Ponturi pentru a scăpa de câinii agresivi. Ce facem atunci când suntem atacaţi - recomandările specialiştilor

Nicu Aldea este instructor canin la Comandamentul Judeţean de Jandarmi Buzău

Nu de puţine ori s-a pus problema dacă acei câini agresivi care atacă oamenii provin din rândul haitelor de maidanezi sau dintre câinii cu stăpân. Un experimentat instructor canin de la unitatea de jandarmi din Buzău, Nicu Aldea, ne oferă explicaţii despre comportamentul câinilor, dar şi sfaturi despre cum evităm să nu le devenim victime.

Subofiţerul buzoian spune că agresivitatea câinilor este mai des întâlnită la haite. 

„Când sunt singuri, nu prea atacă, pentru că le este teamă. Dar, când vezi trei, patru câini grupaţi, e bine să îţi vezi de drum, să nu-i bagi în seamă. Trebuie ocoliţi pe cealaltă parte a străzii, eventual, dar nu trebuie intrat printre ei, mai ales când se află în apropierea unei surse de hrană. Este posibil să atace şi răzleţ câte un om. Poate îl irită vreun miros strident, de exemplu dacă persoana vizată are acasă o căţea în călduri şi i se imprimă mirosul în haine. E la fel cum un câine poate veni lângă un om ca să se gudure”, spune instructorul canin de la jandarmi. 

Potrivit dresorului, câinii din haite sunt ghidaţi fie de un mascul, fie de o femelă dominantă, iar instinctele acestora sunt într-o mare măsură imitate de celelalte animale din grup. 

„Şefii haitelor sunt şi primii care atacă. Când aceste haite au femele în călduri, atunci riscul e mai mare ca masculii să devină violenţi. Haitele mai pot ataca atunci când cineva îi calcă teritoriul. De cele mai multe ori, câinii îşi trasează astfel de zone acolo unde au sursa de hrană, adică în jurul ghenelor sau al platformelor de gunoi dintre blocuri. De aceea, sunt semnalate mai des atacuri ale câinilor asupra unor oameni care duc gunoiul sau asupra celor care scormonesc în tomberoane. Atacă omul pentru că ei interpretează că acesta le ia hrana”, spune Nicu Aldea.

Există, potrivit specialistului, diferenţe notabile între comportamentul câinilor vagabonzi şi al celor cu stăpân, privind factorii care declanşează un posibil atac asupra oamenilor. 

„Câinele devine agresiv ori când îşi simte viaţa în pericol, ori când viaţa stăpânului său este pusă în pericol. Atunci intervine instinctul lui de a-şi apăra partenerul. Cel de companie are un ataşament faţă de stăpânul lui şi de membrii familiei, relaţie care se leagă de când e pui. Ştie cine îi dă să mănânce, ştie cine vine în casă, ce mirosuri corporale au. Asta dacă vorbim despre câinii cu stăpân. Câinii de curte reacţionează atunci când cineva intră în teritoriul lor, aşa cum este ograda. Atunci el ştie că este străin şi are tendinţa de a reacţiona, îl latră sau îl atacă. De obicei, câinii îşi ştiu teritoriul lor“, spune Nicu Aldea, instructor canin la Comandamentul Judeţean de Jandarmi Buzău. 

Nicu Aldea are şi o teorie proprie, conform căreia câinii vagabonzi preiau multe gesturi ale oamenilor printre care trăiesc. Astfel, cei născuţi pe stradă ar fi mai puţin agresivi decât cei scăpaţi din curţi. 

„Maidanezii au un comportament influenţat de traiul lor permanent printre oameni. Facem parte din universul lor şi nu de puţine ori îi vedem că traversează strada pe zebră, ca şi noi. Imită comportamentul nostru, aşa cum ne împrumută şi agresivitatea. Cu cât oamenii sunt mai puţin violenţi, cu atât şi câinii sunt mai blânzi. Este valabil şi în cazul celor cu stăpân, care le împrumută caracterul. Cei mai periculoşi sunt câinii scăpaţi din curţi, mult mai periculoşi decât maidanezii. Cel cu stăpân, de companie, este cel mai puţin periculos deoarece în general el este loial şi dacă atacă o face din instinctul de a-şi apăra partenerul. Cum spuneam, câinii scăpaţi din curte sunt imprevizibili şi sunt cei mai periculoşi, nu cei care se nasc pe stradă. Cei care vin din curţi, în general sunt derutaţi când văd dintr-o dată oameni mulţi, câini străini cu care trebuie să se înfrunte pentru a găsi hrană“, spune instructorul.

Dresorul câinilor de urmă şi de pază de la jandarmi spune că, pentru a ne putea feri de agresivi, este important să ştim cum să le interpretăm gesturile. 

„Dacă îl vezi că mârâie, ridică nara, îşi înfoaie părul de pe spate iar coada o ţine în sus, acestea sunt semne că vrea să te atace. În momentul în care a lăsat coada în jos sau dă din ea, atunci nu e cazul să te sperii. Plimbatul cozii înseamnă că animalul este într-o stare de relaxare”, explică subofiţerul Nicu Aldea. 

Este bine, potrivit dresorului canin, să folosim în apărarea noastră obiectele pe care le avem în mâini, umbrelă, geantă, ori un băţ sau un bolovan găsit pe loc, dar numai în ultimul moment, când ne simţim în pericol. 

„Dacă te înconjoară, e bine să nu fugi. Trebuie să stai pe loc, să nu te pierzi cu firea, iar dacă ai posibilitatea de a te apăra cu un băţ sau să te laşi rapid în jos şi să pui mâna pe o piatră, e bine să o faci. Dar nu dai până nu simţi că ai viaţa pusă în pericol pentru că e posibil ca în acel moment tu să arunci apoi el să te atace. O ţii pentru apărare, până în ultimul moment, când vezi că primul vine la tine, acela fiind şi şeful haitei. Îl ţinteşti, dar undeva unde să simtă, astfel încât să fugă după lovitură. El nu va păţi nimic, însă durerea aceea îl descurajează”, recomandă instructorul canin. 

În momentul tatonării de către grupul de câini agresivi, este important să ne păstrăm calmul şi să ne comportăm cât mai indiferent 

„Nu e bine deloc să te uiţi în ochii animalului, să-i dai importanţă, pentru că este ca şi sfidatul unui om. Trebuie doar să-l urmăreşti cu coada ochiului, ca să poţi să-i observi mişcările. Dacă îl bagi în seamă cu privirea, el percepe gestul tău ca pe o provocare, ca o ripostă. Îl urmăreşti cu coada ochiului, îţi vezi mai departe de drum, pentru ca el să nu simtă că îi pui viaţa lui în pericol. Nu e recomandat să fugi, ci să stai pe loc pentru că dacă te întorci cu spatele şi alergi se ia toată haita după tine”, spune subofiţerul care se ocupă de pregătirea câinilor din unitatea de jandarmi.  

Stăpânirea de sine sporeşte şansele de a scăpa teafăr dintr-un atac al câinilor, chiar şi într-o confruntare cu mâinile goale, spune instructorul de la jandarmi. 

„În cazul în care eşti atacat şi sare la tine, e bine să-i duci o mână în faţă, să îl blochezi cumva, chiar cu risul de a te apuca de ea, ca între timp, cu cealaltă mână să îl apuci tare de gât, să îl loveşti, să îl ciupeşti, astfel încât să simtă că reacţia ta e mai dureroasă decât muşcătura lui. Atunci îi este teamă şi fuge. E bine să loveşti tare, ca el să simtă lovitura.Dacă animalul dominant fuge, atunci fug şi ceilalţi câini. Dacă nu te-ai apărat bine, te pot muşca. De aceea, o mână e bine să fie liberă, ca să te aperi cu ea”, ne-a spus instructorul canin.

Nicu Aldea demontează şi câteva mituri conform cărora lăsatul în jos sau zbieratul la animale ar fi metode eficiente împotriva câinilor agresivi. 

„Strigatul la animal nu este recomandat. Dacă ridici vocea, ţipi la câine, acesta interpretează că vrei să îl ataci, iar el ripostează. E bine ca animalului să-i vorbeşti blând, pe un ton jos, pentru că altfel interpretează aceste sunete joase. Dacă ridici tonul, simte că ceva nu-i în regulă şi atacă. De asemenea, faptul că te laşi în jos ca să vii la nivelul lui naşte două posibile reacţii. Unii câini agresivi te  pot ataca şi acolo însă alţi câini, mai ales când sunt solitari, te lasă în pace, pentru că simt că te-au dominat. Se zice că e bine ca atunci când eşti atacat să pui palmele pe faţă şi să te întinzi cu faţa la pământ,  pentru că ştie că a dominat, în general. Dacă sunt în haită, însă, ar putea ataca şi aşa”, spune subofiţerul unităţii de jandarmi din Buzău.