Cele mai comune întrebări ale băutorilor de bere. Care este diferenţa dintre Lager şi Ale sau dintre Pilsner şi Radler

Berea este considerată cea mai consumată băutură alcoolică din întreaga lume, care se găseşte în nenumărate forme, culori şi arome. Cu toate acestea, puţini sunt cei care îi cunosc povestea. La momentul actual există mai multe tipuri de bere şi peste 400 de sortimente, Belgia având cele mai multe mărci.

* În funcţie de drojdia folosită, berea se găseşte în două tipuri de bază: Lager şi Ale

Berea de fermentaţie joasă sau Lager a fost descoperită cu aproximativ 200 de ani în urmă. Gustul acestei beri este mai fin, puţin amară şi cu o aromă discretă, fiind şi foarte carbogazoasă. Berea Lager se serveşte la temperaturi mai scăzute, între 3 şi 7 grade Celsius.  

Se obţine prin fermentarea drojdiei la o temperatură cuprinsă între 5 şi 13 grade în prima săptămână şi apoi la o temperatură mai scăzută, cuprinsă între 0 şi 2 grade. Este o bere blondă, cu 4 - 5% alcool, o compoziţie şi o spumă mai uşoare decât alte beri. 

La rândul ei, berea Lager are mai multe subcategorii de bere, între care: Pilsner, Special, Extra Lager, Bock şi Black. 

Extra Lager are o aromă mai puternică decât Lager. Pilsner este cel mai consumat tip de bere, reprezentând două treimi din producţia mondială.

Bock şi Black sunt beri brune, cu 5-6% alcool, mai tari decât Pilsner. Spuma este una cremoasă, iar aroma puternică şi amăruie. Gustul ei se descoperă mai bine la o temperatură uşor mai ridicată faţă de cea recomandată pentru servirea de Pilsner.

Berea Ale, de fermentaţie înaltă, este tipul tradiţional de bere, cel mai vechi, cu un gust mai puternic, mai parfumat şi o aromă mai intensă. Temperatura de servire este mai ridicată, între 7 şi 12 grade Celsius.

La acest tip de bere, fermentaţia are loc la o temperatură cuprinsă între 14 şi 25 de grade Celsius şi se derulează pe parcursul a 3-6 zile. 

Berile din această categorie au, de obicei, un gust mai complex şi mai bogat. În cazul berii Ale se folosesc şi alte ingrediente în afară de malţ, apă, hamei şi drojdie, de aici venind şi multiplele arome care se regăsesc în gustul berii Ale.

Este împărţită la rândul ei în mai multe subcategorii. India pale Ale (IPA), American Pale Ale (APA), Red Ale, Stout, Imperial Stout, Porter, Strong Ale, Dubbel, Tripel, Quadruppel, Belgian Ale, Hefeweizen, Scotch Ale, English Bitter (ESB). 

Berea India Pale Ale (IPA) are o culoare deschisă, cu nuanţe între auriu şi chihlimbar. Tăria ei este de 5-7% alcool, iar gustul său este amar, având o aromă puternică de hamei.

Stout este o bere brună, cu un gust intens şi cu o aromă ce aminteşte de gustul cafelei. Temperatura recomandată pentru servire este de aproximativ 10 grade, mai ridicată faţă de alte beri. Cea mai populară bere stout din întreaga lume este berea irlandeză.

În afară de cele două tipuri diferenţiate prin temperatura de fermentaţie, mai există şi bere din grâu, în locul orzului, dar şi bere fără alcool, de fermentare joasă obţinută fie prin oprirea fermentării, fie prin îndepărtarea alcoolului.

Alt tip de bere este cea de fermentaţie spontană. Aici, nu se adaugă drojdie la mustul de bere, iar fermentarea se bazează doar pe simpla expunere a mustului la aer. Are foarte puţin acid şi puţină spumă şi se mai numeşte şi bere lambic. Se produce preponderent în Belgia.

Numărul total al tipurilor de bere se ridică la peste 50. Dacă cea mai mare cantitate de bere se produce insudtrial, în fabrici ale unor coloşi la nivel mondial, cea mai mare diversitate o găsim în categoria berii artizanale, craft, care a devenit un adevărat fenomen în ultimii ani. 

Pentru ca o bere să primească titlul de bere artizanală ea trebuie să fie produsă în cantităţi mici, sub 7 milione de hectolitri anual, şi să folosească reţete tradiţionale sau inovatoare.

Berea artizanală este tot mai apreciată deoarece este produsă la scară mică în microberării, are în conţinut ingrediente naturale şi nicio altă substanţă menită să-i prelungească durata de viaţă. Este motivul pentru care berea artizanală expiră cu rapiditate.

A devenit tot mai populară pentru că procesul de fabricare este nealterat de industrie. Mai mult decât atât, berea artizanală provine de obicei de la berării locale.

Segmentul berii artizanale cunoaşte peste tot o dezvoltare rapidă, care are ca principal motor nevoia de diversitate a consumatorului de bere. În timp ce americanii au peste 3.000 de astfel de berării, iar britanicii, în jur de 1.500, în România sunt cel mult 25, multe asociate unor pub-uri şi restaurante.

Berea artizanală produsă în România este cel puţin la fel de gustoasă şi de aromată ca a celor din Europa de Vest, însă mult mai ieftină. 

„Principala diferenţă între berea produsă în cantităţi industriale şi cea artizanală se află în gustul pe care nu-l vei găsi uşor în România. Gustul mai intens şi aroma pe care o poţi importa din Statele Unite le poţi descoperi doar în berea artizanală. Problema este că dacă o iei de acolo, este foarte scumpă, iar berea, odată ce ajunge în România, suferă din cauza transportului, a temperaturii. Berea în stil american produsă la Buzău, de exemplu, este un pic mai scumpă, dar este altceva decât ceea ce găseşti în supermarket“, spune François-Xavier D’Hollander, proprietarul uneia dintre micile fabrici de bere artizanală din România.

Berea se mai diferenţiază şi după filtrare. Nu este o etapă absolut necesară, mai ales că în ultimii ani au devenit tot mai populare sortimentele de bere nefiltrată. Diferenţele pot fi sesizate cu ochiul liber. Berea filtrată este limpede, în vreme ce berea nefiltrată are o culoare foarte puţin mai închisă şi este mai opacă.

În procesul de filtrare este eliminată drojdia în totalitate, astfel încât berea rămâne perfect clară. În schimb, în procesul de filtrare, odată cu drojdia, se elimină şi mulţi dintre nutrienţii din bere. Berea nefiltrată are mai multe vitamine şi o aromă mai intensă. 

Hameiul este cel care îi dă berii gustul său unic şi aroma excelentă, dar există şi unele sortimente de bere care sunt aromatizate cu fructe sau cu ierburi şi mirodenii. Aici intră şi berea cu lămâie, sau Radler, care este, de fapt, un cocktail din bere şi suc de lămâie. Ea a apărut din nevoia unui hangiu de a-şi vinde limonada.

Tipuri de bere existente în lume:

Bere neagră filtrată;

Bere neagră nefiltrată;

Bere fără alcool;

Bere blondă superioară;

Bere blondă pasteurizată;

Bere blondă nepasteurizată;

Cremă de bere;

Bere brună;

Bere cu lămâie.

Cum se fabrică berea - pe scurt

Fabricarea berii începe odată cu obţinerea malţului, adică orzul germinat şi uscat. În timpul germinării, în orz se activează enzime ce transformă amidonul în maltoză. Urmează măcinarea malţului şi amestecarea lui cu apă caldă, proces din care rezultă o compoziţie numită must din bere. Acesta fierbe timp de circa o oră în cazane de aramă sau oţel inoxidabil.

Se adaugă apoi hameiul, cel care oferă berii gustul amărui şi aroma specifică. Acest ingredient are şi anumite proprietăţi bactericide, care ajută la conservarea berii. Gustul final al băuturii depinde foarte mult de această etapă. Cantitatea, temperatura la care se adaugă hameiul şi timpul în care este lăsat el în mustul de bere sunt în măsură să influenţeze gustul final al berii.

Compoziţia este lăsată la răcit, iar când devine călduţă, o temperatură perfectă pentru a adăuga drojdia, se lasă să îşi facă efectul şi să înceapă fermentarea. În cadrul acestei etape, maltoza se transformă în alcool şi dioxid de carbon. După câteva săptămâni de fermentare urmează filtrarea berii.