolo, dar în alt sens, nu ca cei din România. Am plecat cu gândul să rămân acolo. Totul în jur părea ireal. Am simţit că nu mă pot conecta la realitatea de acolo. Nu eram din povestea aia.

Cum este văzută psihoterapia la noi?

Nu are o prea bună reputaţie în România, oamenii nu realizează de multe ori că au nevoie de ajutor. Ca şi specialist trebuie  să fii un pic aparte să fii atent la aspecte ce ţin de viaţa psihică; lucruri pe care mulţi nu le bagă de seamă. Aplecarea vine din nevoia de a te lămuri tu cu tine însuţi. Abia când te lămureşti îşi găseşti liniştea şi te poţi ocupa de alţii.

Ce-i place:

Îmi place psihoterapia mai mult decât psihiatria, dar nu se poate trăi numai din asta. Medicamentele sunt mai la îndemână, pacienţii vor soluţii rapide. Am devenit foarte interesat de arhitectura românescă tradiţioanlă şi în general tot ce înseamnă tradiţii culturale româneşti, colecţionez obiecte artizanale. Îmi plac lucrurile vechi în general.

Ce nu-i place:

Faptul că în România oamenii nu sunt amabili, e o luptă pentru supravieţuire care face un mic egoist din fiecare. Nu îmi place birocraţia excesivă. Pentru orice demers trebuie să te îngropi în hârtii. Nu contează ce ştii ci doar hârtiile pe care le ai.