Castrul roman de la Pietroasele, Buzău, devine obiectiv turistic. Era avanpost al Bizanţului împotriva barbarilor

0
0
Fundaţia castrului roman  - Foto I. Bunilă
Fundaţia castrului roman  - Foto I. Bunilă

Ruinele castrului şi ale termelor romane de la Pietroasele, judeţul Buzău, vor fi puse în valoare, astfel încât să beneficieze de potenţialul maxim de promovare turistică la nivel naţional şi internaţional. Cele două edificii erau construite după cele mai avansate tehnici ale vremii.

Rămăşiţele fortificaţiei care datează de pe vremea Imperiului Bizantin, descoperite în anii ’70, au fost incluse în traseul castrelor romane, una din cele 12 rute turistice pe care România le va promova prin PNRR. 

Autorităţile locale spun însă că va fi însă o lungă perioadă de timp până la restaurarea şi promovarea propriu-zisă a fostei cazărmi a legiunii trimise de Constantinopol. 

Odată înscris în lista traseelor turistice, castrul roman târziu din Pietroasele va beneficia de cea de-a doua sesiune de finanţare, etapă în care două obiective pot fi restaurate, iar şapte primesc bani pentru promovare.

Valoarea proiectului este estimată la 20.860.635 lei, bani care vor fi solicitaţi prin Programul Operaţional Regional, în cadrul unui proiect ce va fi depus la ADR Sud-Est.

Primul care a obţinut informaţii despre castrul de la Pietroasele a fost Alexandru Odobescu, în 1866, când a venit în localitate pe urmele tezaurului Cloşca cu puii de aur. 

Marele savant a făcut atunci primele şi unicele sondaje arheologice executat de el vreodată în teren, în urma acestora descoperind „amestecate cu multă cenuşă, pietre de construcţie, cărămizi, vase din lut grosiere, fragmente de butelii din sticlă, vase, arme şi bucăţi de metal, doi piepteni mici şi o daltă din os, numeroase râşniţe din piatră, multe oase de animale domestice, câteva bucăţi de lemn putrezit şi, în fine, o mică monedă de bronz cu efigie imperială” (A. Odobescu, ”Le Trésor de Pétrossa”), nedescifrată deoarece era foarte alterată. 

Studiile privind construirea cazărmii au pus în evidenţă folosirea unor tehnici foarte avansate pentru acea perioadă. 

Zidul era lat de trei metri şi înalt de circa opt metri. La construirea peretelui de incintă s-au folosit peste 14.000 de metri cubi de piatră şi mortar, echivalent cu peste 17.500 de care. 

Stratul de bolovani nelegaţi cu mortar, de la fundul şanţului de fundaţie, asigura evacuarea apelor pluviale de pe suprafaţa castrului. 

Şanţurile de fundaţie au fost săpate până la stânca masivă, aflată la peste doi metri adâncime, erau umplute cu bolovani de dimensiuni mijlocii, peste care s-a depus mortar din var, nisip, cărămidă pisată şi cărbuni în care au fost înecaţi bolovani până la faţa solului, unde fundaţia a fost netezită.

”O asemenea construcţie dovedeşte existenţa unui proiect elaborat de arhitecţi cu experienţă, aplicat exact de ofiţeri şi meşteri romani pricepuţi, care au coordonat munca miilor de lucrători folosiţi la pregătirea materialelor – piatra cioplită şi necioplită, varul, cărămizile, loazbele, puse în operă pentru realizarea formidabilei fortificaţii” (Gh. Diaconu, Castrul de la Pietroasa).

buzaucastru

Foto I. Bunilă

Istoricii buzoieni presupun că militarii campaţi în castrul de la Pietroasele făceau parte din Legiunea a 11-a Claudia, legiune care avea baza la Durostorum. Acest sistem de fortificaţii trebuia să apere noua capitală a imperiului pe care Constantin a inaugurat-o în mai 330, oraşul Constantinopol. 

La o distanţă de aproximativ 500 de metri la est de colţul de sud-est al castrului, au fost descoperite în iulie 1976 termele romane, sau edificiul cu hipocaust, un obiectiv care avea să le ofere arheologilor informaţii preţioase la fiecare sesiune de săpături. 

Arheologii Muzeului Judeţean Buzău au aflat că edificiul fusese reşedinţa unor căpetenii romane, care au fost trimise de împăratul Constantin cel Mare la nord de Dunăre, să oprească năvălirile barbare. În interiorul clădirii funcţionau un fel de băi publice, asemănătoare celor de la Roma. 

Vestigiile romane din Pietroasele datează din secolul al IV-lea e.n., la peste cinci decenii de la retragerea aureliană, semn că la nord de Dunăre rămăsese cel puţin această garnizoană de la poalele dealului Istriţa.

    

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Ocupaţia care a smuls din depresie o bătrână rămasă singură într-un cătun din Munţii Buzăului

Comemorarea unui erou din Afganistan, umbrită de nemulţumirile familiei faţă de relaţia cu statul VIDEO

Buzău


Ultimele știri
Cele mai citite