Cel mai mic oraş din Buzău. Pogoanele a fost comună până în 1989

Centrul oraşului Pogoanele

Pogoanele este oraş doar cu numele, pentru că în afară de câteva blocuri din centru prea puţine sunt elementele care îl fac să pară o aşezăre urbană. Are o populaţie de 7.275 de locuitori, conform recensământului din 2011, iar economia locală este predominant agricolă. A fost ridicat la rang de oraş în 1989.

Oraşul Pogoanele este aşezat în Câmpia Română, în partea central-sudică a judeţului Buzău, în cadrul Câmpiei Bărăganului de Mijloc. Este situat la aproximativ 40 de kilometri de municipiul Buzău, iar partea sa sudică este străbătută de linia ferată ce leagă localităţile Urziceni şi Făurei, aici fiind amplasată şi gara Pogoanele, la 3 kilometri de centru. Pe teritoriul aşezării se intersectează drumurile Urziceni-Brăila, drum ce face legătura între DN2 şi DN2B, şi DN2C care leagă Buzău de Slobozia. 

Localitatea din Bărăganul buzoian are o istorie de peste 160 de ani. Satul Pogoanele s-a înfiinţat în anul 1853, după ce Costea Musceleanu, proprietarul moşiilor Caragele şi Ţuguiatu a început să vândă ţăranilor clăcaşi de pe moşie câte cinci pogoane de pământ în zona actualului oraş. Imediat, pe acele pogoane de pământ s-au stabilit 370 de familii, inclusiv venite din alte zone, înfiinţând satul Pogoanele. 

Împroprietărirea din 1864 nu a mai dat nimic acestor ţărani care erau deja proprietari, dar satul lor a devenit în curând unul dintre cele mai prospere din judeţ. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Pogoanele era o comună rurală arondată plăşii Câmpul din judeţul Buzău, fiind formată doar din cătunul de reşedinţă, cu o populaţie de 4.200 de locuitori. În comună funcţionau două mori cu aburi, o şcoală mixtă cu 260 de elevi şi 4 învăţători, în 1899, şi două biserici. În acea perioadă, satul Căldărăşti forma o comună de sine stătătoare în aceeaşi plasă, cu o populaţie de 870 de locuitori; satul a fost grav afectat de un incendiu în 1880, dar în 1899 el avea o şcoală cu 47 de elevi, din care 2 fete, şi o biserică.

În 1925, comuna Pogoanele avea 4.812 locuitori, fiind reşedinţa plăşii Câmpul, în vreme ce comuna Căldăreşti avea 1.385 de locuitori. În 1950, Pogoanele a devenit pentru scurt timp reşedinţa raionului Pogoanele din regiunea Buzău, în care a fost inclusă şi comuna Căldărăşti.

În anul 1952, Pogoanele şi Căldărăşti au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploieşti. În 1968, comuna Căldărăşti s-a desfiinţat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la judeţul Buzău. Comuna Pogoanele a devenit oraş în 1989.

Transformarea în aşezare urbană a fost în dezavantajul localnicilor. Din 1989 şi până în present, locuitorii nu au făcut decât să se zbată între o câmpie a Bărăganului cândva roditoare, dar acum stearpă din cauza lipsei banilor pentru cele necesare cultivării, lipsa locurilor de muncă şi impozite mari, ca de oraş.

Deşi au venituri extrem de mici, localnicii nu pot beneficia de ajutoarele sociale de la stat. Din cauza unei prevederi din legea 416, nu au dreptul la acest sprijin familiile care deţin mai mult de o mie de metri pătraţi de teren intravilan, în Pogoanele 90 la sută din populaţie având în jurul locuinţelor suprafeţe mai mari de o mie de metri pătraţi.

Primarul din Pogoanele, Florin Dumitraşcu, spune că legea venitului minim garantat ar trebui să-i trateze diferenţiat pe orăşeni, în funcţie de nivelul de dezvoltare al localităţii. În România, sunt aproape două sute de oraşe de gradul trei, foste comune ridicate brusc în rang, unde chiar şi cei care deţin un petec de pământ în jurul caselor sunt loviţi de sărăcie.

În domeniul economic predomină societăţile cu profil agricol, producţie vegetală şi industrializarea produselor agricole, la care se adaugă zonele de depozitare, precum rampe de depozitare şi încărcare sfeclă şi depozite mari de grâu, porumb, floarea soarelui şi rapiţă. Ramura conexă agriculturii, zootehnia este reprezentată în zonă de ferme organizate de bovine şi crescători individuale de porcine, păsări dar mai ales ovine, caprine şi bovine.

În cadrul oraşului Pogoanele funcţionează 108 societăţi cu capital privat, o societate cu capital mixt şi 25 de persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice.

Sectorul industrial are în acesti ani un aport de 5% la economia locală. Unităţile existente pe platforma industrială a oraşului Pogoanele s-au desfiinţat ori şi-au redus activitatea.

Ramura industrială a economiei locale este reprezentată de cele două turnătorii de feroase şi neferoase, care furnizează locuri de muncă pentru 40–60 de persoane, dar care nu au flux continuu de operare. De asemenea mai există unitatea de confecţii şi mici unităţi de prelucrare primară a produselor animaliere, carne, lână, lapte, mici ateliere ce produc mobilier la comandă, brutării, secţii de sifoane, unităţi de construcţii civile, tâmplării metalice, secţie drumuri cu staţie bitum.

Oraşul Pogoanele a fost ales de o companie internaţională pentru deschiderea unei fabrici de accesorii pentru Audi. Este vorba de un proiect amplu şi o investiţie de peste patru milioane de euro, ce va cuprinde la final cinci hale de producţie. La început, sunt angajaţi 15 de localnici. 

Meşteşugurile tradiţionale de la nivel comunal au dispărut de-a lungul timpului. În intravilan se află unităţile industriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai şi făină, brutăria. În satul Căldărăşti sunt moara şi brutăria Agromec şi un abator.