Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Nelegiuirile reflectate în „tabloidele“ de pe vremea bunicilor. Erau şi atunci articole despre crime, violuri şi despre dascăli beţivi

Publicat: 23.01.2017 06:04

Ultima actualizare: 05.08.2022 18:53

„Fostul poliţai Uzum va fi judecat pentru luare de mită“ pare titlul unui articol desprins din presa zilelor noastre. A apărut în urmă cu 90 de ani, într-o gazetă buzoiană, Vocea Buzăului, care oglindea fără reţineri metehnele societăţii. Doar suportul şi limbajul, cu accente arhaice, din „tabloidele“ interbelice s-au schimbat de atunci, subiectele rămânând cam în acelaşi registru.

Corupţia, abuzurile, crimele au fost dintotdeauna sursă de inspiraţie pentru jurnalişti, iar dovadă în acest sens sunt numeroasele aticole decupate de profesorul buzoian Adrian Constantin din presa locală interbelică, după o muncă de documentare în Arhivele Statului.

Cu titlul „Scandalul de la berăria Pitiş”, un ziarist al epocii ne informa că „indivizii Niculae Petrescu (zis Pele Lungă), Iacob Kirakini, Giovanni Kirakoşi şi Constantin Tănăsescu (…), fiind bine dispuşi, au provocat un enorm scandal care a fost precedat de o bătaie în lege. Martore ale acesteia au rămas mesele, scaunele şi paharele sparte. Toţi cei patru scandalagii au fost arestaţi de către subcomisarul Florescu şi conduşi la poliţie”. Ştirea a fost publicată în „Vocea Buzăului”, ediţia din 11 octombrie 1925.

Trei povestiri din Buzăul provincial al anilor ’20 sunt parcă ştirile pe scurt ale tabloidelor de acum:

„În ziua de 27 iulie, orele 5 a.m., a avut loc, la Sărata Monteoru, duelul dintre d-nul Lt. Stătescu şi d-nul Adv. Docea .” („Vocea Buzăului”, 28 iulie 1926);

„Pilotul Vlad Ion, din gara locală, a fost surprins în momentul în care voia să violeze o ladă de peşte pe care o furase din magazia de mărfuri.”

„Cunoscuţii spărgători Nicolae Ionescu, zis Zăgău, Marin Ion, zis Florescu, şi Constantin Dragomir, urmăriţi pentru furt, au fost prinşi de către comisarul Gărei.” („Vocea Buzăului”, 1 decembrie 1927).

”Deşi unora le-ar părea că viaţa de provincie era prea tăcută şi lipsită de agitaţie, lucrurile nu stăteau chiar aşa. Se găsea mai mereu sămânţă de scandal. Avem ştiri despre domni respectabili certaţi, poate, la pocher sau pentru vreo damă, despre un pilot care voia să plătească pensie alimentară unei lăzi de peşte(!!!) şi trei borfaşi de peron care, poate, i-au adus o primă grasă comisarului de la CFR”, spune Adrian Constantin, profesor de istorie.

Criminalitatea în creştere i-a revoltat pe ziariştii locali ai epocii, care într-un articol publicat în 1931 acuzau justiţia de indiferenţă. „Buzăul criminal. Cu titlul acesta nu urmărim a lovi în amorul propriu al localnicilor sau a coborî prestigiul urbei (…), ci, în special, a înfiera indiferenţa justiţiei faţă da sadicele furii ce, de la o vreme, domină oraşul şi judeţul nostru. (…) în interval de 30-40 de zile s-au săvîrşit peste 15 crime oribile. Dar dintr-un şir de atîtea grele nelegiuiri, n-au fost sancţionate sever, exemplar şi drept nici una din ele. Curtea juraţilor s-a pronunţat asupra vinovaţilor cu o indulgenţă fără de rost. În viaţa nescrisă a oraşului nostru, aceste apucături bestiale încurajate de trecerea banului, vor rămîne ca o trăsătură precisă a fizionomiei lui morale.”, scria „Vocea Buzăului”, pe 18 iulie 1931.

În urma mai multor reclamaţii venite la ziarul „Vocea Buzăului”, redactorii au decis să publice povestea scandaloasă a unui director de şcoală din comuna buzoiană Padina, pe nume Urse Drăgaică. ”Pentru acest dascăl, instituţiile şi comunitatea erau obiect de panaramă şi erau obligate să se ghideze după aburii de trăscău din capul domniei sale. În ştirea intitulată Halal…învăţător!, aflăm că acest individ, cu nume predestinat, Urse, de la animalul grosier al pădurii, şi Drăgaică, de la comediile cele puse pe învârtit din bâlci, nu s-a lăsat până nu a făcut din Padina o celebritate în judeţ”, explică profesorul Adrian Constantin.

Citește și: ”Zborul cu parapanta”, un sport de aventură destinat oamenilor inteligenţi şi cu mulţi bani

„Am arătat în mai multe rînduri atitudinea învăţătorului Urse Drăgaică, ajuns, din păcate, directorul şcolii primare din Padina. Este unul din cele mai înfloritoare exemple ale idioţeniei şi imoralităţii, uitat, parcă, nu numai de oameni, ci şi de Dumnezeu. Şi, cu toate acestea, continuă să funcţioneze ca învăţător şi, mai mult, ca director, unde vine şi semnează în condică şi apoi pleacă să-şi caute…sănătatea prin cîrciumi, ţinînd copiii închişi în şcoală pînă la ora şase, cînd vine şi le dă drumul. (…). Prezenţa lui constituie o ruşine şi o batjocură, nu numai în fruntea şcoalei, dar şi în mijlocul dăscălimei pe care o face de rîs.”, scriau gazetarii de la „Vocea Buzăului”, în ediţia din 31 ianuarie 1931.

Corupţia din instituţiile statului le oferea subiecte pe bandă rulantă ziariştilor de odinioară. Din articolul cu titlul „Fostul poliţai Uzum va fi judecat pentru luare de mită”, aflăm cât lua şpagă un om al legii pentru a închide ochii la fărădelegile din jurul său.

„Una din faptele cele mai ruşinoase şi compromiţătoare ale fostului poliţai Uzum au scos capul tocmai acum. Iată despre ce este vorba. Este foarte cunoscut că în timpul d-lui poliţai, în oraşul nostru, jocurile de cărţi luaseră un avînt extraordinar şi rentabil pentru farsori. Un denunţ venit de la Parchet, în 1925, preciza că poliţaiul Uzum primeşte cîte 1000 lei pe fiecare seară din partea unor trişori, pentru a lăsa cît mai lejer jocul de cărţi, într-un local din oraş, care, cu timpul, luase denumirea de tripoul „Uzum”. D. Eugen Enescu, prim procuror, a cercetat la faţa locului, constatînd ca adevărate cele denunţate. În urma probelor, i s-a deschis acţiune publică, conform art.144, al.I şi 165 cp. luare de mită. Aşa poliţai am avut la Buzău.” („Vocea Buzăului”, 20 septembrie 1927)

Cămătăria era şi ea detestată, ca în zilele noastre, de societate şi, implicit, de presă, ”câinele de pază al democraţiei”.

„Sunt aici, în oraş (Buzău, s.n.), multe societăţi filantropice cari, unele din ele, din nenorocire, au încăput pe mîini rele. Una a dat faliment de pe urma unor astfel de indivizi. Unele din aceste societăţi ajunse, printr-un concurs de împrejurări, pe mîna unor indivizi, cari nu au nimic în comun cu morala şi cu bunul simţ, au fost transformate în „birouri oficiale de cămătărie”, iar bieţii oameni ajunşi pe mîinile lor adevărate victime.”, scriau gazetarii de la „Vocea Buzăului”, pe 29 aprilie 1928.